BusinessMagazin

Tag: Harry potter

  • Cărţile din seria „Harry Potter”, arse în public de un grup de preoţi polonezi, alarmaţi de magie | FOTO

    Un grup evanghelic a publicat pe Facebook imagini cu arderea în public a cărţilor, care a avut loc în oraşul Gdansk. Postarea de pe Facebook este justificată cu citate biblice care condamnă magia. Un pasaj din Faptele Apostolilor, citat în postarea grupului, spune că „mulţi dintre cei care practicaseră magie au adunat cărţile şi le-au ars în faţa tuturor, aşa că au calculat valoarea lor şi au găsit-o ca fiind cincizeci de mii de bucăţi de argint”.

    „Ardeţi imaginile dumnezeilor lor. Nu doreşte argintul sau aurul care este pe ei şi să-l iei pentru tine sau vei fi prins de el. Dumnezeu,” spune un alt pasaj, din Deuteronom.
     
    Cărţile din seria „Harry Potter”, scrise de JK Rowling sunt considerate cele mai populare lucrări de ficţiune, cu peste 500 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume.
     
    Unii creştini se opun poveştilor despre magie, personajul principal Harry Potter luptând împotriva răului, întruchipat de întunecatul Lord Voldemort.
     
    Guvernul conservator al Legii şi Justiţiei din Polonia susţine valorile catolice tradiţionale, iar Biserica are o influenţă enormă în societatea poloneză. Dar luna trecută, Biserica a lansat un raport care documenta abuzul sexual al copiilor de către aproape 400 de preoţi polonezi,  între anii 1990 şi 2018.
     

  • Lucius Malfoy din Harry Potter a devenit viespe

    Neozeelandezul Tom Saunders a descoperit o nouă specie de viespe, pe care a denumit-o Lusius malfoyi, scrie The Guardian.

    Denumirea vine de la Lucius Malfoy, personaj negativ din seria Harry Potter, care însă trece de partea binelui până la final, şi a fost aleasă de către descoperitorul noii specii tocmai pentru a arăta că nu toate viespile sunt rele aşa cum se crede.

    Lusius malfoyi este una dintre cele 3.000 de specii endemice ale Noii Zeelande care nu înţeapă oamenii şi nici nu le provoacă alte probleme, susţine Saunders, având însă un rol foarte important în ecosistemul în care trăieşte.

  • Povestea femeii care a creat unul dintre cele mai iubite personaje de film din lume

    Rowling s-a născut în familia lui Peter Hanes Rowling, un inginer de aeronave Rolls-Royce, şi Anne Rowling, tehnician ştiinţific, pe 31 iulie 1965, în Yate, Gloucestershire, Anglia, la aproximativ 16 kilometri de Bristol. Părinţii ei s-au întâlnit într-un tren care a pornit din gara Kings Cross Station (care apare şi în romanele Harry Potter), în 1964, şi s-au căsătorit un an mai târziu. Când era copil, Rowling scria deseori povestiri fanteziste pe care le citea surorii ei mai mici, Dianne.

    Adolescenţa ei a fost influenţată de cartea autobiografică Hons and Revels, scrisă de Jessica Mitford. Mitford a devenit idolul lui Rowling, care i-a citit toate cărţile. Rowling a declarat ulterior dobândirii renumelui international că anii de adolescenţă au fost nefericiţi din cauza vieţii de acasă – marcată de o boală a mamei şi o relaţie rece cu tatăl său, cu care acum nu vorbeşte. A mai spus că a creat personajul Hermione bazându-se pe propria ei persoană la 11 ani. Steve Eddy, unul dintre profesorii ei, şi-o aminteşte drept ”nu excepţională, dar într-un grup de fete inteligente şi destul de bune la limba engleză“.

    În 1982, a încercat să intre la Universitatea Oxford, dar nu a fost acceptată; a studiat astfel la Universitatea franceză Exeter – prin intermediul căreia a beneficiat şi de un an de studiu în Paris. În 1986, la absolvire, s-a mutat în Londra pentru a lucra ca cercetător şi secretar bilingv pentru organizaţia axată pe drepturile omului Amnesty International. Apoi, a decis împreună cu prietenul ei de atunci să se mute în Manchester, unde a lucrat la Camera de Comerţ. În 1990, când se afla într-un tren întârziat, călătorind din Manchester spre Londra, i-a venit ideea poveştii unui băiat care vrea să se înscrie la şcoala de magie. A început să scrie imediat ce a ajuns la apartamentul său. Pierderea mamei ei, după câteva luni, a afectat-o profund, astfel că şi şi-a canalizat sentimentele generate de aceasta în sentimentele personajului Harry Potter din prima carte a seriei.

    La şapte ani după absolvirea universităţii, Rowling îşi vedea viaţa profesională drept un eşec, pe care l-a descris ulterior drept ”eliberator“, pentru că i-a permis să se concentreze pe scris. În 1995, a terminat scrierea manuscrisului pentru Harry Potter şi Piatra Filosofală, primul volum al seriei, la o maşină veche de scris. După un răspuns entuziast al lui Bryony Evens, cel care a făcut recenzia primelor trei capitole, agenţia Christopher Little Literary Agents a convenit să o reprezinte pe Rowling în încercarea de publicare.

    Cartea a fost trimisă la 12 edituri, iar toate au respins manuscrisul. Un an mai târziu a fost acceptată de editorul Barry Cunningham, care lucra pentru editura Bloomsbury din Londra, decizie însoţită de primirea a 1.500 de lire în avans. Publicarea a fost încurajată după ce Alice Newton, fata de opt ani a preşedintelui editurii Bloomsbury, a cerut imediat al doilea capitol al cărţii după ce tatăl său i l-a dat pe primul. Chiar dacă a fost de acord cu publicarea, i-a spus lui Rowling că ar trebui să se angajeze, având puţine şanse să facă bani din publicarea cărţilor pentru copii.

    În iunie 1997, Bloomsbury a publicat Harry Potter şi Piatra Filosofală în 1.000 de copii, dintre care 500 au fost distribuite în librării – astăzi, aceste ediţii valorează între 16.000 şi 25.000 de lire sterline. Cinci luni mai târziu, cartea a câştigat un prim premiu. La începutul anului 1998, o licitaţie s-a ţinut în Statele Unite pentru drepturile de publicare a romanului şi a fost câştigată de Scholastic Inc., pentru 105.000 de dolari. Au urmat şase noi volume în serie; ultimul, Harry Potter şi the Deathly Hollows (Harry Potter şi Talismanele morţii), s-a vândut în 11 milioane de copii în prima zi în care a fost lansat în Regatul Unit şi Statele Unite. Harry Potter este un brand global estimat la 15 miliarde de dolari, iar ultimele patru volume au stabilit recorduri de cel mai bine cărţi din istorie. Seria totalizează 4.195 de pagini şi au fost traduse, în întregime sau parţial, în 65 de limbi.

  • Povestea femeii care a creat unul dintre cele mai iubite personaje de film din lume

    Rowling s-a născut în familia lui Peter Hanes Rowling, un inginer de aeronave Rolls-Royce, şi Anne Rowling, tehnician ştiinţific, pe 31 iulie 1965, în Yate, Gloucestershire, Anglia, la aproximativ 16 kilometri de Bristol. Părinţii ei s-au întâlnit într-un tren care a pornit din gara Kings Cross Station (care apare şi în romanele Harry Potter), în 1964, şi s-au căsătorit un an mai târziu. Când era copil, Rowling scria deseori povestiri fanteziste pe care le citea surorii ei mai mici, Dianne.

    Adolescenţa ei a fost influenţată de cartea autobiografică Hons and Revels, scrisă de Jessica Mitford. Mitford a devenit idolul lui Rowling, care i-a citit toate cărţile. Rowling a declarat ulterior dobândirii renumelui international că anii de adolescenţă au fost nefericiţi din cauza vieţii de acasă – marcată de o boală a mamei şi o relaţie rece cu tatăl său, cu care acum nu vorbeşte. A mai spus că a creat personajul Hermione bazându-se pe propria ei persoană la 11 ani. Steve Eddy, unul dintre profesorii ei, şi-o aminteşte drept ”nu excepţională, dar într-un grup de fete inteligente şi destul de bune la limba engleză“.

    În 1982, a încercat să intre la Universitatea Oxford, dar nu a fost acceptată; a studiat astfel la Universitatea franceză Exeter – prin intermediul căreia a beneficiat şi de un an de studiu în Paris. În 1986, la absolvire, s-a mutat în Londra pentru a lucra ca cercetător şi secretar bilingv pentru organizaţia axată pe drepturile omului Amnesty International. Apoi, a decis împreună cu prietenul ei de atunci să se mute în Manchester, unde a lucrat la Camera de Comerţ. În 1990, când se afla într-un tren întârziat, călătorind din Manchester spre Londra, i-a venit ideea poveştii unui băiat care vrea să se înscrie la şcoala de magie. A început să scrie imediat ce a ajuns la apartamentul său. Pierderea mamei ei, după câteva luni, a afectat-o profund, astfel că şi şi-a canalizat sentimentele generate de aceasta în sentimentele personajului Harry Potter din prima carte a seriei.

    La şapte ani după absolvirea universităţii, Rowling îşi vedea viaţa profesională drept un eşec, pe care l-a descris ulterior drept ”eliberator“, pentru că i-a permis să se concentreze pe scris. În 1995, a terminat scrierea manuscrisului pentru Harry Potter şi Piatra Filosofală, primul volum al seriei, la o maşină veche de scris. După un răspuns entuziast al lui Bryony Evens, cel care a făcut recenzia primelor trei capitole, agenţia Christopher Little Literary Agents a convenit să o reprezinte pe Rowling în încercarea de publicare.

    Cartea a fost trimisă la 12 edituri, iar toate au respins manuscrisul. Un an mai târziu a fost acceptată de editorul Barry Cunningham, care lucra pentru editura Bloomsbury din Londra, decizie însoţită de primirea a 1.500 de lire în avans. Publicarea a fost încurajată după ce Alice Newton, fata de opt ani a preşedintelui editurii Bloomsbury, a cerut imediat al doilea capitol al cărţii după ce tatăl său i l-a dat pe primul. Chiar dacă a fost de acord cu publicarea, i-a spus lui Rowling că ar trebui să se angajeze, având puţine şanse să facă bani din publicarea cărţilor pentru copii.

    În iunie 1997, Bloomsbury a publicat Harry Potter şi Piatra Filosofală în 1.000 de copii, dintre care 500 au fost distribuite în librării – astăzi, aceste ediţii valorează între 16.000 şi 25.000 de lire sterline. Cinci luni mai târziu, cartea a câştigat un prim premiu. La începutul anului 1998, o licitaţie s-a ţinut în Statele Unite pentru drepturile de publicare a romanului şi a fost câştigată de Scholastic Inc., pentru 105.000 de dolari. Au urmat şase noi volume în serie; ultimul, Harry Potter şi the Deathly Hollows (Harry Potter şi Talismanele morţii), s-a vândut în 11 milioane de copii în prima zi în care a fost lansat în Regatul Unit şi Statele Unite. Harry Potter este un brand global estimat la 15 miliarde de dolari, iar ultimele patru volume au stabilit recorduri de cel mai bine cărţi din istorie. Seria totalizează 4.195 de pagini şi au fost traduse, în întregime sau parţial, în 65 de limbi.

  • Harta lumii cu cele mai populare atracţii turistice. Pentru ce este recunoscută România – FOTO

    Din infografic reiese faptul că Central Park este cea mai populară destinaţie turistică din SUA sau Cascada Niagara în Canada, dar sunt si surprize. De exemplu, în Anglia cea mai populară destinaţie nu este poate Big Ben, de exemplu, ci turul de-a lungul studioului unde s-a filma Harry Potter (Harry Potter’s Studio Tour) sau în Franţa, nu Turnul Eiffel este în top, ci Musée d’Orsay.

    În România, Castelul Peleş are onoarea de a fi cea mai populară destinaţie de pe la noi, în Moldova parcul Ştefan cel Mare, iar în Ungaria clădirea Parlamentului este foarte populară.

    Click pe hartă pentru a vedea cele mai populare destinaţii turistice din fiecare ţară.

    Sursa: Vouchercloud.com

  • Cât valorează Harry Potter. Vezi câţi bani a produs franciza de la aparaţie până astăzi

    Informaţii financiare legate de această franciză au fost făcute publice, iar datele referitoare universul Harry Potter, care reuneşte cărţi, filme, parcuri tematice şi nu numai, sunt năucitoare.
     
    Cărţile scrise de Rowling s-au vândut în peste 160 de milioane de exemplare doar pe piaţa din SUA, iar cele opt pelicule realizate după poveştile Harry Potter au generat încasări totale de peste 6,5 miliarde de dolari.
     
    Adăugând şi recent lansata peliculă Animalele fantastice şi unde pot fi ele găsite, şi parcurile tematice Harry Potter, precum şi alte afaceri care folosesc aceeaşi idee – de pildă tot soiul de suveniruri – franciza Harry Potter este estimată la o valoare de 25 de miliarde de dolari.
     
    Pentru cunoscătorii de monedă vrăjitorească, acest lucru se traduce în 52 de milioane de galleoni, 11 sickle şi 15 knut.
     

  • Cum a trecut Florin Iordache de la “altă întrebare” la conducerea Camerei Deputaţilor

    Probabil că şefii PSD s-au bazat pe ideea că apele s-au mai liniştit, altfel nu înţeleg cum fostul ministru al justiţiei, îndeobşte cunoscut drept „Altă întrebare!”, a ajuns unul dintre primii oameni în stat.

    Ce-i drept, e o funcţie pe care Iordache a mai ocupat-o, dar nu ştiu câtă lume putea să îl aleagă de pe o foaie cu 10 poze înainte de spectacolul de pe 31 ianuarie. Prin urmare, dacă n-aveai nimic cu el anul trecut, sunt şanse mari să ai anul ăsta.

    Lăsând la o parte decizia, nu ştiu ce speranţe şi-au făcut unii sau alţii, dar eu mă aşteptam ca Iordache să aibă acelaşi comportament arogant. Vorba unui prieten de-al meu: „Din Bulă nu faci Harry Potter”.

    Şi revin, Florin Iordache este acum unul dintre primii oameni în stat. Sigur, Constituţia se referă doar la preşedintele Senatului şi cel al Camerei Deputaţilor ca posibili înlocuitori ai primului om în stat; dar nu e greu de priceput că adjuncţii lor sunt tot pe lista aia, doar că ceva mai jos.

    Din noua şi vechea lui funcţie, Florin Iordache ar fi putut să aleagă calea înţeleaptă şi să se facă nevăzut. Dar infatuarea şi aroganţa îţi dau mai multe aripi decât un Red Bull, aşa că deputatul PSD s-a întors la subiectul lui preferat.

    Săptămâna lui Iordache a început cu critici la adresa celui care a preluat portofoliul Justiţiei, Tudorel Toader. Iordache nu înţelege, pare-se, de ce Toader amână discuţiile legate de modificarea articolelor 301 şi 308 din Codul penal, cele ce fac referire la abuzul în serviciu. Sau poate chiar nu înţelege, nu vreau să acuz pe cineva de falsitate.

    Fostul ministru al justiţiei vrea neapărat să demonstreze – doar el ştie de ce – necesitatea unui prag pentru abuzul în serviciu. La întâlnirea colegială de la Sinaia, alături de şefii PSD, el s-a arătat convins că Parlamentul o să-şi facă treaba şi o să stabilească limita în cauză. „Noi am stabilit atunci 10 la sută din acel prag maxim de 2 milioane. Că e 200.000 sau mai puţin, asta se poate discuta”, a mai spus Iordache. Când se poate discuta rămâne la stadiul de „altă întrebare”.

    Sar câteva idei şi ajung de fapt la cea mai mare problemă pe care o are azi România. Sistemul politic a ajuns format dintr-o dreaptă care se împiedică la fiecare pas şi nu e în stare să găsească un singur liberal serios, un partid care se vrea reformator dar se rezumă la circ şi la Nicuşor Dan şi o stângă condusă de oameni cu dosare penale.

    Nu cred că partidele noi sunt soluţia acum şi nu cred nici în organizaţii născute din proteste; ca să construieşti un partid politic îţi trebuie oameni politici la bază, sau cel puţin oameni cu studii solide pe zona asta care să ştie ce şi cum trebuie făcut. Tot cu partidele noastre rămânem, dar speranţa stă în oamenii tineri, din spate – şi cunosc mulţi oameni tineri, capabili, care ar putea să reformeze partidele dacă ar fi lăsaţi. E valabil pentru formaţiuni de stânga, centru sau dreapta.

    Şi nu trebuie să ne rezumăm doar la cei înscrişi deja în partide: sunt destui tineri implicaţi în afaceri, cu o experienţă în capitalismul adevărat care valorează mai mult decât cursurile la seral urmate la Ştefan Gheorghiu. În ei stă viitorul sistemului politic din România, indiferent de orientarea spre măsuri liberale sau conservatoare.

    Teodor Meleşcanu, actualul ministru de externe, făcea parte din guvernul Văcăroiu în perioada ’92-’96. Petre Daea, ce conduce astăzi ministerul Agriculturii, era ministru al aceleiaşi instituţii şi în anul 2004. Pavel Năstase, actualul ministru al educaţiei, era în anul 2002 secretar de stat în ministerul Afacerilor Interne, fiind director general al Institutului Naţional de Administraţie (INA). Şi exemplele pot continua.

    Cât timp o să vedem că aceleaşi feţe sunt mutate dintr-o parte în alta, nu ar trebui să ne mire că oamenii sunt neîncrezători. Sau că Florin Iordache ar putea reveni, într-o bună zi, ca ministru al justiţiei.

    Am crezut, sincer, că mişcările de stradă de acum două luni au reuşit să inducă o oarecare teamă partidelor politice, sau măcar jenă. Nu e cazul; dacă datoriile adunate în timpul campaniei nu s-au putut plăti acum, se va găsi un moment bun în cei trei ani şi jumătate de guvernare rămaşi.

  • Gadget Review: Legătura dintre Harry Potter şi un laptop – VIDEOREVIEW

    Sunt simple maşinării ca oricare altele, dar de fiecare dată când le utilizez mă trezesc că le îndrăgesc mai mult decât în mod obişnuit. Asta poate se întâmplă datorită designului, poate datorită simplităţii utilizării, performanţei fără cusuri sau poate, pur şi simplu, datorită marketingului. Orice ar fi, americanii ştiu să creeze obiecte de care te poţi ataşa, element pe care competitorii săi încă nu au reuşit să-l imprime produselor lor.

    Noul MacBook Pro de 15 inchi este mai subţire, mai puternic decât versiunea trecută şi se se dovedeşte a fi un laptop excelent, portabil, însă trebuie să fiţi pregătiţi să căraţi după voi adaptoare pentru porturile USB-C.

    Toamna trecută, Apple a reînnoit seria de laptopuri a companiei şi a introdus noul MacBook Pro dotat cu Touch Bar, un răspuns la adresa laptopurilor cu touchscreen. Touch Bar este un display dreptunghiular ce stă deasupra tastaturii pe care sunt ilustrate diferite funcţii. Astfel, Touch Bar adaugă instrumente direct pe tastatură şi se schimbă automat în funcţie de ceea ce faci. Poţi alege shortcuturi, emoticoane, poţi trece printr-o cronologie video sau să „răsfoieşti” fotografii.

    În mod normal, sunt afişate cinci butoane: Esc – care nu mai este un buton fizic, luminozitate, volum (reglare şi mute) şi un buton pentru asistentul Siri. Frumuseţea acestei bare stă în faptul că butoanele se schimbă în funcţie de ce aplicaţii ai deschise. De exemplu, atunci când scrii îţi apar butoane ce se referă la caractere, fonturi etc. Atunci când am folosit Photoshop sau Final Cut Pro, mi-au apărut funcţii care m-au ajutat să aplic efecte, să tai, să măresc sau să micşorez dimensiunea unei pensule şi aşa mai departe.

    Iniţial, când cei de la Apple au lansat acest produs, am fost reticent în ceea ce priveşte utilitatea unui touch bar; însă după perioada de testare pot să spun că în cele mai multe cazuri este utilă şi când am editat clipuri video în Final Cut Pro m-am găsit utilizând-o din ce în ce mai mult.

    Pentru un plus de securitate, dar şi de accesibilitate, Apple a implementat o metodă de autentificare prin intermediul unui cititor de amprente; poţi chiar înregistra mai multe amprente pentru mai mulţi utilizatori.

    Noul laptop al Apple este, după cum ne-au obişnuit, construit din aluminiu, simplu şi elegant, aduce mai degrabă cu un obiect de design decât un produs funcţional, utilitar, precum un laptop. Designul a rămas aproape neschimbat, cu excepţia celebrului măr, care de data aceasta nu se mai aprinde, ci rămâne inert, rece şi argintiu.

    Imediat cum deschizi laptopul, o să fii uimit de dimensiunea noului trackpad. Este aproape la fel de mare ca mâna mea şi îi acopăr lăţimea dacă-mi îndepărtez puţin degetele. Chiar dacă de multe ori „mai mare” nu înseamnă şi „mai bun”, de data aceasta nu este cazul. Calitatea trackpadurilor anterioare s-a transferat şi la modelul din 2016, iar degetele alunecă cu uşurinţă pe suprafaţă; acţiunile sunt precise, iar nevoia unui mouse nu s-a ivit decât atunci când am vrut să joc Heroes of the Storm.

    Aşadar, pe un astfel de trackpad te poţi desfăşura în voie, iar Apple a implementat câteva lucruri utile la acest capitol: glisarea a trei degete în sus trimite toate aplicaţiile în bară astfel încât să navighezi cu uşurinţă, două degete în dreapta sau în stânga te trimit înainte şi înapoi (în cazul navigatului), iar ciupirea măreşte şi micşorează imaginea după bunul plac.
    Tastatura noului MacBook Pro este bazată tot pe tehnologia butterfly, aflată la a doua generaţie, are tastele mari, subţiri şi uşor curbate în mijloc, iar tastatul este foarte plăcut, însă poate fi un proces zgomotos.

    MacBook-ul Pro, oferit de eMAG pentru testare, este unul de 15 inchi cu un proces Intel i7 de 2,6 GHz, cu 16 GB RAM DDR3, dotat cu două plăci video (HD Graphics 530 1536 MB şi una dedicată Radeon Pro 450 2GB) şi un SSD de 256 GB. Este o combinaţie performantă şi s-a descurcat cu tot ce i-am dat să facă. De browsing, redactare şi alte asemenea acţiuni nici nu mai vorbesc, dar nici la editare foto sau video nu am avut probleme, a rulat impecabil. În Final Cut Pro am editat şi clipuri 4K şi nu a sughiţat. Chiar şi jocurile pe care le-am încercat (deşi nimeni nu-şi cumpără un MacBook pentru gaming), Starcraft 2 şi Heroes of the Storm, au rulat excelent cu setări Ultra High la o rezoluţie de 2.048 x 1.280 pixeli. Bateria laptopului este una destul de încăpătoare încât să ţină o zi de lucru cu uşurinţă.

    Producătorul susţine că autonomia de 10 ore, iar din experienţa mea şase-şapte ore de scris, navigare, ascultare de muzică, câteva clipuri video, mailuri, conectat la Wi-Fi cu luminozitate la 50% îl lasă cu în jur de 30-40% din baterie, ce înseamnă alte câteva ore de făcut acelaşi lucru. Pentru a creşte autonomia şi a spori eficienţa energetică, poţi alege ca laptopul să decidă când să apeleze la resursele plăcii video dedicate sau ale celei încorporate. În schimb, acţiunile mai complexe consumă mai mult: o misiune de 30 de minute în Starcraft 2 a golit cam 30% din bateria laptopului.

    La capitolul display, Apple păstrează ştacheta sus. Ecranul laptopului este unul destul de luminos pentru a putea fi folosit fără probleme în lumina directă a soarelui. Culorile sunt vii şi vibrante, deşi are mici excese în ceea ce priveşte tonurile de roşu. Cu toate acestea, eu am găsit ecranul ca fiind pe placul meu şi am simţit diferenţa când am trecut la monitorul meu BenQ de 21 de inchi (în defavoarea BenQ). Ecranul foarte bun combinat cu sunetul clar îl face o maşinărie multimedia foarte bună. Producătorii susţin că au reproiectat boxele şi că acum sistemul audio oferă un volum cu până la 58% mai puternic.

    Nu ştiu dacă este chiar aşa, însă volumul este unul mai mult decât satisfăcător, iar sunetul este redat la o calitate bună. Visul Apple, de a crea un port universal performant, este unul care deocamdată ne dă mari bătăi de cap deoarece în prezent vei fi nevoit să apelezi la diferite adaptoare pentru a folosi accesorii, hard diskuri externe sau cititoare de carduri, lucruri de care are nevoie orice utilizator care este dispus să dea mii de euro pe un laptop. Actualul port Thunderbolt 3 USB-C este utilizat pentru transfer de date, încărcare, ieşire video, cu o rată de transfer de până la 40 Gbps. Laptopul dispune de patru astfel de porturi şi un jack audio.

    În afară de faptul că dacă vei achiziţiona acest laptop vei fi nevoit să ai adaptoare la tine pentru a-l putea folosi la capacitate maximă, mi-a fost greu să-i găsesc alte hibe. Totuşi trebuie să luaţi în considerare că acest laptop nu este ieftin, iar cu banii daţi pe această variantă de configuraţie testată de mine îţi vei putea lua două ultrabookuri, poate nu la fel de arătoase, dar la fel de puternice. Aşadar, înainte de a vă hotărî asupra lui MacBook Pro 2016, trebuie să luaţi în considerare preţul. Însă aceasta nu este o noutate, având în vedere că produsele Apple tot timpul s-au aflat în secţiunea premium, cu preţuri pe măsură.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Procesor Intel i7 Skylake, 2,6 GHz
    Placă video integrată HD Graphics 530
    Placă video dedicată Radeon Pro 450 2GB
    Memorie 16 GB DDR3
    Stocare SSD 256 GB 
    Cameră web 720p
    Greutate 1,83 kg
    Sistem de operare macOS Sierra

  • Harta lumii cu cele mai populare atracţii turistice. Pentru ce este recunoscută România – FOTO

    Mai sunt câteva zile şi trecem în 2017 şi odată cu noul an apar şi planurile de carieră, personale, dar şi cele de călătorie. Site-ul Vouchercloud, cu ajutorul datelor TripAdvisor, a compus o hartă a lumii cu cele mai populare destinaţii turistice din lume. Astfel poate îţi uşurează decizia de a alege o ţară pentru următoarea vacanţă.

    Din infografic reiese faptul că Central Park este cea mai populară destinaţie turistică din SUA sau Cascada Niagara în Canada, dar sunt si surprize. De exemplu, în Anglia cea mai populară destinaţie nu este poate Big Ben, de exemplu, ci turul de-a lungul studioului unde s-a filma Harry Potter (Harry Potter’s Studio Tour) sau în Franţa, nu Turnul Eiffel este în top, ci Musée d’Orsay.

    În România, Castelul Peleş are onoarea de a fi cea mai populară destinaţie de pe la noi, în Moldova parcul Ştefan cel Mare, iar în Ungaria clădirea Parlamentului este foarte populară.

    Click pe hartă pentru a vedea cele mai populare destinaţii turistice din fiecare ţară.

  • Filmele cu cele mai mai încasări la Box Office în 2016. Idris Elba a jucat în trei din primele patru filme din clasament

    Filmele cu super eroi şi animaţiile au dominat clasamentul filmelor cu cele mai mari încasări la Box Office-ul mondial. Primele trei au avut peste 1 miliard de dolari încasări, iar ocupanta locului zece a adunat peste 600 milioane de dolari.

    În primele zece filme se află cinci cu super eroi şi patru animaţii, printre ele strecurându-se şi filmul “fantasy” Fantastic Beasts and Where to Find Them, cel mai recent film din seria Harry Potter. Un element amuzant este faptul că actorul britanic Idris Elba joacă în trei animaţii din patru. Dacă primele producţii sunt realizate la Hollywood, cel de-al 11-lea este o producţie chinezească numită Mei Ren Yu care a avut încasări de peste 552 de milioane de dolari. 

    Clasamentul arată în felul următor (sumele sunt exprimate în dolari şi nu sunt ajustate la inflaţie)

    1. Captain America: Civil War – 1,151,684,349                    – Notă Rottentomatoes – 90/100
    2. Finding Dory – 1,022,729,740                                           – Notă Rottentomatoes- 94/100
    3. Zootopia – 1,020,049,682                                                 – Notă Rottentomatoes- 98/100
    4. The Jungle Book – 963,901,123                                      – Notă Rottentomatoes – 94/100
    5. The Secret Life of Pets – 873,702,417                            – Notă Rottentomatoes – 74/100
    6. Batman v Superman: Dawn of Justice – 868,160,194   – Notă Rottentomatoes – 27/100
    7. Deadpool – 783,770,709                                                  – Notă Rottentomatoes –  84/100
    8. Suicide Squad – 746,100,054                                          – Notă Rottentomatoes –  26/100
    9. Doctor Strange – 634,805,109                                         – Notă Rottentomatoes – 91/100
    10. Fantastic Beasts and Where to Find Them – 608,728,003  – Notă Rottentomatoes – 75/100