Actorul în vârstă de 40 de ani a confirmat informaţia printr-un mesaj pe platforma online Instagram: “Time for Al Cap (Este timpul pentru Al Cap, n.r.)”.
Al Capone, supranumit “Scarface”, a dominat lumea interlopă din Chicago în perioada prohibiţiei. Arestat în 1931 pentru evaziune fiscală şi eliberat în 1939, celebrul mafiot a murit în 1947 din cauza neurosifilisului, o boală care, în ultima perioadă a vieţii, i-a afectat serios capacităţile mintale.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Se pare că a renunţat la mustaţa în stilul ghidon în favoarea stilului periuţă pentru a nu fi gazat in timpul Primului Război Mondial, potrivit unui documentar realizat de History Channel, scrie Daily Mail.
În plus, pentru că era ciudată a devenit uşor de recunoscut. Se pare că Hitler ar fi fost obligat să îşi taie mustaţa pentru a obţine o închidere etanşă a măştii de gaze. După Primul Război Mondial, Hitler a păstrat mustaţa, iar la scurt timp a devenit un simbol al dictatorului nazist.
Alţi purtători celebri ai mustateţi periuţă au fost Charlie Chaplin (care a interpretat rolul lui Hitler în 1940 în filmul The Dictator) şi Oliver Hardy. Acest stil de mustaţă a scăzut în popularitate după Al Doilea Război Mondial din cauza asocierii cu Hitler.
Tom Hardy, unul dintre cei mai apreciaţi actori de la Hollywood, s-a transformat într-un adevărat erou atunci când a fugărit şi prins un hoţ de motorete.
Actorul de 39 de ani a văzut furtul unei motorete şi a luat-o pe urmele hoţului, sărind prin mai multe grădini şi trecând prin holul unei clădiri de birouri în încercarea de a-i tăia calea celui urmărit.
“Zici că a intrat în modul supererou”, a povestit un martor celor de la Daily Mail. “După ce l-a ajuns pe hoţ, a început să strige că l-a prins. Nu e un om cu care să te pui, cred că l-a şi legitimat pe hoţ înainte să apară poliţiştii.”
Tom Hardy este cunoscut pentru faptul că îşi execută singur majoritatea scenelor de acţiune, fără cascadori, având o condiţie fizică de invidiat.
Tom Hardy a putut fi urmărit recent în Taboo, un serial în care numele îi apare peste tot: rol principal, scenarist, producător şi finanţator. Acţiunea este plasată în Londra anului 1814, într-o perioadă în care Regatul Unit deţinea încă monopolul asupra navigaţiei maritime.
Hardy nu este străin de rolurile de televiziune: el a mai interpretat partitura unui gangster evreu în serialul britanic Peaky Blinders, care s-a bucurat de un succes moderat. Taboo este însă o producţie de cu totul alte dimensiuni, cu un buget de peste 11 milioane de euro – impresionant, având în vedere că vorbim de o miniserie cu doar opt episoade. Şi dacă tot am ajuns la buget, e important de spus că Hardy, servind ca scenarist, producător şi actor principal, a pierdut peste 2 milioane de euro în acest proiect. Motivul pentru care Taboo nu s-a bucurat (încă) de prea mult succes este, cred, povestea destul de complicată. Şi nu doar faptul că este complicată reprezintă o problemă; comentariul unui telespectator pe site‑ul IMDB este relevant în acest sens: „Am urmărit primele trei episoade din Taboo şi încerc să-mi dau seama despre ce este vorba”. Nu cred că persoana în cauză a urmărit totuşi cu foarte mare atenţie cele trei episoade, dar firul narativ este într-adevăr destul de alambicat.
Tom Hardy, unul dintre cei mai apreciaţi actori de la Hollywood, s-a transformat într-un adevărat erou atunci când a fugărit şi prins un hoţ de motorete.
Actorul de 39 de ani a văzut furtul unei motorete şi a luat-o pe urmele hoţului, sărind prin mai multe grădini şi trecând prin holul unei clădiri de birouri în încercarea de a-i tăia calea celui urmărit.
“Zici că a intrat în modul supererou”, a povestit un martor celor de la Daily Mail. “După ce l-a ajuns pe hoţ, a început să strige că l-a prins. Nu e un om cu care să te pui, cred că l-a şi legitimat pe hoţ înainte să apară poliţiştii.”
Tom Hardy este cunoscut pentru faptul că îşi execută singur majoritatea scenelor de acţiune, fără cascadori, având o condiţie fizică de invidiat.
Tom Hardy a putut fi urmărit recent în Taboo, un serial în care numele îi apare peste tot: rol principal, scenarist, producător şi finanţator. Acţiunea este plasată în Londra anului 1814, într-o perioadă în care Regatul Unit deţinea încă monopolul asupra navigaţiei maritime.
Hardy nu este străin de rolurile de televiziune: el a mai interpretat partitura unui gangster evreu în serialul britanic Peaky Blinders, care s-a bucurat de un succes moderat. Taboo este însă o producţie de cu totul alte dimensiuni, cu un buget de peste 11 milioane de euro – impresionant, având în vedere că vorbim de o miniserie cu doar opt episoade. Şi dacă tot am ajuns la buget, e important de spus că Hardy, servind ca scenarist, producător şi actor principal, a pierdut peste 2 milioane de euro în acest proiect. Motivul pentru care Taboo nu s-a bucurat (încă) de prea mult succes este, cred, povestea destul de complicată. Şi nu doar faptul că este complicată reprezintă o problemă; comentariul unui telespectator pe site‑ul IMDB este relevant în acest sens: „Am urmărit primele trei episoade din Taboo şi încerc să-mi dau seama despre ce este vorba”. Nu cred că persoana în cauză a urmărit totuşi cu foarte mare atenţie cele trei episoade, dar firul narativ este într-adevăr destul de alambicat.
„Cel mai important lucru pe care îl observi la România este că a avut parte de o revenire economică puternică, printre cele mai puternice din UE şi din regiune; precum şi reducerea ratelor dobânzilor – care au avut un nivel foarte ridicat, de 7,5% iniţial, din cauza reacţiilor la dezechilibrele crizei economice – iar reducerile de acum stimulează creditul”, enumeră analistul financiar John J. Hardy câteva dintre aspectele pozitive referitoare la piaţa locală pe care le-a observat.
El se află pentru a doua oară în România (prima oară a venit aici în 2014) pentru a prezenta câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume pentru investitorii Saxo Bank, unde este head of FX strategy. Hardy este o prezenţă constantă, ca invitat sau comentator, în emisiunile realizate de Bloomberg şi CNBC şi a fost numit unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex în 2008. A ajuns aici după un traseu atipic: a absolvit Universitatea din Texas în 1995, cu o diplomă în istorie europeană, şi, după o perioadă în care a locuit în Germania, pentru a studia limba germană, iar apoi în Rusia, unde a învăţat rusa, Hardy s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pentru economie.
Din 2002, s-a alăturat Saxo Bank, „când banca avea circa 100 de angajaţi”, iar din 2004 s-a mutat în departamentul de strategie al FX. În prezent, Saxo Bank este de zece ori mai mare decât la angajarea lui, iar Hardy este responsabil cu actualizarea comentariilor de zi cu zi de pe pieţele valutare ale Saxo Bank, discutând despre politicile băncii centrale şi tendinţele macroeconomice. Hardy generează, de asemenea, strategii de tranzacţionare care prezintă metode prin care brokerii să profite de leagănele de pe piaţă, într-un orizont de timp de una până la trei zile. El ia parte şi la alcătuirea „predicţiilor scandaloase” lansate de Saxo Bank anual; una dintre cele de anul trecut vorbeşte de pildă despre un posibil Bremain.
La fel ca şi în cadrul primului interviu acordat Business Magazin, analistul este optimist în ceea ce priveşte economia locală. Pe de altă parte, chiar dacă lucrurile sunt stabile, observă începutul unor trenduri care ar putea să se transforme îngrijorător. „Consumul ar putea creşte prea agresiv, iar acest lucru generează instabilitate financiară. Totuşi, România este puternică din punctul de vedere al expunerii la pieţele externe; astfel, creşterea agresivă a consumului este echilibrată de creşterea solidă a exporturilor. Este o economie destul de puternică, care, deşi nu creşte rapid, merge mai departe.” Hardy descrie drept pozitive şi reacţiile recente referitoare la tensiunile politice reflectate şi în presa internaţională. „Opinia generală a ţărilor vestice referitoare la demonstraţiile recente ale românilor în direcţia reducerii corupţiei sunt pozitive; înţeleg că există nişte nuanţe, dar cât timp tendinţa este ca populaţia să îşi spună punctul de vedere – şi să vedem un trend corect în direcţia reducerii corupţiei şi reducerii implicării statului în economie – părerea celor din afara ţării este una pozitivă. Atât timp cât aceste manifestări sunt paşnice, cred că nici încrederea investitorilor sau operaţiunile zilnice ale companiilor nu sunt afectate.”
Consideră că „visul românesc” ar trebui să fie legat şi de o implicare mai mare în paradigma europeană, ce ar trebui să vină printr-o bună participare la economia Europei. „O economie ca România ar trebui să beneficieze mult de deschiderea spre Europa”, observă Hardy. Angajamentul european este important mai ales în contextul actual: Brexitul şi ceea ce se va întâmpla în Franţa după alegerile prezidenţiale, dezechilibre care ar putea fi accentuate şi de Italia, care are datorii publice record. „Italia suferă cu adevărat, în cadrul UE, are nevoie să îi fie ştearsă datoria, devalorizată.” În prezent, aceste tensiuni sunt înăbuşite. „Nicio ţară nu şi-a rezolvat problemele, s-au făcut câteva angajamente la nivel politic, dar problemele sunt suprimate mai ales de Banca Centrală Europeană care printează bani, ori aceasta nu este o soluţie permanentă.”
Analistul sublinează fie necesitatea unui angajament complet faţă de zona euro, fie o mutualizare totală sau parţială a datoriei. „Pentru o datorie a Italiei, va trebuie să plăteşti o taxă şi în Germania. Fie vom vedea că se va întâmpla acest lucru, fie angajamentul european va determina axarea pe moneda euro şi renunţarea la cele naţionale. Problema Italiei este că nu creşte, iar acest lucru nu se va întâmpla până când se va afla răspunsul la această întrebare.”
John Hardy sesizează şi nevoia unor reforme la nivelul instituţiilor UE. Există tentaţia de a crede că Europa se va destrăma, în consecinţa aceleiaşi surse de probleme şi anume că clasa politică şi clasa elitelor nu se adresează nevoilor întregii societăţi; politica monetară a ajutat companiile mari, bogate, marii proprietari de active; în special în termeni relativi; cei bogaţi au devenit super bogaţi; la niveluri mai joase, există o senzaţie a unei lipse de incluziune socială, dar analistul observă că există şi spiritul angajamentului faţă de Europa. El speră că acesta va rezulta într-o reformare a instituţiilor europene, care nu sunt foarte democratice. „Astfel, chiar dacă ideea UE este populară, instituţia în sine nu este; Comisia Europeană de pildă, nu este democratică dacă ne uităm la modul în care reprezentanţii acesteia sunt aleşi”.
Toate datele îl determină pe Hardy să creadă că ceea ce urmează se va transforma într-o nouă criză. „Nu am predicţii, doar speranţe – sunt convins că vom vedea o formă de criză, dar sper ca aceasta să aibă o soluţie pozitivă. Să sperăm că nu vom avea o separare puternică; e posibil să fie o criză prin care Italia să iasă parţial din UE, situaţie în care vorbim o criză destul de puternică, dar trebuie făcute negocieri dure în acest sens. Până acum, lucrurile nu par promiţătoare: Germania vorbeşte despre austeritate, când de fapt este parte a problemei din cauza exporturilor uriaşe şi a unui euro foarte ieftin. Lucrurile funcţionează pentru ei, dar nu şi pentru restul Europei; celelalte ţări nu sunt competitive vs. Germania”, explică el. Un rol decisiv vor avea şi alegerile din octombrie din Germania: în timp ce opoziţia este axată pe populism în ţări precum Franţa sau Olanda, în Germania, Martin Schulz este foarte pro-Europa. Despre alegerile din Franţa, analistul nu crede că Le Pen va câştiga alegerile; iar François Fillon ar reprezenta calea de mijloc între Le Pen (centru-stânga) şi Emmanuele Macron (centru-dreapta). Consideră că sunt în continuare şi multe întrebări fără răspuns şi în ceea ce priveşte Brexitul.
Pe de o parte, Schulz susţine ideea unui Brexit agresiv, prin care britanicii să fie daţi afară din UE şi uniunea să primească „despăgubiri de divorţ” de 60 de miliarde de euro. „Marea întrebare este legată de faptul că Regatul Unit este format din mai multe ţări – Regatul Unit şi Londra (metaforic vorbind), pentru care există o economie specială. Este foarte dificil, vor să îşi menţină integrarea în finanţele europene.” Persoanele cheie în negocieri nu vor fi însă cele din Comisia Europeană, ci noii conducători ai statelor, astfel că această întrebare nu îşi va găsi răspuns până anul următor.
Despre Bremain spune că este într-adevăr o previziune scandaloasă, dar probabilă. „S-ar putea întâmpla în condiţiile în care procesul Brexitului se tot prelungeşte, Europa începe să se transforme, astfel că s-ar putea ajunge la Bremain sau la o altă înţelegere, dar probabil este prea devreme anul acesta ca să se întâmple.”
Astfel, următoarea criză ar putea fi adusă fie de un şoc politic, fie de următoarea recesiune. „O astfel de criză ar putea fi politică anul acesta şi economică anul viitor; dar trebuie să se ajungă la această soluţie sau Europa se termină. Toată presa vorbeşte despre faptul că Europa se separă, dar ar putea fi surpriza cea mare că următoarea criză să forţeze europenii să se dedice cu adevărat Europei?”
În Taboo, actorul britanic joacă rolul lui James Keziah Delaney, „un om nervos cu o pălărie mare”, după cum îl descriu cei de la Entertainment Weekly. Trecând de prima impresie, aflăm că personajul este unul mult mai complex de atât, care ascunde secrete întunecate şi îşi maschează bine intenţiile.
Delaney, dispărut timp de 10 ani în Africa, se întoarce acasă atunci când tatăl său moare în mod misterios. El revine pentru a reconstrui compania tatălui său şi pentru a o transforma într-un imperiu în domeniul transporturilor. Pentru a face acest lucru, Delaney se foloseşte de o bucată de teren deţinută în Statele Unite; respectivul teren, devenit „poartă de acces” către Lumea Nouă, este biletul său către prosperitate. De aici povestea se complică, iar Delaney intră în război atât cu guvernul britanic, cât şi cu diverse companii care vor să transporte produse către cele două Americi.
Hardy nu este străin de rolurile de televiziune: el a mai interpretat partitura unui gangster evreu în serialul britanic Peaky Blinders, care s-a bucurat de un succes moderat. Taboo este însă o producţie de cu totul alte dimensiuni, cu un buget de peste 11 milioane de euro – impresionant, având în vedere că vorbim de o miniserie cu doar opt episoade. Şi dacă tot am ajuns la buget, e important de spus că Hardy, servind ca scenarist, producător şi actor principal, a pierdut peste 2 milioane de euro în acest proiect. Motivul pentru care Taboo nu s-a bucurat (încă) de prea mult succes este, cred, povestea destul de complicată. Şi nu doar faptul că este complicată reprezintă o problemă; comentariul unui telespectator pe site‑ul IMDB este relevant în acest sens: „Am urmărit primele trei episoade din Taboo şi încerc să-mi dau seama despre ce este vorba”. Nu cred că persoana în cauză a urmărit totuşi cu foarte mare atenţie cele trei episoade, dar firul narativ este într-adevăr destul de alambicat.
Numărul celor care au urmărit serialul în Marea Britanie a scăzut săptămână de săptămână, atingând un minim de 3,9 milioane în timpul celui de-al treilea episod. Surse din BBC spun că Hardy va reuşi totuşi să îşi recupereze investiţia în timp, după ce serialul va ajunge pe DVD şi la serviciile de streaming. Difuzat iniţial în Statele Unite şi Marea Britanie, Taboo a fost recent cumpărat de televiziuni din Spania, Portugalia şi Rusia.
Din punct de vedere tehnic, serialul este impecabil realizat; atmosfera este sumbră şi extrem de violentă, iar personajele propuse completează excelent firul acţiunii. Este un serial pe care îl recomand nu doar pentru interpretarea lui Tom Hardy, ci şi pentru că este genul de dramă istorică pe care o întâlnim destul de rar în peisajul TV de astăzi.
Se pare că a renunţat la mustaţa în stilul ghidon în favoarea stilului periuţă pentru a nu fi gazat in timpul Primului Război Mondial, potrivit unui documentar realizat de History Channel, scrie Daily Mail.
În plus, pentru că era ciudată a devenit uşor de recunoscut. Se pare că Hitler ar fi fost obligat să îşi taie mustaţa pentru a obţine o închidere etanşă a măştii de gaze. După Primul Război Mondial, Hitler a păstrat mustaţa, iar la scurt timp a devenit un simbol al dictatorului nazist.
Alţi purtători celebri ai mustateţi periuţă au fost Charlie Chaplin (care a interpretat rolul lui Hitler în 1940 în filmul The Dictator) şi Oliver Hardy. Acest stil de mustaţă a scăzut în popularitate după Al Doilea Război Mondial din cauza asocierii cu Hitler.
Regizat de Brian Helgeland, ”Gangsteri de legendă„ spune povestea celor mai cunoscuţi infractori britanici, gemenii Reggie şi Ronnie Kray, n perioada lor de glorie de la jumătatea anilor ’60. Distribuit de Freeman Entertainment, filmul ajunge pe marile ecrane din ţară din 16 octombrie şi îl prezintă pe Tom Hardy în rol dublu.
După ce Ronnie este eliberat din închisoare, cei doi fraţi ncep să-şi consolideze imperiul în Londra, încercând să elimine cartelul criminal al lui Charlie Richardson şi colabor`nd cu mafia americană, care caută să pătrundă în oraş. Celebri şi invidiaţi, aceştia şi creează relaţii printre cei mai influenţi londonezi, se lăfăie în bogaţii şi par de neoprit.