Tag: hamilton

  • Motivul pentru care clienţi din toată lumea cumpără bijuterii din aur din Scoţia

    În acest din urmă caz, un exemplu ar fi gama de bijuterii realizate cu aur de la singura mină de acest metal a Scoţiei, Cononish, lansată de casa scoţiană producătoare de bijuterii Hamilton & Inches. Colecţia creată de Hamilton & Inches numără 30 de piese inspirate de bijuterii din epoca victoriană şi de trecutul regal al Scoţiei, scrie Financial Times. Doritorii de bijuterii confecţionate cu aur scoţian vor avea doar câţiva ani la dispoziţie să facă achiziţia, deoarece rezervele estimate de metal preţios ajung doar pentru opt ani de producţie.

  • Cum a ajuns un inginer chimist să strângă o avere de 47 de miliarde de dolari

    David Koch, al 13-lea în lista celor mai bogaţi oameni din lume şi coproprietarul Koch Industries, a doua cea mai mare companie privată din Statele Unite, şi-a anunţat în iunie retragerea din business şi din viaţa politică după ce sănătatea i s-a deteriorat grav. Astfel, unul dintre cei mai mari industriaşi americani a părăsit scena de business.

    Alături de fratele său, Charles Koch, a devenit legendar pentru compania creată: cu o istorie de 48 de ani de business, Koch Industries este a doua companie privată din Statele Unite, ca mărime după transportatorul Cargill, având subsidiare în aproape toate sectorele economice, printre care producţie, rafinare şi distribuţie de petrol, industrie chimică, energie, fibre şi polimeri, fertilizatori, hârtie, echipament pentru industria chimică, finanţe, trading cu mărfuri şi investiţii. Compania a înregistrat în 2017 venituri de aproximativ 100.000 de dolari şi peste 100.000 de angajaţi.

    David Koch s-a născut în Wichita, Kansas, şi a crescut alături de alţi trei fraţi, potrivit The Economist. După ce a absolvit Deerfield Academy în 1959, a urmat cursurile  Massachusetts Institute of Technology (MIT), de unde a plecat inginer chimist.

    În 1970, David Koch a început să se implice în activităţile companiei fondate de familia sa, Koch Industries, lucrând sub coordonarea fratelui său, Charles, drept manager de servicii tehnice. Nouă ani mai târziu, după dobândirea de experienţă în business, a devenit preşedinte al propriei divizii din companie, Koch Engineering, redenumită apoi Chemical Technology Group.

    Primele ameninţări de care David şi Charles a trebuit să apere afacerea au venit chiar din familie, în 1985. Atunci, Koch Industries a fost dată pentru prima oară în judecată de Bill Koch şi Frederick R. Koch – ceilalţi doi fraţi ai lor – în ceea ce urma să fie o serie lungă de procese cu privire la dreptul de proprietate, care a durat până în 2001.

    Începând cu anul 2010, David Koch deţine 42% din Koch Industries, la fel şi fratele său, Charles. Industriaşul a fost implicat şi în susţinerea şi sponsorizarea partidului Republican din Statele Unite încă din 1984. Înclinaţiile politice ale lui David Koch nu au fost întotdeauna către Partidul Republican. În 1980, el a fost candidatul Partidului Libertarian pentru poziţia de vicepreşedinte, unde a candidat alături de Ed Clark.
    Potrivit The New Yorker, campania Clark-Koch a fost una extrem de controversată pentru că promitea să elimine ajutoarele sociale, consiliul de administraţie al FED, legile cu privire la salariul minim, taxele corporate, toate subvenţiile pentru agricultură şi mediul de business, precum şi o serie de agenţii federale precum SEC, FBI şi CIA.

    Ei nu au reuşit să câştige, iar Koch s-a despărţit de libertarieni atunci când aceştia au propus eliminarea tuturor taxelor. Astfel, din 1984, David H. Koch este republican şi se recomandă drept social-liberal, potrivit ABC News. De atunci, Koch susţine drepturile femeilor, drepturile homosexualilor, căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi cercetarea pe celule stem. În acelaşi timp, se opune războiului împotriva drogurilor, potrivit Forbes, şi susţine politici care promovează libertatea individuală şi principiile pieţei libere. Koch s-a opus vehement unor conflicte precum războiul din Irak, susţinând că acesta aduce „costuri mult prea mari şi ia foarte multe vieţi americane”.

    David Koch a fost un critic vehement al fostului preşedinte american Barack Obama. În cadrul unui interviu pentru Weekly Standard, fraţii Koch au susţinut că Obama este „cel mai radical preşedinte pe care l-a avut vreodată naţiunea… şi a făcut mai mult rău sistemului de piaţă liberă şi prosperităţii decât orice alt preşedinte american”.

    Reţeaua de sponsori politici pe care au dezvoltat-o a plecat de la 12 oameni în 2003 şi a ajuns până la 550 anul acesta. Fiecare participant la o conferinţă din Palm Springs, Calif, de anul acesta, a donatorilor pentru republicani, dă cel puţin 100.000 de dolari pe an. Banii sunt utilizaţi pentru burse şcolare, investiţii în start-up-uri, în instituţii şi în grupuri politice, potrivit Wall Street Journal.

    Deşi el şi fratele său au fost susţinători convinşi ai Partidului Republican, acesta fiind partidul care a câştigat alegerile prezidenţiale şi l-a dus pe Donald Trump la cârma Statelor Unite, fraţii Koch au anunţat în ultimele luni că se opun vehement politicilor comerciale desfăşurate de preşedintele american şi că vor investi până la 100 de milioane de dolari în eforturi publicitare de a se împotrivi campaniei comerciale desfăşurate de preşedinte.

    Pe 5 iunie 2018, David Koch şi-a anunţat retragerea din companie din cauza problemelor de sănătate. Fratele său, Charles Koch, a scris într-o notă către angajaţi că este „profund îndurerat” de retragerea fratelui său. „David a fost întotdeauna un luptător şi se confruntă cu această provocare cu aceeaşi atitudine”, scria el.

    David Koch a fost diagnosticat cu cancer de prostată în urmă cu două decenii. Începând din 1998, când a aflat că suferă de cancer, a investit peste 400 de milioane de dolari în cercetare medicală. Koch a condus consiliul director al Fundaţiei pentru Cancer de Prostată şi a contribuit cu peste 50 de milioane de dolari în această fundaţie, dintre care 5 milioane de dolari s-au îndreptat spre terenul nanotehnologiei.

    În 2007, Koch a contribuit cu 100 de emilioane de dolari la construcţia noului centru de cercetare al MIT, unde a fost deschis Institutul de Cercetare pentru Cancer din cadrul instituţiei. În total, Koch a donat 185 de milioane de dolari către MIT, 15 milioane de dolari către centrul medical Weill Cornell şi 30 de milioane de dolari către Centrul pentru Cancer Sloan-Kettering, potrivit Wall Street Journal.

    Koch s-a retras în luna iunie nu doar din business şi mediul politic, ci şi din organizaţiile şi asociaţiile pe care le conducea sau din conducerea cărora făcea şi el parte, precum Americans for Prosperity, fundaţie pe care o finanţa cu aproximativ un milion de dolari în fiecare an. Începând din 2006, publicaţia Chronicle of Philanthropy l-a considerat pe Koch unul dintre cei mai mari 50 de filantropi ai lumii. 

  • Cum arată cea mai scumpă maşină produsă vreodată de Mercedes-Benz – FOTO, VIDEO

    În cadrul evenimentului prezentat de Dieter Zetsche, maşina a intrat pe scenă avându-l la volan pe Lewis Hamilton, triplu campion mondial de Formula 1.

    Motorul de V6 de 1,6 litri e completat de 4 motoare electrice, iar rezultatul e unul pe măsură: peste 1.000 de cai putere.

    Project ONE este modul prin care Mercedes-Benz şi AMG au ales să sărbătorească 50 de ani de activitate ai celor din urmă; produsă în doar 275 de exemplare, maşina are sub capotă un motor de Formula 1 – mai exact, cel cu care Hamilton a câştigat Campionatul Mondial în 2015.

    Tehnologia denumită Formula 1 hybrid technology poartă şi sigla EQ, noul brand al celor de la Mercedes-Benz pentru maşini electrice. Project ONE poartă o siglă uşor modificată, EQ Power Plus, pentru că vorbim de mai mult decât o simplă maşini cu motor electric.

    Preţul vehiculat de publicaţiile de specialitate este de aproximativ 2,5 milioane de euro, dar probabil că se vor găsi destui clienţi care să ofere suma cerută.

    Sursă foto/video: Daimler

  • Cele mai scumpe oraşe din lume

    O nouă cercetare realizată de o agenţie de turism, The Crazy Toursit, folosindu-se de datele adunate de pe platforma Numbeo (preţuri legate de costul de trai sunt adăugate de către utilizatori) arată că oraşele faimoase precum New York sau Singapore au fost depăşite de către micuţul orăşel Hamilton, capitala arhipelagului Bermuda, o dependenţă a Regatului Unit al Marii Britanii, potrvit Daily Mail.

    Astfel, un om care trăieşte în Hamilton, Bermuda are nevoie în medie de 4769 de dolari pe lună, depăşind San Francisco (4,612), New York (4,207), Geneva (3,314), Hong Kong (3,244), Londra (3,228), Dubai (3,006) sau Singapore (2,940).

    În majoritatea cazurilor, cei mai mulţi bani se duc pe chirie (72,2% San Francisco sau 51% pentru Geneva), următoarea mare cheltuială reprezentând-o mâncarea (fie acasă, fie la restaurant). Dintre primele şase oraşe aflate în top în Londra şi Hong Kong este cel mai scump transport în comun, pe când cei din Hamilton plătesc cel mai mult pe utilităţi.

    Un elveţian din Geneva trebuie să scoată din buzunar 19,35 de dolari pentru un bilet la cinema, pe cand un cetăţean din Hamilton trebuie să de nu mai puţin de 140 de dolari (abonament lunar).

  • Lewis Hamilton: Mi-am împlinit un vis din copilărie, este incredibil să fiu triplu campion mondial

    “Mi-am împlinit un vis de copil, nu am cuvinte pentru a explica tot ceea ce simt. Îmi aduc aminte de primul meu Grand Prix, eram la Marele Premiu al Marii Britanii, la care am asistat alături de tatăl meu. Acum sunt triplu campion mondial, este incredibil! Vreau să mulţumesc părinţilor mei pentru toate sacrificiile pe care le-au făcut.Vreau să transmit tuturor tinerilor din lume un mesaj: niciodată să nu renunţi, să nu-ţi pierzi speranţa. De mai multe ori în această zi am crezut că am pierdut cursa, dar nu mi-am pierdut speranţa”, a declarat Hamilton, conform presei engleze.

    Cu acest al treilea titlu, Hamilton l-a egalat pe brazilianul Ayrton Senna: “Este idolul meu, modelul meu. Să am trei titluri ca el, nu credeam că este posibil. Când eram copil voiam să fiu campion mondial, acum este o nebunie să spun că sunt triplu campion mondial. Era un obiectiv pentru mine să am trei titluri ca Senna, deşi nu sunt brazilian. Acum vreau să continui să încerc să câştig, să merg cât mai departe posibil, fără să mă gândesc la numărul de victorii sau titluri”.

    Pilotul britanic Lewis Hamilton (Mercedes) a devenit campion mondial de Formula 1 pentru a treia oară în carieră, a doua oară consecutiv, după ce a câştigat Marele Premiu al SUA şi cu trei etape înaintea finalului sezonului.

    La Austin, Hamilton, 30 de ani, campion mondial şi în 2008 şi 2014, a fost urmat de germanul Nico Rosberg, tot de la Mercedes, şi de un alt german, Sebastian Vettel (Ferrari).

    Lewis Hamilton a intrat definitiv în galeria marilor piloţi de Formula 1, cu ale sale trei titluri mondiale, performanţă ce a mai fost reuşită în istoria de 66 de ani a acestui sport de Michael Schumacher (şapte), Juan Manuel Fangio (cinci), Alain Prost şi Sebastian Vettel (câte patru), Ayrton Senna, Niki Lauda, Nelson Piquet, Jack Brabham şi Jackie Stewart (toţi câte trei).

    Următoarea etapă, Marele Premiu al Mexicului, va avea loc duminica viitoare.

     

  • Povestea femeii care a dus oameni pe lună şi a pus bazele unei industrii de 400 de miliarde de dolari

    Margaret Hamilton, în vârstă de 24 de ani, a primit un job de programator la MIT în anul 1960; acest job avea să îi schimbe viaţa, dar şi întreaga lume.

    Deşi se angajase la MIT pentru a-şi putea susţine soţul pe perioada studiilor, Hamilton a decis să rămână la prestigioasa facultate atunci când a auzit de programul Apollo, iniţiativa spaţială care avea să ducă primul om pe lună.

    Fiind o mamă tânără, Margaret Hamilton îşi aducea de multe ori fiica la birou; cea mică dormea pe podea, în timp ce mama ei scria mii de linii de cod ce urmau să fie adăugate modulului computerizat al rachetei.

    La fel ca în zilele noastre, industria de software era dominată de bărbaţi, iar cei mai mulţi dintre colegii ei de breaslă nu îi dădeau mare atenţie. Cuvântul “software” nici nu se regăsea în cerinţele originale; cu toate acestea, pe măsură ce proiectul Apollo avansa, importanţa unui cod a devenit evidentă, astfel că munca depusă de Hamilton şi colegii săi de la MIT a intrat în atenţia celor responsabili.

    La jumătatea anului 1968, peste 400 de oameni lucrau la software-ul Apollo; acesta era începutul unei industrii de 400 de miliarde de dolari.

    Programul Apollo a fost un succes, iar acest lucru s-a datorat în mare măsură viziunii pe care o tânără de 24 de ani a avut-o. Astăzi, Margaret Hamilton este recunoscută ca una dintre cele mai importante figuri din istoria unei industrii care a schimbat lumea.

  • Lewis Hamilton, în pole position şi la Marele Premiu al Chinei

    Hamilton s-a aflat în pole position şi la primele două curse ale sezonului, în Australia şi în Malaysia.

    La Shanghai, ambele monoposturi McLaren, pilotate de Fernando Alonso şi Jenson Button, au fost eliminate în primul segment al calificărilor.

    Rezultatele calificărilor şi grila de start a Marelui Premiu al Chinei:

    1. Lewis Hamilton (Marea Britanie/Mercedes) 1:35.782

    2. Nico Rosberg (Germania/Mercedes) 1:35.824

    3. Sebastian Vettel (Germania/Ferrari) 1:36.687

    4. Felipe Massa (Brazilia/Williams-Mercedes) 1:36.954

    5. Valtteri Bottas (Finlanda/Williams-Mercedes) 1:37.143

    6. Kimi Räikkönen (Finlnda/Ferrari) 1:37.232

    7. Daniel Ricciardo (Australia/Red Bull-Renault) 1:37.540

    8. Romain Grosjean (Franţa/Lotus-Mercedes) 1:37.905

    9. Felipe Nasr (Brazilia/Sauber-Ferrari) 1:38.067

    10. Marcus Ericsson (Suedia/Sauber-Ferrari) 1:38.158

    11. Pastor Maldonado (Venezuela/Lotus-Mercedes) 1:38.134

    12. Daniil Kviat (Rusia/Red Bull-Renault) 1:38.209

    13. Max Verstappen (Olanda/Toro Rosso-Renault) 1:38.393

    14. Carlos Sainz Jr (Spania/Toro Rosso-Renault) 1:38.538

    15. Sergio Perez (Mexic/Force India-Mercedes) 1:39.290

    16. Nico Hülkenberg (Germania/Force India-Mercedes) 1.39.216

    17. Jenson Button (Marea Britanie/McLaren-Honda) 1:39.276

    18. Fernando Alonso (Spania/McLaren-Honda) 1:39.280

    19. Will Stevens (Marea Britanie/Marussia-Ferrari) 1: 42.091

    20. Roberto Merhi (Spania/Marussia-Ferrari) 1:42.842.

  • Capitalistul săptămânii: Frank Mcnamara

    Corporation, respectiv faptul că mulţi dintre clienţii lui McNamara împrumutaseră bani pe care nu puteau să îi returneze.
    La sfârşitul mesei, McNamara şi-a căutat portofelul ca să plătească cash, dar a descoperit că şi-l uitase. A trebuit să o sune pe soţia lui care să-i aducă bani, iar McNamara a jurat că acest lucru nu se va mai întâmpla.

    A pus cap la cap întâmplarea de la cină, împrumutul de credite pe card şi lipsa banilor pentru plata mesei şi i-a venit ideea unui credit pe card care putea fi folosit în mai multe locuri. Noutatea pe care a adus-o el conceptului era de fapt o cale de mijloc între companii şi clienţii lor.

    McNamara şi cei doi prieteni ai lui au investit în formarea companiei Diners Club în 1950, cu rolul în medierea tranzacţiilor dintre companii şi clienţi. Pentru a face bani din aceste carduri, Diners Club taxa magazinele cu 7% pe toate tranzacţiile, iar pe clienţi cu trei dolari pe an.
    Comercianţii nu au fost de la început încântaţi de ideea cardului de credit, totuşi compania a obţinut în al doilea an un profit de 60.000 de dolari, potrivit nerdwallet.com.

    McNamara a fondat o companie care avea să schime stilul de cumpărare a clienţilor din toată lumea. Dar din punctul lui de vedere, nu părea să fie ceva de durată şi a decis să vândă acţiunile companiei partenerilor lui pentru 200.000 de dolari.

    Până în 1960, American Express, Banca Americii (BankAmericard, cunoscută mai târziu drept Visa) şi Interbank Card Association (mai târziu MasterCard) au intrat în afacere, iar cardul de credit a intrat în uzul curent. În 1970, apăreau primele reglementări referitoare la cardurile de credit, iar americanii s-au orientat către această modalitate în detrimentul folosirii cecurilor şi banilor. În 1995, existau 489,5 miliarde de note de plată plătite în SUA şi 15,6 miliarde tranzacţii cu cardul de credit.

    Cardul de credit s-a răspândit apoi în întreaga lume, dar cu rapiditatea cu care evoluează noile tehnologii, s-ar putea ca această modalitate de plată să dispară la fel de repede.