BusinessMagazin

Tag: gust

  • Cercetătorii australieni cer ca grăsimea să fie considerată al şaselea gust primar

    “Dovezile pe care le avem acum sunt clare şi îndeajuns de copleşitoare pentru a numi grăsimea un gust”, a declarat Russell Keast de la Universitatea Deakin din Melbourne, informează theguardian.co.uk.

    O echipă de cercetători de la Universitatea Deakin a publicat un articol în Flavour Journal în care susţine că al şaselea gust primar este grăsimea.

    În ciuda faptului că grăsimea a fost catalogată drept un gust în anul 330 înaintea erei noastre de către Aristotel, în timpurile moderne a fost asociată cu textura, eliberarea de arome şi proprietăţile termice ale mâncării şi nu cu simţul gustului.

    Pentru foarte mult timp, doar patru gusturi primare au fost luate în considerare, iar umami a fost acceptat abia în 2002.

    Pentru ca grăsimea să fie considerată un gust, trebuie să îndeplinească cinci criterii.

    În articolul “Is Fat the Sixth Taste Primary? Evidence and Implications”, profesorul Keast descrie cum grăsimea îndeplineşte aceste criterii, care includ condiţia ca limba să aibă receptori pentru detectarea acizilor graşi.

    Cercetătorii cred că aceste descoperiri ar putea fi utile în lupta împotriva obezităţii la nivel mondial.

    Un studiu anterior al aceleiaşi echipe, care a fost efectuat pe 500 de voluntari timp de mai mulţi ani, a arătat că oamenii care sunt sensibili la gustul grăsimii mănâncă mai puţin.

    “Trebuie să punem mult mai multă grăsime în testele pe care le efectuăm pe oameni obezi şi supraponderali pentru ca aceştia să o poată identifica, comparativ cu cazul persoanelor cu o greutate normală. Există această relaţie cu dieta care pare să fie foarte importantă”, au spus cercetătorii în articolul publicat în revista Flavour Journal.

  • Deputat PSD: Structurile MAI şi MApN nu s-au coordonat la accident. Cel puţin doi miniştri să fie demişi

    “Şirul de bâlbâieli şi de erori care au urmat incidentul aviatic de la Cluj nu poate rămâne fără consecinţe politice şi administrative. Este nepermis că doi oameni au murit pentru că nu au putut primi asistenţă medicală la timp. Faptul că o procedură de intervenţie nu a funcţionat într-o situaţie de urgenţă are menirea de a pune sub semnul întrebării întreg sistemul şi de a reclama asumarea responsabilităţilor individuale”, susţine Gust, într-un comunicat remis MEDIFAX.

    Potrivit acestuia, nu avem cum să nu ne punem întrebarea referitoarea la eficienţa cheltuirii banilor publici în sisteme de siguranţă şi de intervenţie care nu produc rezultate tocmai atunci când ar fi mai mare nevoie.

    “Salut faptul că primul-ministru a avut o poziţie foarte fermă şi că a cerut investigarea de urgenţă a cauzelor evenimentelor din judeţul Cluj. În acelaşi timp, nu pot să nu remarc lipsa de comunicare, de coordonare şi, până la urmă, de intervenţie şi de competenţă a structurilor din Ministerul Afacerilor Interne şi din Ministerul Apărării Naţionale. Dacă aceste instituţii nu pot face faţă unui incident în care au fost implicaţi şapte oameni, oare la ce ne-am putea aştepta în cazuri de o gravitate mult mai mare?”, scrie Gust.

    Acesta consideră, ca un gest de demnitate şi de responsabilitate politică, că măcar doi miniştri ar trebui să aibă curajul de a-şi asuma o demisie după evenimentele petrecute în judeţul Cluj.

    “Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci primul-ministru ar trebui să facă uz de prerogativa revocării lor din funcţie. Faptele sunt de o asemenea gravitate încât semnalul demisiilor sau al demiterilor ar fi în măsură să zguduie un sistem altfel anchilozat şi nepregătit să răspundă realităţii din teren. Dacă responsabilitatea nu va fi asumată, atunci nu ne putem decât aştepta ca astfel de comportamente şi de drame să se repete în viitor. Nu este posibil ca, într-o situaţie atât de gravă, să nu existe o coordonare clară asigurată de instituţiile responsabile”, mai scrie Gust.

    Premierul Victor Ponta l-a desemnat, marţi dimineaţă, pe vicepremierul Gabriel Oprea să îi prezinte o informare, până la şedinţa de miercuri a Guvernului, despre modul în care a acţionat fiecare instituţie în parte în cazul operaţiunilor de luni, după producerea accidentului aviatic din judeţul Cluj

    Toate aceste informaţii vor fi transmise prim-ministrului, pentru ca, în cursul şedinţei de guvern de miercuri, să fie analizată activitatea fiecărei instituţii implicate şi să fie luate măsurile care se impun, precizează Guvernul.

    Pilotul Adrian Iovan şi o studentă şi-au pierdut viaţa după ce un avion de mici dimensiuni de tip BN2 la bordul căruia se afla un echipaj medical a aterizat forţat, luni după-amiază, într-o zonă muntoasă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la graniţa judeţelor Cluj şi Alba. Unul dintre medicii din aeronavă a reuşi să sune la 112, la ora 16.16, anunţând incidentul.

    La bord se aflau patru medici – Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu de la Elias, Cătălin Pivniceru de la Spitalul “Sf. Maria” şi Sorin Ianceu de la Spitalul Municipal din Beiuş, judeţul Bihor -, o studentă şi doi membri ai echipajului de zbor – pilotul Adrian Iovan şi copilotul Răzvan Petrescu.

    Pilotul Adrian Iovan a fost găsit încarcerat, iar studenta era în stop cardio-respirator, cu hipotermie severă, nemaiputând fi salvată.

    Toate cele cinci persoane rănite în accidentul aviatic, care au suferit multiple fracturi şi traumatisme, sunt conştiente şi au fost internate la secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean de Urgenţă, ultimii doi răniţi fiind aduşi la UPU Cluj marţi dimineaţă, în jurul orei 4.30.

  • Cum poţi să mănânci sănătos fără să-ţi dai seama

    Companiile caută să afle ce anume face ca un preparat sau altul să fie gustos şi cum să înlocuiască sarea sau grăsimea prea multă fără să strice gustul, iar în acest scop lucrează cu maeştri bucătari cunoscuţi cu care fac diverse exprimente culinare.

    Pepsi, spre exemplu, a apelat la un astfel de expert, pe care l-a pus să prepare pulpe de pui aurii şi alte bucate delicioase care au fost duse la laboratorul firmei din Illinois, pentru a determina ce anume le face să fie gustoase şi a descoperi cum reuşesc maeştrii bucătari să păcălească papilele gustative ale celor ce le consumă preparatele.

    Cum atât consumatorii, care din ce în ce mai des doresc să ştie exact ce ajunge în farfuria lor, cât şi legiuitorii cer ca produsele alimentare comercializate să fie cât mai sănătoase, adică să conţină cât mai puţină sare, grăsimi sau zahăr, firme ca Taco Bell, Pepsi sau Kellogg, dar nu numai, încearcă să se conformeze, mergând chiar până la a înlocui unele ingrediente cu altele. Aşa au apărut cereale pentru micul dejun, care, deşi dulci, îşi datorează dulceaţa fructelor şi nu zahărului. La fel s-au modificat sortimente de chips-uri prin reducerea cantităţii de sare şi adăgarea unor condimente folosite în bucătăria tradiţională din diverse regiuni ale SUA.

    În alte cazuri, maeştrii bucătari au fost reuşit să înlocuiască ingrediente fără ca aceia care consumă preparatele să-şi dea seama, folosind piure de castane pe post de smântână la supa de conopidă sau păstârnac pentru a reduce cantitatea de unt dintr-un tip de sos.

  • Opinie Adriana Sohodoleanu: Poveşti, nu fişe tehnice

    Nu am istoric de băut susţinut, metodic. Cantitativ sau calitativ nu mă recomandă nimic pentru acest post şi totuşi, îndrăzneala fie-mi iertată, aleg să scriu despre vin. Nu critic vinul, ci evenimentul care mi-l prezintă. Sau, mai corect, conceptul din spatele lui. Vectorul care îmi aduce vinul aproape. Sau nu. Îndrăzneala de a mă crede pricepută într-ale povestitului despre vin are ceva vechime şi o validează câteva degustări (cvasi)profesioniste din Africa de Sud, Italia şi alte locuri la care am luat parte şi unde am simţit arome de fân şi alte lucruri năzdrăvane.

    Degustările ulterioare, formale sau mai puţin, mi-au confirmat bănuiala: te poţi da uşor drept mare cunoscător, dacă deţii un bagaj decent de epitete, ceva întâlniri cu pahare la ceas de seară şi o gargară rafinată. Şi prin aceasta din urmă nu mă refer la darul vorbirii, ci la acela de a plimba vinul prin spatele obrajilor, trecându-l repede din stânga în dreapta şi înapoi, într-o mişcare browniană sigură, alimentată de un şuierat de aer printre dinţi.
    Vorbesc despre degustări şi lansări, prilejuri pentru diverse categorii de oameni în target să cunoască un vin, să îl placă şi, bineînţeles, să îl cumpere ulterior. Am fost la degustări şi am organizat degustări – de vin, de trufe şi altele; pot spune, fără ezitare, că povestea este cea care face diferenţa.

    Fără o poveste bine spusă la eveniment, rămânem cu o masă bună şi atât. Cu o seară în oraş, într-o locaţie în care poate nu ajungem des. Cu câteva ore de relaxare sau networking. Adică cu orice altceva decât acel lucru pentru care cineva, o companie, a plătit: experimentarea produsului, interacţiunea cu lumea lui.

    Vinul este o poveste în sine. Dacă e băut mut, fără istorie, anecdotă sau analiză, decade. Devine un simplu lichid ce hidratează sau – mai rău, mai bine? – dezinhibă.Eu văd vinul ca fiind povestit de paharul în care îl pui, de lumina culorii sale, de temperatura la care e servit şi de timpul când a fost deschisă sticla. Sau de omul care l-a făcut, via în care a crescut, noaptea în care a fost salvat de îngheţ. Poetul care i-a închinat ode, bancherul care l-a tezaurizat.

    Îl mai povesteşte bine mâncarea care îl acompaniază. Dacă e scrisă cu har de mâini, nas şi papile gustative de somelier şi chefs bucătari.Despre vin vorbesc eticheta şi numele. Poate că trandafirul e trandafir şi dacă s-ar chema altfel, dar un vin căruia îi înţelegi numele devine cu atât mai memorabil. În cazul meu, memorabilul este un Merlot din 2003, oltean simplu, după nume, după port. La “after taste” am înţeles însă că Vlad de Vânju Mare e într-adevăr precum acel prinţ valah însetat de sânge al cărui nume îl poartă – îţi seceră grumazul brusc, încât ţi se pare că pentru o clipă o sabie ţi-a vibrat între urechi.

    Înainte de a-l gusta, cunoşti vinul după poveste şi, în cuvinte, somelierul dezvăluie vinul cel mai bine. Personal, prefer somelierii ce spun poveşti celor care îmi vorbesc despre technicalities.Se spune că somelierii au fost la început conducătorii caravanelor ce alimentau Avignon-ul papal. Cu timpul, aceştia au început să cultive vie şi să facă vin (vezi povestea cunoscutului Châteauneuf-du-Pape).

    Tot legat de papalitatea de la Avignon se leagă şi simbolul somelierului – acea “tasse de vin” din argint care deriva din medalionul episcopal şi din care paharnicii degustau vinul în faţa stăpânului. Degustarea făcută în zilele noastre de somelier are scopul de a detecta un defect al dopului, mai puţin vreo otravă menită unui duşman, însă frumuseţea gestului rămâne. Ştiind acest lucru, nu e greu de imaginat câte alte secrete şi istorii interesante au somelierii de spus.