BusinessMagazin

Tag: grivna

  • Cine poate apăra Ucraina de haos

    Bruxellesul a aprobat un credit de cca 1 mld. euro pentru susţinerea balanţei de plăţi a Ucrainei şi a dispus scăderea tarifelor vamale pentru importurile ucrainene în UE până în noiembrie, măsură cu un efect estimat de 500 mil. euro. Ca prim pas spre diminuarea dependenţei Ucrainei de livările ruseşti de gaze, compania germană RWE a început livrările de gaz spre Ucraina, în baza unui acord-cadru din 2012 ce prevede posibilitatea unor livrări de până la 10 mld. mc de gaz pe an (faţă de un necesar al Ucrainei estimat la 55 mld. mc) şi care a stârnit la vremea respectivă protestul Rusiei, pe motiv că Germania ar putea folosi astfel gaz livrat de Rusia spre a-l reexporta spre Ucraina.

    În acelaşi timp însă, statul ucrainean trebuie să facă faţă ieşirilor de capital şi retragerilor de depozite: banca centrală de la Kiev a crescut dobânzile interbancare cu 3%, respectiv 7%, în condiţiile în care din băncile ucrainene au plecat de la începutul anului 10% din depozitele în grivne şi 14% din cele în valută. Vineri, banca centrală a limitat la 15.000 grivne (1.095 de euro) suma maximă care poate să fie retrasă zilnic de la băncile din ţară.

    Pe plan diplomatic, premierul interimar Arseni Iaţeniuk încearcă să se menţină cât mai conciliant, spre a convinge UE că noile autorităţi de la Kiev nu sunt nişte monştri extremişti care oprimă minorităţile, aşa cum îi prezintă mediile de informare ruseşti. În efortul lui Iaţeniuk contează atât reuşitele sale retorice (“Rusia a decis să ridice un nou zid al Berlinului”), cât şi încercările de a rezolva situaţia din teren altfel decât prin reprimarea separatiştilor. Ministrul de externe rus Serghei Lavrov l-a lăudat pe Iaţeniuk că a decis să înceapă negocieri cu separatiştii din sud-est, în pregătirea unei reforme constituţionale menită să satisfacă revendicările minorităţii rusofone.

    Până acum, în încercarea de a-i potoli pe separatişti, guvernul interimar de la Kiev a acceptat să ofere, în cadrul reformei constituţionale, o descentralizare “care va conferi largi prerogative regiunilor”, va acorda un statut special limbii ruse şi garanţii pentru protejarea dreptului de folosire a limbii ruse. Rămâne de văzut însă cât de profundă va fi această reformă: poziţia Rusiei este că Ucraina nu va avea pace decât dacă se transformă într-un stat federal – de unde şi referirile în presa rusă la separatiştii rusofoni drept “federalişti”.
     

  • Ucraina, o misiune imposibilă pentru UE

    Catherine Ashton este primul oficial străin care a vizitat Kievul de la înlăturarea regimului Ianukovici, iar insistenţa ei că Rusia ar trebui să joace un rol important în finanţarea Ucrainei şi că ucrainenii ar trebui să păstreze relaţii bune cu Rusia se explică prin intenţia UE de a limita, pe cât posibil, avântul rusesc de a proteja, inclusiv prin forţa militară, minoritatea (majoritară) rusofonă din estul ţării şi de a linişti Moscova asupra intenţiilor UE privind soarta Ucrainei. Ministrul interimar al finanţelor, Iuri Kolobov, a anunţat că Ucraina are nevoie în următorii doi ani de 35 mld. dolari şi a propus deja organizarea unei conferinţe internaţionale a donatorilor, la care să participe UE, SUA, FMI şi alţi creditori internaţionali.

    Grivna ucraineană a scăzut, în ultima săptămână, cu 4%, la 10 grivne/dolar, în contextul instabilităţii politice din ţară, agravată de informaţiile privind revoltele nou-creatului “Front Ucrainean” din estul rusofon – mişcare de protest contra noii puteri din Ucraina a cărei intenţie este să protejeze administraţiile locale de asaltul protestatarilor şi să împiedice, inclusiv cu preţul unei secesiuni teritoriale, noua putere să preia controlul asupra zonelor de est.

    Fostul preşedinte Viktor Ianukovici, refugiat în sudul Rusiei, la Rostov-pe-Don şi urmărit penal pentru uciderea a zeci de protestatari ucraineni, a insistat că el este în continuare şeful legitim al statului şi a declarat că a cerut protecţia autorităţilor ruseşti ca să se apere de “extremiştii” ucraineni care ameninţau să-l linşeze. Ianukovici a cerut Moscovei să “acţioneze decisiv” contra celor care au orchestrat “lovitura de stat banditească” de la Kiev.

    În ceea ce o priveşte, Moscova a dat asigurări că flota rusească de la Marea Neagră, cu baza ei de la Sevastopol, nu ameninţă Ucraina şi că nu se va amesteca în treburile interne ale ţării, însă a dar clar de înţeles că este îngrijorată de posibila discriminare contra etnicilor ruşi din est şi, deocamdată, nu a recunoscut noua putere de la Kiev.

    În schimb, preşedintele interimar ucrainean Oleksandr Turcinov a reclamat agresiunea armată a Rusiei în Crimeea, reclamând că 6.000 de militari ruşi au sosit pe un aeroport militar în apropiere de Simferopol, capitala Republicii Autonome Crimeea, în cadrul unei operaţiuni despre care Moscova susţine că se derulează în virtutea acordului încheiat cu Kievul privind activitatea flotei ruse din Sevastopol.

    Fapt este că parlamentul regiunii Crimeea se află în continuare sub controlul unui grup de comando prorus, iar premierul regiunii Crimeea, Serhi Aksionov, ostil noului regim, a declarat că relaţiile între administraţia regiunii şi puterea centrală vor fi reluate numai după ce “Kievul îşi va pune ordine în treburi” şi asigură dezarmarea civililor care au căpătat acces liber la arme înainte şi după răsturnarea lui Ianukovici. El a decis organizarea la 30 martie a unui referendum privind statutul regiunii Crimeea, pentru “îmbunătăţirea statutului autonomiei regionale”.