BusinessMagazin

Tag: grasime

  • Uleiul de caşalot, rădăcina de iris, grăsimea de oaie şi ciuperca Reishi par elemente din lumi diferite. Totuşi fiecare dintre ele este un ingredient cheie în realizarea de cosmetice menite să asigure o frumuseţe fără bătrâneţe

    Când, la sfârşitul anilor ’50, la Verona, în Italia, specialiştii vremii în frumuseţe introduceau vitamina H3 ca ingredient-cheie în cosmetice pentru a preveni îmbătrânirea pielii, lumea a perceput noul element-minune ca pe o adevărată revoluţie în industria trucurilor estetice. Zeci de ani mai târziu, revoluţia vine sub formă de oud, orris, ambergris sau reishi. Dacă toate aceste cuvinte vă sună a denumiri savante sau dintr-o altă lume, aflaţi că e foarte probabil ca ingredientele pe care le desemnează să se găsească exact în cosmeticele pe care le folosiţi zi de zi.

    Încă din vremea Egiptului antic oamenii acordau o atenţie deosebită ritualurilor de înfrumuseţare, de parfumare şi de tratare a pielii cu diferite amestecuri olfactive, cu rol nu doar cosmetic, ci şi medicinal. De altfel, în timpul reginei Cleopatra (69-30 î. Hr.), a fost scrisă prima carte de cosmetică din istorie, transmisă ulterior generaţiilor viitoare.

    Preocupările pentru identificarea secretelor care să camufleze ani şi transformări în spatele unui ten mereu proaspăt au existat dintotdeauna. Culmea este că unele astfel de trucuri au supravieţuit până astăzi. Lanolina este unul dintre exemple. Practic, este un tip de grăsime provenită de la oaie, care se procesează din lână. Folosită încă din Antichitate, lanolina se mai găseşte şi astăzi în produsele cosmetice, cum sunt cele faciale sau balsamurile de buze.

    Un alt tip de grăsime frecvent regăsit în cosmetice este cea de la caşalot, un mamifer asemănător cu balena, căruia îi este specifică dezvoltarea mare a capului. Uleiul de caşalot se găseşte de altfel tocmai în capul animalului şi este un ingredient preţios, care hidratează pielea şi se topeşte în contact cu căldura acesteia.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum a fost creată cea mai mare dezinformare din istoria recentă a lumii: au plătit cei mai cunoscuţi cercetători pentru a falsifica studii

    Noi documente dezvăluie că marii jucători din industria zahărului au plătit de prestigioşi oameni de ştiinţă de la Harvard pentru a publica rapoarte de cercetare prin care să arate că, de fapt, grăsimea reprezintă o cauza esenţială a bolilor de inimă, nu zahărul.

    La acea vreme, în anii 1960, colaborările celor pasibili de conflicte de interese nu erau condamnabile. Asta înseamnă că marii producători de zahăr puteau lucra îndeaproape cu cercetătorii pentru a-şi modifica lucrările până când erau suficient de „satifăcătoare” – fără a fi nevoiţi să raporteze implicarea lor. Rezultatul a conturat o abordare greşită a nutriţioniştilor timp de ani de zile. Constantările dezvăluite de curând într-un raport de medicină internă al JAMA a determinat îngrijorări în rândul comunităţilor de cercetare.

    „Credeam că am văzut totul, dar asta ma siderat”, a declarat Marion Nestle de la Universitatea din New York, care a scris un editorial cu privire la noile descoperiri. „Finanţarea cercetării este etică, însă mituirea cercetătorilor pentru a prezenta rezultatele dorite de tine nu este”, a adăugat acesta.

    Cercetarea falsă a apărut în 1967 într-o ediţie revizuită a Jurnalui de Medicină al The New England. Aceasta sublinia faptul că vinovaţii bolilor de inima, care provin din cauze nutriţionale sunt, de fapt, colesterolul şi grăsimea şi disimula dovezile din 1950 care arătau că zahărul era, de asemenea, un potenţial cauzator al bolilor de inima. În conformitate cu noul raport, revizuirea cercetării a fost sponsorizată de Fundaţia pentru Cercetarea a Zahărului (SRF), care în prezent poartă numele de Asociaţia Zahărului, iar rolul său în cadrul acestui studiu nu a fost dezvăluit până în 1984.  

     

  • Cum a fost creată cea mai mare dezinformare din istoria recentă a lumii: au plătit cei mai cunoscuţi cercetători pentru a falsifica studii

    Noi documente dezvăluie că marii jucători din industria zahărului au plătit de prestigioşi oameni de ştiinţă de la Harvard pentru a publica rapoarte de cercetare prin care să arate că, de fapt, grăsimea reprezintă o cauza esenţială a bolilor de inimă, nu zahărul.

    La acea vreme, în anii 1960, colaborările celor pasibili de conflicte de interese nu erau condamnabile. Asta înseamnă că marii producători de zahăr puteau lucra îndeaproape cu cercetătorii pentru a-şi modifica lucrările până când erau suficient de „satifăcătoare” – fără a fi nevoiţi să raporteze implicarea lor. Rezultatul a conturat o abordare greşită a nutriţioniştilor timp de ani de zile. Constantările dezvăluite de curând într-un raport de medicină internă al JAMA a determinat îngrijorări în rândul comunităţilor de cercetare.

    „Credeam că am văzut totul, dar asta ma siderat”, a declarat Marion Nestle de la Universitatea din New York, care a scris un editorial cu privire la noile descoperiri. „Finanţarea cercetării este etică, însă mituirea cercetătorilor pentru a prezenta rezultatele dorite de tine nu este”, a adăugat acesta.

    Cercetarea falsă a apărut în 1967 într-o ediţie revizuită a Jurnalui de Medicină al The New England. Aceasta sublinia faptul că vinovaţii bolilor de inima, care provin din cauze nutriţionale sunt, de fapt, colesterolul şi grăsimea şi disimula dovezile din 1950 care arătau că zahărul era, de asemenea, un potenţial cauzator al bolilor de inima. În conformitate cu noul raport, revizuirea cercetării a fost sponsorizată de Fundaţia pentru Cercetarea a Zahărului (SRF), care în prezent poartă numele de Asociaţia Zahărului, iar rolul său în cadrul acestui studiu nu a fost dezvăluit până în 1984.  

     

  • Condimentele din comerţ au arome de fum şi urme de legume

    Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) a achiziţionat în cursul lunii august 36 de produse tip condimente – adaosuri pentru mâncăruri, în vederea realizării unui studiu, arată un comunicat APC.

    În urma cercetări s-au semnalat un număr de nereguli în legătură cu produsele analizate. În cazul etichetării produselor, la unele  nu se declară provenienţa uleiului vegetal – palmier, floarea soarelui etc., iar la alte produse condimentele sunt înscrise în mod generic şi nu este menţionat tipul condimentului. De asemenea, nu se menţionează dacă aromele sunt naturale sau artificiale.

    Când vine vorba de conţinutul condimentelor, 89% dintre produsele analizate, primul ingredient este sarea, iar la 11% dintre produsele analizate, primul ingredient este reprezentat de legumele deshidratate. 78% dintre produsele analizate, cantitatea de sare variază între 44,7 g şi 96 g din 100 g produs. La 36% dintre produsele analizate, cantitatea de zahăr variază între 8,7 g şi 27,1 g din 100 g produs.

    Aditivii alimentari cu frecvenţa de utilizare cea mai mare în produsele de acest tip sunt potenţiatorii de aromă şi gust. În cele 36 de produse analizate s-au identificat 16 aditivi alimentari. Mulţi dintre aceşti aditivi pot provoca reacţii alergice, dureri de cap, dureri abdominale şi pot ataca smalţul dinţilor.

    De asemenea, sortimentele care au în denumire un anumit tip de carne, aceasta se regăseşte în cantităţi insignifiante („urme”): Maggi Cub găină (carne deshidratată de găină 0,1%) sau Vegeta Gust de găină (extract de carne de găină deshidratată 0,9% şi aromă de carne de găină).

    În urma studiului s-au identificat 2 produse cu denumiri înşelătoare (Knorr Cub găină şi Maggi Gust afumătură) aparţinând producătorilor Unilever şi Nestle. La produsul Knorr Cub găină nu regăseşte niciun ingredient care să aibă legătură cu denumirea produsului, ci doar grăsime de pui 2% şi extract de pui 0,1%; iar la produsul Maggi Gust afumătură s-au regăsit doar arome de fum, nici urmă de afumătură.


    „Condimentele tip adaosuri pentru mâncăruri, în majoritatea lor, sunt dezechilibrate din punct de vedere nutriţional, din cauza numărului mare de aditivi alimentari şi al conţinutului ridicat de sare şi zahăr. În cazul acestui tip de produs, ingredientul principal trebuie să fie constituit din două sau mai multe legume sau un anumit tip de carne în cazul celor care au acest tip de ingredient în denumirea produsului, nicidecum din sare, zahăr şi potenţiatori de aromă şi gust.”, a declarat Conf. univ. dr. Costel Stanciu, Preşedinte APC România.

  • Cercetătorii australieni cer ca grăsimea să fie considerată al şaselea gust primar

    “Dovezile pe care le avem acum sunt clare şi îndeajuns de copleşitoare pentru a numi grăsimea un gust”, a declarat Russell Keast de la Universitatea Deakin din Melbourne, informează theguardian.co.uk.

    O echipă de cercetători de la Universitatea Deakin a publicat un articol în Flavour Journal în care susţine că al şaselea gust primar este grăsimea.

    În ciuda faptului că grăsimea a fost catalogată drept un gust în anul 330 înaintea erei noastre de către Aristotel, în timpurile moderne a fost asociată cu textura, eliberarea de arome şi proprietăţile termice ale mâncării şi nu cu simţul gustului.

    Pentru foarte mult timp, doar patru gusturi primare au fost luate în considerare, iar umami a fost acceptat abia în 2002.

    Pentru ca grăsimea să fie considerată un gust, trebuie să îndeplinească cinci criterii.

    În articolul “Is Fat the Sixth Taste Primary? Evidence and Implications”, profesorul Keast descrie cum grăsimea îndeplineşte aceste criterii, care includ condiţia ca limba să aibă receptori pentru detectarea acizilor graşi.

    Cercetătorii cred că aceste descoperiri ar putea fi utile în lupta împotriva obezităţii la nivel mondial.

    Un studiu anterior al aceleiaşi echipe, care a fost efectuat pe 500 de voluntari timp de mai mulţi ani, a arătat că oamenii care sunt sensibili la gustul grăsimii mănâncă mai puţin.

    “Trebuie să punem mult mai multă grăsime în testele pe care le efectuăm pe oameni obezi şi supraponderali pentru ca aceştia să o poată identifica, comparativ cu cazul persoanelor cu o greutate normală. Există această relaţie cu dieta care pare să fie foarte importantă”, au spus cercetătorii în articolul publicat în revista Flavour Journal.

  • Olandezii au lansat primul burger creat in vitro, din celule stem de vaca. Pret: 250.000 de euro

    Luni s-a consumat momentul de glorie pentru o echipa de cercetatori de la Universitate din Maastricht. Ei au lucrat cinci ani pentru a crea acest burger, plecand de la cateva celule minuscule prelevate dintr-un muschi de vaca.

    Au adaugat sare, pudra de ou, suc de sfecla si shofran pentru culoare. La demonstratia din aceasta dupa-amiaza au participat, pe langa profesorul Mark Post, un bucatar si doi voluntaridegustatori.

    Aparent, pregatirea burgerului a decurs ca pentru unul conventional. Toti cei prezenti au asteptat primele impresii cu sufletul la gura.

    “Are un gust intens,seamana cu cel al carnii.  Nu e la fel de suculent insa. Si am simtit lipsa sarii si a piperului”.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Cum poţi să mănânci sănătos fără să-ţi dai seama

    Companiile caută să afle ce anume face ca un preparat sau altul să fie gustos şi cum să înlocuiască sarea sau grăsimea prea multă fără să strice gustul, iar în acest scop lucrează cu maeştri bucătari cunoscuţi cu care fac diverse exprimente culinare.

    Pepsi, spre exemplu, a apelat la un astfel de expert, pe care l-a pus să prepare pulpe de pui aurii şi alte bucate delicioase care au fost duse la laboratorul firmei din Illinois, pentru a determina ce anume le face să fie gustoase şi a descoperi cum reuşesc maeştrii bucătari să păcălească papilele gustative ale celor ce le consumă preparatele.

    Cum atât consumatorii, care din ce în ce mai des doresc să ştie exact ce ajunge în farfuria lor, cât şi legiuitorii cer ca produsele alimentare comercializate să fie cât mai sănătoase, adică să conţină cât mai puţină sare, grăsimi sau zahăr, firme ca Taco Bell, Pepsi sau Kellogg, dar nu numai, încearcă să se conformeze, mergând chiar până la a înlocui unele ingrediente cu altele. Aşa au apărut cereale pentru micul dejun, care, deşi dulci, îşi datorează dulceaţa fructelor şi nu zahărului. La fel s-au modificat sortimente de chips-uri prin reducerea cantităţii de sare şi adăgarea unor condimente folosite în bucătăria tradiţională din diverse regiuni ale SUA.

    În alte cazuri, maeştrii bucătari au fost reuşit să înlocuiască ingrediente fără ca aceia care consumă preparatele să-şi dea seama, folosind piure de castane pe post de smântână la supa de conopidă sau păstârnac pentru a reduce cantitatea de unt dintr-un tip de sos.