“Politica şi cultura noastră organizaţională sunt diferite. Jucătorii mari sunt supermaketuri, iar eu sunt magazin specializat. De aceea, eu nu concurez cu ei.” Pe biroul lui Robert Şerban, situat în zona pieţei Alba Iulia din Bucureşti, stă, printre alte volume în copertă roşie, cartea “Marile Speranţe”. Din holul care duce spre biroul fondatorului Gral Medical se zăreşte curtea interioară de care se leagă speranţele de creştere a businessului pentru următorii ani. Şerban spune că nu şi-a propus niciodată să ofere un pachet complet de servicii pacienţilor, ci a ales nişe pe care să acţioneze în mod profesionist: analize de laborator, dializă şi oncologie. “Supemarketurile le fac pe toate la un nivel acceptabil, eu ofer numai o bucată la un nivel mai înalt. Sunt şi avantaje, şi dezavantaje”, spune Şerban, cu trimitere la faptul că nici noul proiect al Gral Medical nu va ieşi din acest tipar. Grupul Gral Medical a rulat afaceri de 15 milioane de euro anul trecut, în timp ce pentru 2012 şi-a bugetat o cifră de afaceri de 18,5 milioane de euro.
Noul spital pe care soţii Şerban vor să îl construiască vine “într-o logică a dezvoltării”, ideea pornind în 2009 ca urmare a cererii pacienţilor din ambulatoriu de a-şi rezolva nevoile prin internare. Spitalul va fi construit în curtea clinicii din zona pieţei Alba Iulia din Bucureşti, alegerea fiind motivată de faptul că restul de facilităţi deja existente vor contribui la mai buna funcţionare a unităţii. Investiţia va fi de circa 40 de milioane de euro, iar spitalul va fi construit de către dezvoltatorul Bog’art, deţinut de omul de afaceri Raul Doicescu, până la finalul anului 2013. Finanţarea proiectului s-a făcut din credite bancare oferite de Banca Europeană de Investiţii, dar şi din resurse proprii. “Nu poţi face greşeala să porneşti pe anumite specialităţi şi apoi să schimbi brusc, de aceea spitalul va merge pe aceleaşi linii cu clinicile deja existente”, explică Şerban. În piaţă erorile persistă, iar investitorii care consideră că un aparat de RMN sau TC (computer tomograf) amplasat într-o clădire garantează succesul unei astfel de afaceri încă există. Spune că se uită în curtea concurenţei doar când intră pe “felia” lui pentru că “supemarketurile se luptă între ele”. Cât despre viitor, nu se teme că marii operatori ar putea intra în ariile sale de acţiune, după ce au mizat ani la rând pe un pachet complet de servicii.
În condiţiile în care sistemul public nu mai poate oferi ce le e necesar pacienţilor, cererea trebuie acoperită de operatorii privaţi, fie ei din România sau din străinătate. Şerban spune că bariera financiară sau cea legată de cunoaşterea limbii îi ţin pe mulţi în ţară, ei devenind clienţii clinicilor private locale. Gral Medical deţine în prezent 27 de puncte, care grupează clinici şi laboratoare, şapte dintre ele fiind amplasate în capitală. Creşterea businessului a fost însă organică, fără achiziţii din piaţă. Motivul îl enunţă chiar Robert Şerban: “Trebuie să-ţi asumi anumite părţi slabe ale unei achiziţii. Cea mai mare provocare e să faci două companii să funcţioneze la fel, iar în prestarea de servicii e greu să schimbi mentalităţi”. Criza nu l-a ajutat să găsească locaţii mai ieftine pentru clinicile sale. Contrar aşteptărilor, preţurile nu au scăzut, pentru că tarifele se stabilesc în Bucureşti, iar mulţi preferă să aştepte decât să închirieze. În afara capitalei, oferta de spaţii este şi mai redusă, de aceea proprietarii de clădiri au ales să ţină preţurile la fel de sus ca în anii buni ai economiei. Provincia diferă şi la capitolul cererii din partea pacienţilor: nu doar tarifele sunt mai mici, ci şi pretenţiile şi tipul de servicii oferite.
Cu toate planurile de dezvoltare în derulare, Şerban nu se gândeşte să iasă din afacere, deşi primeşte “foarte multe oferte”. În anii trecuţi, principalii operatori din piaţă, MedLife şi Centrul Medical Unirea, devenit Regina Maria, au renunţat la pachete importante de acţiuni cedate unor fonduri de investiţii străine. Antreprenorul susţine însă că îi place ce face şi nu înţelege ce ar câştiga din faptul că va avea la masă încă o persoană care să-i sugereze ce şi cum ar trebui să procedeze: “M-am apucat de afaceri tocmai ca să nu-mi spună nimeni ce am de făcut, să fiu propriul meu stăpân”. Vorbeşte cu pasiune de intenţia sa de a lăsa afacerea copiilor săi şi susţine cu tărie crezul său din toţi aceşti ani, pe care ţine să-l transmită cu fiecare ocazie mai departe: “Încercaţi să aveţi antreprenori români, pentru că, dacă veţi avea numai companii străine, veţi munci numai pentru alţii şi veţi ajunge să rămâneţi cu mâna întinsă. O ţară puternică are antreprenori puternici”. Şerban spune că va repeta convingerile sale de câte ori va fi necesar pentru că mulţi au uitat cât de important e să păstrezi afacerile autohtone în actualul context economic.