Il vedem pe Gordon Gekko (Michael Douglas) revenind in
tumultuoasa lume a tranzactiilor financiare, doar ca de aceasta
data sloganul sau nu mai lauda lacomia, ci o pune sub semnul
intrebarii. Condamnat la opt ani de inchisoare dupa practicile
dubioase prezentate in primul “Wall Street”, Gekko simte criza ce
va zdruncina intreaga lume financiara si isi castiga painea scriind
carti si tinand conferinte. Totul se schimba cand in cale ii iese
Jake Moore (Shia LaBeouf), viitorul sot al fiicei sale si unul
dintre cei mai promitatori tineri brokeri.
Douglas este la fel de convingator in rolul lui Gekko, iar energia
lui LaBeouf nu face decat sa puna in valoare minimalismul
interpretativ al mai varstnicului sau coleg de platou. Doar ca cei
doi nu prea au ce sa exprime: “Wall Street – Money Never Sleeps”
povesteste despre evenimente mult prea cunoscute, iar personajele
sunt mult prea generice ca sa ajungi vreodata sa-ti pese de ce li
se intampla. Probabil constient de acest lucru, Oliver Stone isi
accesorizeaza filmul cu prea multe artificii vizuale, unele de o
lipsa de subtilitate rizibila: siruri de pietre de domino care se
prabusesc unele dupa altele, baloane de sapun care se sparg si asa
mai departe, totul pentru a sugera fragilitatea unei lumi unde
lacomia iresponsabila urgenteaza sfarsitul.
Pe alocuri, “Banii sunt facuti sa circule” iti aminteste de
dezordinea si neputinta documentarului “Capitalismul: o poveste de
dragoste” al lui Michael Moore. Nici Moore nu a reusit sa disece
cum se cuvine factorii care au dus la aparitia crizei, iar din
documentarul sau nu supravietuiesc decat absurd de amuzantele
momente cand unui broker i se cere definitia derivatelor, iar
definitia sa este de o sublima incoerenta sau de-acum celebra
inconjurare a sediilor institutiilor financiare de pe Wall Street
cu banda galbena “Crime Scene Do Not Cross”. Ca si “Capitalismul”,
unde Moore are de luptat cu o hidra cu mii de capete imposibil de
surprins, “Banii sunt facuti sa circule” esueaza in incercarea de a
transforma lacomia intr-un antagonist cu acte in regula.
Intr-un film care dureaza nu mai putin de 136 de minute, ne
plictisim repede de bani, prin urmare sa vedem ce-i cu drama. Pai e
asa: Winnie (Carey Mulligan), fiica lui Gekko si viitoarea sotie a
lui Jake, nu vrea sa-si mai vada tatal, considerandu-l responsabil
de dezbinarea familiei. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor va
aduce lacrimi in ochii tuturor personajelor, care la un moment dat
isi vor uita toate principiile pentru ca totul sa se sfarseasca
bine. Una dintre scenele in stare sa zgarie retina? Emotionatul
Gekko, dand “Alt + Shift” pentru ca pe ecranul calculatorului sa-i
apara pe rand ba suma foarte rotunda din cont (peste un miliard de
dolari), ba ecografia viitorului sau nepot.
Fara a fi lipsit de ritm si momente bune, acestui prim sequel din
cariera lui Oliver Stone ii lipsesc convingerea si puterea de a te
atrage (si, desigur, de a te tine acolo) in povestea personajelor.
Frank Langella, in rolul mentorului lui Jake, si Josh Brolin in cel
al unui magnat lipsit de scrupule ridica miza, dar fara prea mare
folos. Charlie Sheen apare si el, dar foarte putin, in rolul lui
Bud Fox, vechiul partener al lui Gekko.
Excelenta este, in schimb, Susan Sarandon, in rolul mamei lui
Jake, a carei cariera in domeniul imobiliar sufera din cauza
crizei. Minuscula ei aparitie si relatia dintre mama si fiu sunt
cele mai relevante in ceea ce priveste efectul dezastrului
financiar asupra omului obisnuit si arata unde rateaza, de fapt,
filmul lui Stone.
Problema lui “Banii sunt facuti sa circule” este ca-si pune in
scena povestea in lumea maharilor, a oamenilor pentru care castigul
sau pierderea a 100 de milioane de dolari sunt la ordinea zilei.
Spectatorul obisnuit, care scoate din buzunar 10 dolari pentru un
bilet de cinema, nu prea are chef sa le vada orgoliile si aroganta
exhibate in jocuri unde se pierd sau se castiga sume atat de mari
incat parca nu mai au valoare. Din pacate, Stone nu reuseste sa
arate mai mult de-atat si micile momente cu Sarandon sau
comentariile lui Jake despre nebunie (probabil singurul lucru de
tinut minte) sunt acoperite de irelevanta.
In Statele Unite, “Banii sunt facuti sa circule” s-a lansat pe
primul loc in box office, cu incasari de putin sub 20 de milioane
de dolari (probabil numarul de brokeri nu e chiar asa de mare). In
Romania va ocupa cu siguranta acelasi loc fruntas; competitorii sai
in aceasta perioada sunt comedia romano-moldoveana “Nunta in
Basarabia”, noul film al lui Michael Winterbottom si Colin Firth –
“Genova” – si cel mai recent proiect al lui Claude Lelouch, “Iubiri
din trecut”.
