Hiperactiv înainte de a se îmbolnăvi, implacabil cu adversarii săi, charismatic, capabil să amestece în acelaşi discurs cântece romantice, insulte şi demonstraţii de erudiţie, Hugo Chavez dezvoltase un stil de guvernare neconvenţional, făcând apel la instinct dar şi la formarea sa militară.
Născut în 1954, fiul a doi învăţători, tatăl a patru copii şi catolic divorţat de două ori, Hugo Chavez a început să pregătească încă din 1982 proiectul său socialist inspirat de Simon Bolivar, figură emblematică a independenţei obţinute împotriva spaniolilor.
În 1992, locotenent-colonelul încearcă o lovitură de stat ratată împotriva preşedintelui Carlos Andres Perez, care îl va arunca în închisoare pentru doi ani, ceea ce, în mod paradoxal, l-a făcut foarte popular. După şase ani, candidat al unei coaliţii de partide de stânga, el câştigă alegerile cu 56 la sută din voturi. Hugo Chavez, aflat la conducerea primului exportator de petrol sud-american, şi-a construit popularitatea pe numeroase programe sociale în sănătate şi educaţie. Cei mai defavorizaţi îi datorează de atunci o recunoştinţă fără limite, repetând că le-a redat “demnitatea” în pofida unei inflaţii galopante. Opozanţii săi îi reproşează omniprezenţa şi instrumentalizarea mijloacelor statului în serviciul unei singure cauze: menţinerea sa la putere. După tentativa de lovitură de stat care l-a vizat în 2002, a decis că lumea se împarte în prieteni şi adversari, calificându-i pe opozanţii săi drept “trădători” şi “apatrizi”. Dincolo de frontiere, el a fost modelul – şi sponsorul – mai multor lideri latino-americani de stânga.
Chavez îi cântă lui Hillary Clinton
Despre fostul preşedinte american George W Bush
Tot despre George W Bush, în plenul ONU
Despre premiul Nobel pentru pace al preşedintelui american Barack Obama
Despre Fox News