BusinessMagazin

Tag: gene

  • Ce este biohackingul şi de ce susţin adepţii că prima persoană care va trăi 1.000 de ani s-a născut deja

    Chiar dacă nu aţi mai auzit termenul de „biohacking” înainte, probabil aţi întâlnit o versiune a acestuia. Poate aţi citit despre fostul angajat al NASA, Josiah Zayner, care s-a injectat cu ADN folosind tehnologia CRISPR de editare a genelor, potrivit unui articol publicat pe vox.com.
     
    Biohacking – cunoscut şi sub denumirea de biologie DIY – este un termen extrem de larg şi amorf care poate acoperi o gamă uriaşă de activităţi, de la efectuarea de experimente ştiinţifice pe drojdie sau alte organisme, până la urmărirea propriului somn şi dietă, la schimbarea propriei biologii prin pomparea în vene a sângelui unei persoane mai tinere, în speranţa că va lupta împotriva îmbătrânirii.
     
    Unele biohackuri sunt susţinute de dovezi ştiinţifice puternice şi este probabil să fie benefice. Adesea, acestea sunt cele încercate de-a lungul mai multor secole de experimentare. De exemplu, studiile clinice au arătat că meditaţia poate ajuta la reducerea anxietăţii şi a durerii cronice.
     
    Unii biohackeri cred că, folosind tehnologia, vor putea trăi mai mult, dar vor rămâne mai tineri. Gerontologul Aubrey de Gray susţine că oamenii vor putea trăi până la 1.000 de ani. De fapt, el spune că prima persoană care va trăi până la 1.000 s-a născut deja.
     
    De Gray se concentrează pe dezvoltarea strategiilor pentru repararea a şapte tipuri de daune celulare şi moleculare asociate cu îmbătrânirea. ONG-ul său, Fundaţia Methuselah, a atras investiţii substanţiale, inclusiv una de peste 6 milioane de dolari de la investitorul Peter Thiel. Scopul său declarat este ca vârsta de 90 să devină echivalentul uneia de 50 până la finalul lui 2030.

  • Ce efecte au turele de noapte asupra angajaţilor. „Mai puţin de 3% s-au adaptat la noul program”

    În studiul publicat recent în Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii au arătat ce impact are o simulare de patru zile de muncă în schimbul de noapte asupra expresiei a 20.000 de gene, scrie Medical Xpress.

    „Acum înţelegem mai bine schimbările la nivel molecular care au loc în corpul uman atunci când odihna şi mâncatul sunt sincronizate cu ceasul biologic. Spre exemplu, am găsit că expresia genelor asociate cu sistemul imunitar şi cu procesele metabolice nu s-au adaptat la noi comportamente”, a precizat Diane B. Boivin, director la Centre for Study and Treatment of Circadian Rhythms şi profesor la McGill University.

    Se cunoaşte că expresia multora dintre aceste gene variază pe parcursul zilei şi a nopţii. Ritmurile sunt importante pentru reglarea multor procese fiziologice şi de comportament. „Aproape 25% dintre gene şi-au pierdut ritmul biologic după ce voluntarii au fost expuşi unei simulări de muncă în tura de noapte. 73% nu s-au adaptat schimbului de noapte şi au rămas sincronizate cu ritmul normal. Mai puţin de 3% s-au adaptat la noul program”, a precizat Nicolas Cermakian, unul dintre cercetători.

    Totuşi, studiul a fost mic, folosind doar opt voluntari, persoane adulte şi sănătoase, drept urmare este nevoie de studii de o amploare mai mare pentru a confirma rezultatele la care a ajuns echipa de cercetători canadieni.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Se anunţă o nouă revoluţie în sport: dopajul viitorului poate fi rescrierea codurilor genetice ale sportivilor

    Din punct de vedere ştiinţific, lucrurile sunt relativ simple dacă ne raportăm la progresul geneticii din ultimele decenii. Astfel de lucruri s-au realizat în planete, unde oamenii de ştiinţă folosesc un virus pentru a introduce o genă utilă. În teorie, savanţii pot aplica acelaşi proces pentru a crea sportivi mai performanţi, potrivit Futurism.

    Spre exemplu, un savant poate instrui un virus pentru a introduce o genă care încurajează corpul să producă proteina numită EPO (erythropoietin). Aceasta ajută la alimentarea ţesutului cu oxigen, de aceea, pentru a-şi îmbunătăţi performanţele, sportivii şi l-au administrat în forma injectabilă. Însă, detectarea acestuia este simplă şi se poate depista imediat la testele antidoping.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Tara unde este atât de frig încât locuitorilor le îngheaţă genele mergând pe strada. Temperaturile au ajuns si pana – 67 de grade Celsius

    Locuitorii acestei regiuni îndepărtate, aflată la circa 5.500 de km distanţă de Moscova, sunt însă destul de obiştnuiţi cu acest tip de temperaturi.

    Anastasia Gruzdeva, din localitatea Yakutsk, a postat un selfie, iar comentariul ataşat imaginii este: “Ştim cu toţii ce înseamnă temperaturile de sub 50 de grade Celsius. Şi da, suntem încă afară… De fapt, e chiar cald.”

    Un alt locuitor din Yakutsk, Vladimir Danilos, a postat un video realizat în piaţa de peşte, într-un moment în care temperatura era de minus 49 de grade Celsius.

    Dar puţine locuri de pe planetă sunt mai reci decât localitatea Oymyakon, unde temperaturile au ajuns la minus 69 de grade Celsius.

    Alfat la circa 1000 km de Yakutsk, aşezarea reuneşte 500 de locuitori şi este îndeobşte recunoscută drept cel mai friguros loc locuit de pe planetă. În 1933, în localitate s-a înregistrat o temperatură de minus 67,7 grade Celsius.

    Până acum, în această iarnă locuitorii din Oymyakon au avut de înfruntat opt dimineţi consecutive în care tempertaturile erau mai mici de minus 50 de grade Celsius. Învăţământul a fost suspendat momentan, din pricina condiţiilor meteo, în această localitate, relatează agenţia de ştiri RIA Novosti.

    Nici chiar aceste condiţii vitrege nu au oprit însă trei turişti să se scalde în râul din localitate, aşa cum arată imaginile video postate de ei pe Instagram. 

  • Anunţul pe care NIMENI nu vrea să-l audă: locuitorii acestei insule au fost avertizaţi să se pregătească pentru un eventual ATAC NUCLEAR

    Autorităţile statale au sfătuiţi să se pregătească pentru un atac nuclear nord-coreean ca şi cum ar face faţă unui tsunami sau uragan.

    Gene Ward, un reprezentant al statului, a declarat că nu doreşte ”să alarmeze populaţia, dar vrea ca oamenii să fie pregătiţi”.

    Pregătirile pentru tsunami şi uragane reprezintă un lucru comun pentru localnicii insulei. În luna noiembrie, statul va începe testarea unui sistem sonor de avertizare. În Hawaii nu există însă adăposturi nucleare publice.

  • Anunţul pe care NIMENI nu vrea să-l audă: locuitorii acestei insule au fost avertizaţi să se pregătească pentru un eventual ATAC NUCLEAR

    Autorităţile statale au sfătuiţi să se pregătească pentru un atac nuclear nord-coreean ca şi cum ar face faţă unui tsunami sau uragan.

    Gene Ward, un reprezentant al statului, a declarat că nu doreşte ”să alarmeze populaţia, dar vrea ca oamenii să fie pregătiţi”.

    Pregătirile pentru tsunami şi uragane reprezintă un lucru comun pentru localnicii insulei. În luna noiembrie, statul va începe testarea unui sistem sonor de avertizare. În Hawaii nu există însă adăposturi nucleare publice.

  • Anunţul pe care NIMENI nu vrea să-l audă: locuitorii acestei insule au fost avertizaţi să se pregătească pentru un eventual ATAC NUCLEAR

    Autorităţile statale au sfătuiţi să se pregătească pentru un atac nuclear nord-coreean ca şi cum ar face faţă unui tsunami sau uragan.

    Gene Ward, un reprezentant al statului, a declarat că nu doreşte ”să alarmeze populaţia, dar vrea ca oamenii să fie pregătiţi”.

    Pregătirile pentru tsunami şi uragane reprezintă un lucru comun pentru localnicii insulei. În luna noiembrie, statul va începe testarea unui sistem sonor de avertizare. În Hawaii nu există însă adăposturi nucleare publice.

  • A pornit o companie vânzând un singur produs. Astăzi, corporaţia generează venituri de peste 50 de miliarde de dolari

    Charles Pfizer (22 martie 1824 – 19 octombrie 1906) este fondatorul multinaţionalei americane din industria farmaceutică Pfizer, companie care a ajuns anul trecut la venituri de 51,5 miliarde de dolari şi 78.000 de angajaţi, potrivit raportului anual al corporaţiei.

    Antreprenorul s-a născut în Ludwigsburg, Germania, cu numele de Karl Pfizer şi a emigrat în America în anul 1848, când avea 23 de ani, schimbându-şi numele în Charles Pfizer. Un an mai târziu, a fondat compania Charles Pfizer & Company, în parteneriat cu vărul său, Charles Erhart, care emigrase împreună cu el în căutarea de noi oportunităţi. Cei doi au investit în afacere 2.500 de dolari, bani pe care Pfizer îi împrumutase de la tatăl său.

    Au pornit compania într-o clădire din cărămidă aflată în cartierul newyorkez Brooklyn, un spaţiu modest ce servea drept birou, laborator, fabrică şi depozit, şi au început să producă primul medicament. Acesta era o versiune îndulcită de santonină, un medicament contra viermilor intestinali, afecţiune comună în perioada aceea. De profesie chimist, Pfizer a preparat medicamentul, iar partenerul său de afaceri a aplicat aroma de migdală îndulcită.

    În 1857, Pfizer a deschis un birou în Manhattan, pe strada Beekman, în inima districtului destinat produselor chimice şi medicamentelor. (11 ani mai târziu, acest birou a fost mutat într-o clădire cu patru etaje de pe strada Maiden Lane, unde, în 1978, compania a instalat unul dintre primele telefoane din New York – n.r.). Charles Pfizer călătorea deseori în Europa, pentru a menţine contactele cu producătorii de materie primă necesară medicamentelor sale. Într-una dintre aceste călătorii a cunoscut-o şi pe viitoarea sa soţie, Anna Hausch, cu care s-a căsătorit în 1859 şi cu care a avut cinci copii, dintre care doi au lucrat în cadrul companiei.

    Până în 1860, compania ajunsese să producă şi acid boric, Pfizer fiind primul producător important al acestuia şi al substanţelor derivate din acesta în SUA. Dezvoltarea a continuat şi în contextul Războiului de Secesiune (războiul dintre Nord şi Sud), când un tarif protector împotriva tartraţilor a permis companiei să înceapă producţia locală a acestora. Aceştia erau făcuţi din reziduurile încrustate rămase în butoaiele de vin. Acidul tartric avea un rol important în vindecarea soldaţilor răniţi şi îmbolnăviţi în luptă, prin urmare afacerea a devenit înfloritoare în perioada războiului.

    În afară de substanţele vândute în scopuri medicinale, Pfizer începuse să producă şi chimicale folosite în noua industrie a fotografiei. În perioada de după război, expansiunea a continuat: în 1880, cel mai important produs al lui Pfizer devenise acidul citric, folosit în prepararea sucurilor recent inventate, precum Coca-Cola şi Dr. Pepper. Produsele lor au căpătat rapid recunoaştere, un rol important în promovarea acestora avându-l şi vărul lui Pfizer. Se vorbea despre ”Calitatea Pfizer“, slogan care a fost folosit mai târziu în ambalarea medicamentelor produse de companie. În 1882, pe seama creşterii numărului de clienţi, cei doi s-au extins cu birouri şi depozite în afara New Yorkului, în Chicago, Illinois.

    În 1891, Erhart a murit, iar Pfizer a devenit unicul proprietar al afacerii. Înainte de a se retrage, Charles Pfizer a listat compania la bursă, cu acţiuni ce se vindeau cu preţul de 100 de dolari. S-a retras din afacere în 1900 şi a murit în 1906, după ce s-a accidentat căzând pe scările casei sale.

  • A pornit o companie vânzând un singur produs. Astăzi, corporaţia generează venituri de peste 50 de miliarde de dolari

    Charles Pfizer (22 martie 1824 – 19 octombrie 1906) este fondatorul multinaţionalei americane din industria farmaceutică Pfizer, companie care a ajuns anul trecut la venituri de 51,5 miliarde de dolari şi 78.000 de angajaţi, potrivit raportului anual al corporaţiei.

    Antreprenorul s-a născut în Ludwigsburg, Germania, cu numele de Karl Pfizer şi a emigrat în America în anul 1848, când avea 23 de ani, schimbându-şi numele în Charles Pfizer. Un an mai târziu, a fondat compania Charles Pfizer & Company, în parteneriat cu vărul său, Charles Erhart, care emigrase împreună cu el în căutarea de noi oportunităţi. Cei doi au investit în afacere 2.500 de dolari, bani pe care Pfizer îi împrumutase de la tatăl său.

    Au pornit compania într-o clădire din cărămidă aflată în cartierul newyorkez Brooklyn, un spaţiu modest ce servea drept birou, laborator, fabrică şi depozit, şi au început să producă primul medicament. Acesta era o versiune îndulcită de santonină, un medicament contra viermilor intestinali, afecţiune comună în perioada aceea. De profesie chimist, Pfizer a preparat medicamentul, iar partenerul său de afaceri a aplicat aroma de migdală îndulcită.

    În 1857, Pfizer a deschis un birou în Manhattan, pe strada Beekman, în inima districtului destinat produselor chimice şi medicamentelor. (11 ani mai târziu, acest birou a fost mutat într-o clădire cu patru etaje de pe strada Maiden Lane, unde, în 1978, compania a instalat unul dintre primele telefoane din New York – n.r.). Charles Pfizer călătorea deseori în Europa, pentru a menţine contactele cu producătorii de materie primă necesară medicamentelor sale. Într-una dintre aceste călătorii a cunoscut-o şi pe viitoarea sa soţie, Anna Hausch, cu care s-a căsătorit în 1859 şi cu care a avut cinci copii, dintre care doi au lucrat în cadrul companiei.

    Până în 1860, compania ajunsese să producă şi acid boric, Pfizer fiind primul producător important al acestuia şi al substanţelor derivate din acesta în SUA. Dezvoltarea a continuat şi în contextul Războiului de Secesiune (războiul dintre Nord şi Sud), când un tarif protector împotriva tartraţilor a permis companiei să înceapă producţia locală a acestora. Aceştia erau făcuţi din reziduurile încrustate rămase în butoaiele de vin. Acidul tartric avea un rol important în vindecarea soldaţilor răniţi şi îmbolnăviţi în luptă, prin urmare afacerea a devenit înfloritoare în perioada războiului.

    În afară de substanţele vândute în scopuri medicinale, Pfizer începuse să producă şi chimicale folosite în noua industrie a fotografiei. În perioada de după război, expansiunea a continuat: în 1880, cel mai important produs al lui Pfizer devenise acidul citric, folosit în prepararea sucurilor recent inventate, precum Coca-Cola şi Dr. Pepper. Produsele lor au căpătat rapid recunoaştere, un rol important în promovarea acestora avându-l şi vărul lui Pfizer. Se vorbea despre ”Calitatea Pfizer“, slogan care a fost folosit mai târziu în ambalarea medicamentelor produse de companie. În 1882, pe seama creşterii numărului de clienţi, cei doi s-au extins cu birouri şi depozite în afara New Yorkului, în Chicago, Illinois.

    În 1891, Erhart a murit, iar Pfizer a devenit unicul proprietar al afacerii. Înainte de a se retrage, Charles Pfizer a listat compania la bursă, cu acţiuni ce se vindeau cu preţul de 100 de dolari. S-a retras din afacere în 1900 şi a murit în 1906, după ce s-a accidentat căzând pe scările casei sale.

  • A pornit o companie vânzând un singur produs. Astăzi, corporaţia generează venituri de peste 50 de miliarde de dolari

    Charles Pfizer (22 martie 1824 – 19 octombrie 1906) este fondatorul multinaţionalei americane din industria farmaceutică Pfizer, companie care a ajuns anul trecut la venituri de 51,5 miliarde de dolari şi 78.000 de angajaţi, potrivit raportului anual al corporaţiei.

    Antreprenorul s-a născut în Ludwigsburg, Germania, cu numele de Karl Pfizer şi a emigrat în America în anul 1848, când avea 23 de ani, schimbându-şi numele în Charles Pfizer. Un an mai târziu, a fondat compania Charles Pfizer & Company, în parteneriat cu vărul său, Charles Erhart, care emigrase împreună cu el în căutarea de noi oportunităţi. Cei doi au investit în afacere 2.500 de dolari, bani pe care Pfizer îi împrumutase de la tatăl său.

    Au pornit compania într-o clădire din cărămidă aflată în cartierul newyorkez Brooklyn, un spaţiu modest ce servea drept birou, laborator, fabrică şi depozit, şi au început să producă primul medicament. Acesta era o versiune îndulcită de santonină, un medicament contra viermilor intestinali, afecţiune comună în perioada aceea. De profesie chimist, Pfizer a preparat medicamentul, iar partenerul său de afaceri a aplicat aroma de migdală îndulcită.

    În 1857, Pfizer a deschis un birou în Manhattan, pe strada Beekman, în inima districtului destinat produselor chimice şi medicamentelor. (11 ani mai târziu, acest birou a fost mutat într-o clădire cu patru etaje de pe strada Maiden Lane, unde, în 1978, compania a instalat unul dintre primele telefoane din New York – n.r.). Charles Pfizer călătorea deseori în Europa, pentru a menţine contactele cu producătorii de materie primă necesară medicamentelor sale. Într-una dintre aceste călătorii a cunoscut-o şi pe viitoarea sa soţie, Anna Hausch, cu care s-a căsătorit în 1859 şi cu care a avut cinci copii, dintre care doi au lucrat în cadrul companiei.

    Până în 1860, compania ajunsese să producă şi acid boric, Pfizer fiind primul producător important al acestuia şi al substanţelor derivate din acesta în SUA. Dezvoltarea a continuat şi în contextul Războiului de Secesiune (războiul dintre Nord şi Sud), când un tarif protector împotriva tartraţilor a permis companiei să înceapă producţia locală a acestora. Aceştia erau făcuţi din reziduurile încrustate rămase în butoaiele de vin. Acidul tartric avea un rol important în vindecarea soldaţilor răniţi şi îmbolnăviţi în luptă, prin urmare afacerea a devenit înfloritoare în perioada războiului.

    În afară de substanţele vândute în scopuri medicinale, Pfizer începuse să producă şi chimicale folosite în noua industrie a fotografiei. În perioada de după război, expansiunea a continuat: în 1880, cel mai important produs al lui Pfizer devenise acidul citric, folosit în prepararea sucurilor recent inventate, precum Coca-Cola şi Dr. Pepper. Produsele lor au căpătat rapid recunoaştere, un rol important în promovarea acestora avându-l şi vărul lui Pfizer. Se vorbea despre ”Calitatea Pfizer“, slogan care a fost folosit mai târziu în ambalarea medicamentelor produse de companie. În 1882, pe seama creşterii numărului de clienţi, cei doi s-au extins cu birouri şi depozite în afara New Yorkului, în Chicago, Illinois.

    În 1891, Erhart a murit, iar Pfizer a devenit unicul proprietar al afacerii. Înainte de a se retrage, Charles Pfizer a listat compania la bursă, cu acţiuni ce se vindeau cu preţul de 100 de dolari. S-a retras din afacere în 1900 şi a murit în 1906, după ce s-a accidentat căzând pe scările casei sale.