BusinessMagazin

Tag: gen z

  • Generaţia Z susţine sustenabilitatea, dar „alimentează” moda fast-fashion. De ce?

     

     

     

     

    Generaţia Z susţine sustenabilitatea, dar există o contradicţie între valorile lor ecologice şi obiceiurile de consum, fiind atraşi de moda fast-fashion, care oferă produse ieftine şi accesibile. Deşi sunt conştienţi de impactul negativ al industriei asupra mediului, tinerii sunt influenţaţi de trendurile din social media şi de preţurile reduse, ceea ce le pune dificultăţi în a adoptarea unui comportament de cumpărare etic. 

     

    Generaţia Z a fost numită „generaţia sustenabilităţii”. Născuţi între 1997 şi 2013, 58% dintre consumatorii din această generaţie caută să achiziţioneze produse provenite din surse sustenabile. Dintr-un articol din The Conver-sation, reiese că tinerii australieni din Generaţia Z declară că sunt dispuşi să plătească mai mult pentru branduri care au un impact pozitiv asupra societăţii. Pe de altă parte, asistăm la ascensiunea modei fast-fashion, oferită de retailerii online direct către consumatori, precum Shein, Temu şi Boohoo. Doar Shein a generat venituri de 32,5 mil-iarde USD (48,3 miliarde AUD) în 2024 – o creştere de 43% faţă de 2022.

    Există aspecte contradictorii legate de obiceiurile de cumpărături ale Generaţiei Z şi de modul în care acestea deseori nu se aliniază cu valorile lor. Pe de o parte, îşi doresc un articol de îmbrăcăminte nou, considerabil mai ac-cesibil dacă este achiziţionat de la un brand de modă fast-fashion. Pe de altă parte, sunt conştienţi de daunele asupra mediului. Ce explică această disonanţă cognitivă?

     

    Preocuparea pentru mediu…

     Spre deosebire de generaţiile anterioare, Generaţia Z a crescut cu schimbările climatice percepute ca o problemă urgentă. Fiind mereu conectaţi online, preocupările lor nu se limitează doar la mediul local. Studii recente au evi-denţiat un tipar de emoţii mai puternice, precum frica, vinovăţia şi revolta faţă de impactul schimbărilor climatice, în rândul tinerilor comparativ cu grupurile mai în vârstă. Aceste emoţii ar putea reprezenta un motor pentru activismul şi implicarea lor în problema schimbărilor climatice. Ei se aşteaptă ca brandurile – atât cele de la care cumpără, cât şi cele pentru care lucrează – să acorde prioritate sustenabilităţii în practicile lor de afaceri.

    Totuşi, Generaţia Z caută modalităţi mai atractive pentru a accesa conţinut despre sustenabilitate. Aceasta este o consideraţie importantă pentru jucătorii cheie din industria modei.

     

    …versus tentaţia fast-fashion

    Consumatorii din Generaţia Z sunt conectaţi la tendinţele din social media, care apar la fiecare scroll pe TikTok şi Instagram. Reţelele sociale au amplificat tendinţele culturale care accelerează moda fast-fashion. Influencerii promovează „reps” (argou pentru replici) şi „dupes” (duplicaţi): versiuni mai ieftine, imitaţii ale articolelor de modă de lux. Aceasta este o modalitate de a democratiza luxul, normalizând produsele „superfake” şi făcând luxul mai accesibil pentru un public mai larg.

    Tacticile din social media, precum „hauls” şi videoclipurile „get-ready-with-me” („GRWM”), îi atrag pe cei din Gen-eraţia Z în capcana supraconsumului. Ideea este ca creatorii de conţinut să se afişeze cu cantităţi mari de haine noi şi în trend. Acest lucru, la rândul său, alimentează dorinţa consumatorilor de a cumpăra în mod constant ceea ce văd online. În cantităţi mari.

    Giganţi ai modei rapide precum Zara şi H&M şi-au bazat modelele de afaceri pe transformarea tendinţelor de pe podiumuri în haine ieftine, produse în masă. Acum, branduri de modă ultra-rapidă, precum Shein, accelerează ciclul de producţie, schimbarea tendinţelor şi, în consecinţă, volumul produselor. Pentru consumatorii din Gen-eraţia Z, în era digitală, este mai logic să aibă şapte articole la modă decât două ţinute de înaltă calitate.

    Giganţi ai modei rapide precum Zara şi H&M şi-au bazat modelele de afaceri pe transformarea tendinţelor de pe podiumuri în haine ieftine, produse în masă. Acum, branduri de modă ultrarapidă, precum Shein, ac-celerează ciclul de producţie, schimbarea tendinţelor şi, în consecinţă, volumul produselor.

    Criza costului vieţii joacă şi ea un rol. Un sondaj recent realizat în rândul tinerilor din Generaţia Z din Australia a rel-evat că cel puţin 77% dintre aceştia au preocupări în ceea ce priveşte situaţia lor financiară. Cel mai mare segment demografic care reduce cheltuielile din cauza stresului economic este cel al tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 26 de ani. Tinerii câştigă, de obicei, cele mai mici salarii şi se bucură de mai puţină siguranţă la locul de muncă. Aceste constrângeri financiare sunt dificile pentru Generaţia Z, care doreşte să consume într-un mod mai sustena-bil. Moda rapidă devine o opţiune accesibilă pentru a rămâne în tendinţe fără a cheltui prea mult.

     

    Discrepanţa dintre atitudine şi comportament

     Generaţia Z este formată şi din cumpărători Shein, iubitori de „hauls”, adepţi ai micro-tendinţelor şi critici ai celor care poartă aceleaşi ţinute de mai multe ori. Acest comportament contrastează puternic cu valorile lor legate de mediul înconjurător.

    Deşi pare contradictoriu, acest fenomen este cunoscut sub denumirea de „discrepanţa dintre atitudine şi compor-tament” – diferenţa dintre ceea ce spun oamenii şi ceea ce fac de fapt. Este un fenomen observat în toate gen-eraţiile.

    Discrepanţa dintre atitudine şi comportament a fost documentată pe larg în studiile de psihologie socială şi con-sumism etic. Acestea subliniază că intenţiile consumatorilor nu sunt predictoare fiabile ale comportamentului lor. Chiar şi consumatorii cu o conştiinţă etică nu îşi pun întotdeauna principiile în practică. Însă nu ne putem aştepta de la consumatorii individuali să fie complet responsabili pentru aspecte precum amprenta de carbon a modei fast-fashion sau exploatarea muncitorilor din fabrici.

    Industria modei nu are transparenţă în practicile de afaceri, iar consumatorii din Generaţia Z adesea nu au in-formaţiile necesare despre produsele pe care le cumpără. Responsabilitatea de a face cumpărături sustenabile nu ar trebui să cadă exclusiv pe consumatori, ci şi pe guverne, factorii de decizie politică şi corporaţii, care trebuie să fie mai etici. Nu este surprinzător faptul că 88% dintre cumpărătorii din Generaţia Z nu au încredere în afirmaţiile companiilor despre sustenabilitate.

    Ce înseamnă acest lucru pentru mişcarea de sustenabilitate? Deşi schimbările climatice reprezintă o sursă majoră de stres pentru Generaţia Z, diferenţa dintre atitudine şi comportament continuă să existe atunci când vine vorba de achiziţionarea unei noi ţinute. Fiind bombardaţi cu tactici persuasive din partea brandurilor şi influencerilor, cu uşurinţa de a accesa produse noi la doar un click distanţă şi cu atracţia preţurilor accesibile în mijlocul unei crize a costului vieţii, chiar şi cel mai dedicat consumator din Generaţia Z găseşte foarte greu să cumpere etic.

    Industria modei este una dintre cele mai mari ameninţări pentru mediu, în ceea ce priveşte amprenta de carbon şi materialele brute, dar şi cantităţile uriaşe de haine care ajung în gropile de gunoi. Deşi majoritatea tinerilor cunosc şi respectă misiunea ecologică a Gretei Thunberg, ea nu este persoana pe care o urmăresc pe TikTok sau o apre-ciază pe Instagram.

    Poate este ca brandurile să se reangajeze cu creatorii de conţinut de pe reţelele sociale 

    într-un mod diferit, care să educe consumatorii, să promoveze comportamentele responsabile şi să susţină schim-barea reglementărilor şi practicilor de afaceri. Acest lucru ar putea include tactici deja testate, cum ar fi recoman-dările influencerilor şi videoclipurile de tip haul, care să fie refocalizate pe opţiuni mai sustenabile, cum ar fi maga-zinele online de second-hand.

    Emergenţa „core-ului subconsumului” pe TikTok în ultimele luni, precum şi fenomenul „deinfluencing”, în care in-fluencerii îşi îndeamnă urmăritorii să cumpere mai puţin, este promiţătoare.

    Deşi hainele sustenabile au o „reputatie proastă” din cauza preţurilor ridicate, brandurile de modă fast-fashion încearcă să se adapteze prin oferirea unor opţiuni – cum este de exemplu H&M Conscious. Oricare ofertă de modă trebuie să fie convenabilă, accesibilă şi în tendinţe pentru a capta atenţia şi portofelul Generaţiei Z.   

    Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă

     

     

     




     

     

  • Ce nu înţeleg managerii despre generaţia Z

    Generaţia Z redefineşte dinamica muncii, punând accent pe echilibrul între viaţa personală şi profesională şi abordând cu totul altfel conceptele tradiţionale legate de carieră. Cu o atitudine comună orientată spre sănătatea mintală şi stabilirea limitelor, tinerii din această generaţie aduc o perspectivă unică, dar mai ales provocatoare pentru manageri, care sunt adesea surprinşi de aşteptările şi valorile lor neconvenţionale.

    Într-o perioadă în care diferenţele între generaţii par tot mai accentuate la locul de muncă, discuţia despre cum managerii abordează generaţia Z a devenit un subiect central în multe organizaţii. Într-un episod recent al podcastului Working It de la Financial Times, Isabel Berwick a discutat cu cercetătoarea Chloe Combi şi cu jurnalista de la Financial Times Pilita Clark despre provocările şi oportunităţile pe care tinerii angajaţi din generaţia Z le aduc pe piaţa muncii.

    Pentru mulţi manageri, generaţia Z pare a fi una dificilă: tinerii sunt percepuţi ca fiind leneşi, lipsiţi de motivaţie şi dispuşi să impună limite rigide între viaţa personală şi cea profesională. Chloe Combi sugerează însă că aceste caracteristici sunt de fapt semne ale unei evoluţii a modului în care privim echilibrul dintre muncă şi viaţa personală. Tinerii din generaţia Z nu sunt „leneşi”, ci conştienţi de valoarea timpului lor şi doresc ca munca lor să fie bine plătită şi să aibă un sens. Aşadar, ei se opun tradiţiei conform căreia succesul profesional presupune automat sacrificii personale, alegând în schimb să pună preţ pe sănătatea mintală şi pe viaţa din afara biroului.


    Cum se diferenţiază generaţia Z în raport cu generaţiile anterioare?

    Clark atrage atenţia asupra unei schimbări fundamentale: „grind culture” (cultura suprasolicitării) nu mai este atractivă pentru cei din generaţia Z. În schimb, aceştia manifestă o înclinaţie către munca echilibrată, iar platformele de social media contribuie la această mentalitate. Comentariul unui utilizator de pe TikTok, redat de Clark, ilustrează această atitudine: mulţi tineri sunt de acord cu ideea că este acceptabil să stabileşti limite sănătoase la locul de muncă. Aceasta este o schimbare faţă de generaţiile trecute, care adesea vedeau acceptarea orelor suplimentare ca pe o condiţie de bază pentru succes. Un alt aspect important menţionat de Chloe Combi este faptul că tinerii din generaţia Z tind să aibă relaţii profesionale mai bune cu colegii din generaţia X decât cu cei din generaţia imediat anterioară, milenialii. Generaţia X, descrisă uneori drept „prima generaţie de leneşi”, se aseamănă cu generaţia Z în ceea ce priveşte prioritizarea timpului personal, oferind astfel o punte de legătură culturală şi profesională. Aceasta este o observaţie valoroasă pentru managerii care vor să creeze echipe diverse ca vârstă, dar şi coezive.


    Generaţia Z şi nevoia de recunoaştere şi susţinere la locul de muncă

    Una dintre cele mai mari provocări pentru manageri este nevoia de recunoaştere a muncii şi a contribuţiilor lor pe care generaţia Z o cere deschis. Această generaţie este sub presiuni financiare uriaşe, comparativ cu generaţiile anterioare. Din acest motiv, tinerii angajaţi sunt mult mai exigenţi în ceea ce priveşte remuneraţia şi sprijinul pe care îl primesc de la angajatori. Într-o economie modernă, managerii care îşi doresc o echipă loială ar trebui să ofere pachete salariale şi beneficii competitive care să reflecte condiţiile economice actuale. În acest context, generaţia Z vine cu o cerere clară pentru „autenticitate” la locul de muncă, atât în privinţa valorilor companiei, cât şi în abordarea relaţiilor ierarhice. Spre exemplu, Clark menţionează că pentru mulţi tineri, scopul profesional şi impactul etic al muncii sunt mai importante decât stabilitatea tradiţională a carierei.


    Provocările generaţiei Z în mediile internaţionale

    Chloe Combi subliniază că atitudinile faţă de muncă diferă semnificativ în funcţie de contextul cultural şi geografic. În timp ce în Europa de Vest şi în America de Nord predomină accentul pe echilibrul între muncă şi viaţa personală, în regiunile din Orientul Mijlociu şi Asia de Est, este încă răspândită cultura sacrificiului profesional. Combi avertizează că această disparitate ar putea influenţa modul în care companiile multinaţionale îşi formează echipele şi îşi selectează talentele, existând un risc ca tinerii din regiunile unde predomină cultura muncii tradiţionale să fie favorizaţi faţă de cei din Occident, care impun limite.


    Cum pot managerii să sprijine generaţia Z la locul de muncă?

    Managerii trebuie să accepte că piaţa muncii s-a schimbat şi că modelul „muncă intensă â succes” nu mai este convingător pentru tinerii de astăzi. Chloe Combi sugerează că o bună soluţie pentru a încuraja generaţia Z şi a reduce tensiunile intergeneraţionale ar fi ca managerii să fie mai flexibili şi să renunţe la ideea că fiecare generaţie trebuie să urmeze aceleaşi reguli care s-au aplicat lor.

    În plus, Pilita Clark sugerează că, în loc să privească generaţia Z prin prisma stereotipurilor negative, managerii ar trebui să fie deschişi la ideile noi pe care aceştia le aduc în organizaţie, mai ales în ceea ce priveşte sănătatea mintală şi un stil de muncă sustenabil. Adaptarea la aceste schimbări ar putea transforma cultura organizaţională într-una mai echilibrată, în care atât angajaţii tineri, cât şi cei mai în vârstă să se simtă valorizaţi şi motivaţi să performeze.

    În concluzie, discursul asupra generaţiei Z scoate la iveală schimbările profunde din piaţa muncii şi din aşteptările pe care noile generaţii le au de la viaţa profesională. Pentru managerii şi liderii de echipă, acest lucru înseamnă adaptarea la o nouă realitate, care nu mai prioritizează munca nesfârşită, ci echilibrul şi autenticitatea. Managerii care vor reuşi să înţeleagă şi să valorifice aceste aşteptări vor putea crea medii de lucru mai performante şi mai atractive, în care tinerii angajaţi să poată excela fără a sacrifica bunăstarea lor personală.

    Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, este necesară flexibilitate şi dorinţa de a învăţa din diferenţele generaţionale, transformându-le într-un avantaj strategic pentru viitorul companiei. 

    Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă

  • Gen Z. Lifestyle. Cu Gen Z la psiholog: care sunt cele mai eficiente soluţii pentru combaterea stresului şi de ce sunt atât de mulţi tineri afectaţi de această stare? Social media, un cadou otrăvit

    ♦ Specialiştii din sănătatea mintală văd tot mai des în cabinete tineri care se confruntă cu stresul şi anxietatea la cote ridicate. O serie de factori transformă generaţia Z în pacienţi ai cabinetelor de psihoterapie, dar vestea bună este că sunt şi soluţii. Cum se văd prin ochii specialiştilor în psihologie provocările tinerilor şi prin ce metode creăm punţi de sprijin între generaţii?

    Şcoala şi competiţia, goana după o carieră „de succes“, imaginea „perfectă“ pe reţelele sociale, labirintul din piaţa muncii, preţurile în creştere, ameninţările globale. În mintea tinerei generaţii, acestea sunt realităţile prin care trebuie să navigheze şi sursele principale de anxietate şi stres. Mădălina Simion, psiholog clinician la MindCare din cadrul MedLife, şi Angi Ionescu, fondatoarea clinicii The Mind, au povestit cu ce se confruntă Gen Z, dar şi ce soluţii are la dispoziţie.

    „Mulţi tineri simt o presiune enormă de a performa bine în şcoală şi la universitate pentru a obţine note bune şi a accede la cariere de succes. Sistemul educaţional competitiv şi aşteptările ridicate din partea părinţilor şi profesorilor contribuie semnificativ la acest stres. Examenele, proiectele şi tezele sunt adesea surse constante de anxietate“, a spus Mădălina Simion, psiholog clinician la MindCare, centrul de excelenţă în sănătate mintală din cadrul MedLife.

    Şi Angi Ionescu, fondatoare şi CEO al clinicii The Mind din Capitală, vede un număr în creştere al persoanelor din generaţia Z care sunt afectate de anxietate, depresie. O consecinţă, crede ea, a presiunii academice şi sociale copleşitoare pentru tineri.

    Angi Ionescu, fondatoare şi CEO al Clinicii The Mind: În ultimii ani, s-a dezvoltat excesiv o cultură a siguranţei emotionale, în care se pune accent pe protejarea tinerilor de idei sau discuţii care ar putea fi deranjante sau ofensatoare. Deşi teoretic părea o idee bună, practica a dovedit că se poate ajunge uşor la o tendinţă de victimizare excesivă. Mulţi tineri nu au competenţe de gestionare a conflictelor şi percep provocările normale ale vieţii ca fiind nedreptăţi personale.

    Ambele specialiste amintesc despre utilizarea intensă a reţelelor sociale drept una dintre cauzele problemelor emoţionale. Astfel, deşi se nasc înconjuraţi de tehnologie şi se bucură de beneficiile cu care vine la pachet, este un „cadou otrăvit“ atunci când le sunt amplificate sentimentele de inadecvare, când se compară permanent cu ceilalţi şi dezvoltă o nevoie de validare în online.

    „Revoluţia tehnologică şi, implicit, cea socială pot fi copleşitoare pentru tineri. Adaptarea la noile realităţi este adesea dificilă, îi aşteaptă o lume alertă, plină de schimbări majore, iar asta contribuie la sentimentul de confuzie si nesiguranţă care a ajuns să caracterizeze această generaţie“, crede Angi Ionescu.

    La aceste două mari provocări se adaugă şi incertitudinea viitorului, atât cel de angajat, într-o piaţă a muncii tot mai competitivă, cât şi cel financiar, în contextul creşterilor de preţuri.

    „Instabilitatea politică şi socială, precum şi evenimentele globale (de exemplu, pandemia anterioară de COVID-19), pot crea un sentiment de nesiguranţă şi anxietate“, a mai spus Mădălina Simion.

    Mădălina Simion, psiholog clinician al centrului MindCare din cadrul MedLife: Generaţiile mai vechi ar trebui să fie deschise la feedback şi să încurajeze dialogul bidirecţional. Relaţiile ierarhice stricte pot crea un sentiment de distanţă şi alienare între generaţii. Tinerii pot simţi că opiniile lor nu sunt valorificate sau că nu au suficientă autonomie. Generaţiile mai vechi ar trebui să fie dispuse să înveţe de la tineri şi să adopte noi tehnologii şi practici.

    Mai mult, şi părinţii care tind, cu intenţii bune, să protejeze mult prea mult copiii de orice eşec, ajung să „sape“ la independenţa şi încrederea tinerilor.

    „În ultimii ani, s-a dezvoltat excesiv o cultură a siguranţei emotionale, în care se pune accent pe protejarea tinerilor de idei sau discuţii care ar putea fi deranjante sau ofensatoare. Deşi teoretic părea o idee bună, practica a dovedit că se poate ajunge uşor la o tendinţă de victimizare excesivă. Mulţi tineri nu au competenţe de gestionare a conflictelor şi percep provocările normale ale vieţii ca fiind nedreptăţi personale“, mai crede Angi Ionescu.

     

    Soluţii pentru gestionarea stresului

    Tinerii pot încerca să reducă din stres şi anxietate fie pe cont propriu în primă fază, prin organizare mai bună a  timpului, prin sport sau meditaţie, dar pot să caute şi ajutor specializat în clinici de psihoterapie.

    „Este esenţial să recunoască limitele personale şi să nu se simtă vinovaţi pentru că prioritizează propria bunăstare. Tinerii ar trebui să fie conştienţi de resursele disponibile pentru suport psihologic. Consilierea, terapia şi grupurile de suport pot oferi ajutor profesional pentru gestionarea stresului şi anxietăţii. Nu este o ruşine să ceri ajutor atunci când este nevoie“, mai spune Mădălina Simion, din cadrul centrului MindCare.

     

    Cum pot ajuta generaţiile mai mari

    Aşteptările generaţiei Z de la părinţii sau apropiaţii lor mai mari sunt de înţelegere şi ascultare la un nivel profund, nu doar de suprafaţă. Ce pot face generaţiile mai mari este să le pună la dispoziţie tinerilor resursele potrivite, cum sunt consilierea şi terapia.

    Este esenţial să se reducă stigmatizarea asociată cu problemele de sănătate mentală. „Generaţia Z apreciază flexibilitatea, fie că este vorba de locul de muncă, educaţie sau viaţa personală. Generaţiile mai mari pot ajuta prin adoptarea unor politici şi practici flexibile, cum ar fi programul de lucru flexibil, munca de la distanţă şi abordări personalizate în educaţie. Aceasta poate contribui la reducerea stresului şi la îmbunătăţirea echilibrului între viaţa personală şi cea profesională“, mai crede specialista MindCare.

    Deseori, mai adaugă ea, prăpastia între generaţii se amplifică atunci când cei mai mari vor să impună propriile viziuni, fără a ţine cont de ce vor tinerii.

    „Generaţiile mai vechi ar trebui să fie deschise la feedback şi să încurajeze dialogul bidirecţional. Relaţiile ierarhice stricte pot crea un sentiment de distanţă şi alienare între generaţii. Tinerii pot simţi că opiniile lor nu sunt valorificate sau că nu au suficientă autonomie. Generaţiile mai vechi ar trebui să fie dispuse să înveţe de la tineri şi să adopte noi tehnologii şi practici“, a mai spus Mădălina Simion.

  • O viziune mai bună pentru umanitatea noastră comună. Ce nu învăţăm în şcolile de afaceri

    Cum ar trebui să gândim despre viitor? Şi ce responsabilitate purtăm ca lideri pentru a construi o lume mai bună? Lumea în care trăim se află într-o fază de transformare – cu multiple crize – economice, culturale, geopolitice, ecologice, de sănătate mintală. Da, am realizat progrese materiale şi tehnologice uimitoare – şi avem multe motive să ne bucurăm. Dar chiar acum, suntem într-un punct de cotitură. Generaţia Z se confruntă cu probleme de bunăstare mentală şi emoţională, având niveluri mai mari de depresie decât oricare altă generaţie. Mulţi sunt dezamăgiţi de „starea lumii” (de exemplu, criza climatică). Nu cred că şcolile şi comunităţile lor i-au pregătit corespunzător pentru viitor. Ei caută un nou scop. Încrederea se prăbuşeşte în întreaga lume în guvernele noastre, mass-media, educaţie şi structurile sociale. Mizele nu au fost niciodată mai mari. Suntem pregătiţi să gestionăm această „metacriză”? Ca lideri, sarcina noastră este să construim un mâine mai bun. Să cultivăm „spiritul” progresului şi speranţei. Aş spune că liderii, la orice nivel, ar trebui să se vadă pe ei înşişi ca administratori ai civilizaţiei noastre umane. Ei trebuie să vadă mai mult decât alţii şi să vadă înainte de alţii. Avem nevoie de o conversaţie diferită – despre umanitate şi viaţă, într-un mod mai profund, mai plin de însemnătate.

    1. Avem nevoie de o poveste mai bună

    Povestea este un cadru extrem de puternic pentru a înţelege cine suntem – de unde venim şi încotro ne îndreptăm. Ea dezvăluie cine putem fi la cea mai înaltă potenţă – luptele noastre, mântuirea şi creşterea noastră. Ea îşi înalţă spiritul. Povestea este teatrul sufletelor noastre. Ne energizează şi ne uneşte social şi psihologic. Acest aspect este foarte diferit de analiza tehnică sau declaraţiile de strategie predate în şcolile de afaceri. Trebuie să construim o poveste mai bună, ancorată în speranţă şi optimism, nu în cinism, disperare sau indiferenţă. Misiunea ta ar trebui să fie de a face imposibilul posibil. De a găsi ceva pentru care ai muri şi pentru care ai trăi. Apoi, ai nevoie de o busolă morală pentru a avansa. Care sunt valorile tale cel mai adânc înrădăcinate? Ce înseamnă autenticitatea în viaţa ta? La ce preţ eşti dispus să plăteşti pentru a face alegerile corecte? Cum îşi serveşte proiectul umanitatea? Leadershipul este o poveste de speranţă, sacrificii şi aventură. Există posibilităţi şi oportunităţi nesfârşite, însă realizarea unei acţiuni mari şi curajoase necesită muncă grea, riscuri, obstacole, reporniri… Dar, aşa cum spunea Nietzsche, „Dacă ai un motiv, poţi suporta orice mod”.

    2. Istoria este un învăţător pentru viitor

    Pentru a redescoperi fundaţiile viitorului nostru, ar trebui să învăţăm din trecut. Aşa cum sugerează istoricul Yuval Harari, „Unii oameni cred că, dacă studiezi istoria, ştii cum să eviţi greşelile pe care alţii le-au făcut în trecut. Cred că aceasta este o greşeală. Istoria nu este doar studiul trecutului, ci mai degrabă studiul schimbării”. Pentru a merge înainte, trebuie să apreciem înţelepciunea eternă. Ideile lui Aristotel, Platon, Marcus Aurelius, istoria civilizaţiilor vestice şi estice, ascensiunea şi căderea marilor imperii, modul în care religiile şi mişcările sociale au modelat credinţele, eroismul şi devastarea războiului, naşterea culturilor şi naţiunilor – şi cum toate acestea au modelat viaţa noastră actuală. Învaţă povestea omenirii şi vei dobândi umilinţă şi îţi vei lărgi orizonturile. Ca lider, aminteşte-ţi că „toate ideile cresc din alte idei”. În cuvintele lui Steve Jobs, „Totul se reduce la încercarea de a te expune la cele mai bune lucruri pe care oamenii le-au făcut şi a încerca să aduci acele lucruri în ceea ce faci”.

    3. Înţelege natura umană

    Poate cea mai mare lecţie dintre toate este să înţelegem natura umană. Aceasta ar putea schimba cursul vieţii noastre în multe feluri, de la relaţiile noastre de zi cu zi până la avansarea celor mai îndrăzneţe viziuni. Oamenii sunt complicaţi, subtili. Strălucitori şi imperfecţi în acelaşi timp. Ca lider, studiul naturii umane este cea mai importantă sarcină a vieţii tale. Oamenii sunt fundamental buni, dar trebuie să înţelegem că toţi avem o latură întunecată. Încercăm să fim raţionali, dar suntem dominaţi de emoţii, prejudecăţi şi impuls. Virtuţile conştientizării de sine, empatiei şi controlului emoţional nu vin uşor. La un nivel mai profund, iată-l pe Aleksandr Soljeniţîn, în „Arhipelagul Gulag”: „Linia dintre bine şi rău nu trece prin state, nici între clase, nici între partide politice – ci direct prin fiecare inimă umană – şi prin toate inimile umane”. Acest lucru ar trebui să evidenţieze sentimentul nostru de empatie adevărată – mai ales necesar în lumea polarizată de astăzi. Ar trebui să fim conştienţi cine suntem şi ce putem deveni.

    4. Adevăratul motivator uman

    Oamenii au nevoie să creadă, să aparţină, să devină. De fapt, suntem cei mai inspiraţi şi motivaţi atunci când facem lucruri fără nicio recompensă externă. Mai degrabă, atunci când facem lucruri care contează şi fac parte dintr-o cauză mai mare decât noi înşine. Când facem cu bunăvoie un sacrificiu pentru ceea ce credem că este corect. Când ne ridicăm pe noi înşine şi pe alţii la noi înălţimi. Succesul are semnificaţie şi rezonanţă atunci când este susţinut de graţie, recunoştinţă şi generozitate. Pentru un lider, modul în care obţine succesul contează. Pentru că acest lucru creează încredere, sângele vieţii oricărei relaţii şi oricărui efort uman. Este ceea ce au nevoie organizaţiile şi societăţile sănătoase mai mult astăzi. Măreţia nu va fi niciodată „incentivată” prin stimulente materiale, poate fi alimentată doar de forţe motivaţionale intrinseci naturii umane – scop, libertate, creştere, conexiune umană.

    „Încearcă să nu devii un om de succes, ci mai degrabă încearcă să devii un om de valoare. Este considerat un om de succes în prezent cel care obţine mai mult din viaţă decât pune în ea. Dar un om de valoare va oferi mai mult decât primeşte.” – Albert Einstein

    5. Încrederea în destinul nostru comun

    Încrederea în umanitatea comună înseamnă să urmărim unitatea, conexiunea şi simplitatea noastră de bază ca oameni. Aceasta este o poveste mai bună şi asta va conta mai mult ca niciodată. Trebuie să găsim o nouă „sinteză”, să învăţăm cum să comunicăm ideile noastre, să gestionăm dezacordurile şi să construim punţi. Nu este vorba despre cât de isteţi suntem ca indivizi, ci despre cât de mult poate crea creierul nostru colectiv. Totuşi, această poveste comună ar trebui să se bazeze pe valorile umane şi idealuri de libertate, toleranţă, demnitate şi respect pentru viaţa umană în sine. Această viziune nu este „neutrală” sau automată. Trebuie să facem alegerile corecte care să avanseze civilizaţia umană. „Sfârşitul istoriei” a fost o ipoteză falsă. Proiectul uman este în desfăşurare, este fragil şi magnific, şi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru el, apoi să dăm torţa generaţiilor viitoare.

    6. Apelul la acţiune

    Şi poţi privi acest lucru ca pe o aventură importantă.  Când alţii văd lipsuri, tu vei vedea „abundenţă”. Când vorbesc despre succes, tu vei vorbi despre „responsabilitate”. Când se tem de limitare, tu vei vedea posibilitatea. Când întreabă ce nu este pentru „mine”, tu vei redirecţiona atenţia la „cum putem face o diferenţă pentru alţii”. Veţi putea vedea lumea din multiple perspective. Într-o lume facilitată de instrumente tehnologice şi de inteligenţă artificială puternice, vei aduce creativitatea şi frumuseţea unică a atingerii umane. Acest lucru va necesita o putere enormă şi curaj personal, este un contract şi o angajare întâi cu tine însuţi. Dar, ca un adevărat credincrios, vei deveni magnetic, alţii vor crede şi vor urma calea. Ca lideri, putem fi autorii acestei poveşti mai bune. Victor Frankl, psiholog şi supravieţuitor al Holocaustului, a sugerat: „Cu cât uiţi mai mult de tine însuţi în iubire sau în muncă în numele unei cauze de slujit sau a unei persoane de iubit, cu atât vei deveni mai fericit”.

    7. Jocul interior este jocul suprem

    La sfârşit, trebuie să răspunzi la întrebarea: Cine eşti ca lider? Este timpul să creezi o poveste mai bună. Încurajează-i pe ceilalţi să se ridice şi să conducă cu curaj şi o angajare profundă faţă de ceilalţi. Trăim un moment de civilizaţie. Avem nevoie de o nouă poveste care să fie originală, împuternicitoare şi plină de inspiraţie. Trebuie să ne jucăm cu toţii rolul nostru aici, lideri, CEO, antreprenori, educatori, mentori. Suntem căpitanii navelor noastre.  

    Harry Meintassis, FONDATOR şi MANA GING PARTNER, MEINTASSIS PARTNERS

     

  • Să nu vă miraţi dacă Generaţia Z va vota pentru impozitarea progresivă a salariilor mari

    Conform unui studiu global Deloitte, citat de Ziarul Financiar, jumătate din generaţia Z (cei născuţi între 1995 şi 2004) trăieşte de la un salariu la altul. Cum ar spune părinţii noştri, de la o chenzină la alta.

    În ultimii ani, costul vieţii a crescut destul de mult, iar acest lucru începe să afecteze tot mai multă lume.

    În încercarea de a avea mai mulţi bani, Generaţia Z îşi ia şi un al doilea job ca o formă de creştere a veniturilor, iar pentru reducerea cheltuielilor se amână decizia de a cumpăra o casă, se amână decizia de a-şi întemeia o familie şi de a avea copii, mulţi trec la îmbrăcămite second-hand (dacă vă întrebaţi de ce câteodată există un trend de a se purta haine vechi, motivul principal nu este de a fi cool, ci de a se acoperi o necesitate, dar fără să spui că nu ai bani) sau chiar renunţă la o maşină.

    Ca să-şi majoreze veniturile, Generaţia Z trece mai repede de la un job la altul, asta dacă firmele se întreabă de ce există o fluctuaţie aşa mare de personal în rândul tinerilor. Firmele sunt extrem de frustrate când un tânăr în care s-a investit timp şi bani pleacă după şase luni la o altă firmă, pentru o creştere salarială de numai 5-10%.

    Gen Z are alte nevoi, care pot fi acoperite numai printr-un salariu mai mare: un white flat la o terasă mai cool costă 15-25 de lei, un pahar de prosecco costă 15-20 de lei, schimbarea hainelor o dată la trei luni costă mai mult, arătatul mai bine, atât la fete, cât şi la băieţi, costă mai mult, un city-break o dată pe lună costă, la prânz nu mai vii cu mâncare de acasă, ci te duci jos, la cafenea, la parterul clădirii de birouri, într-un apartament nu mai stai cu trei-patru colegi, ci vrei să stai singur/singură, iar asta costă 400-500 de euro pe lună. Din acest motiv Generaţia Z, când se duce la un interviu, cere din start 1.000 de euro fără să ştie nimic, pentru că şi-a făcut calculul cât costă să trăieşti într-un oraş mare.

    Iar când nu primesc aceşti bani devin foarte nervoşi, foarte depresivi, se ridică împotriva multinaţionalelor, băncile devin cămătari, patronii sunt văzuţi ca exploatatori, iar multinaţionalele ajung cei mai mari duşmani. Mulţi din Generaţia Z preferă mai degrabă să lucreze la stat, unde ştiu că salariile sunt mai mari şi nu fac nimic, în timp ce într-o companie privată munceşti nonstop, fără să ştii dacă la finalul lunii îţi iei banii sau nu.

    Conform sondajelor, şomajul în rândul tinerilor este extrem de ridicat peste tot în lume, ajungând chiar la 25%, în timp ce media într-o economie occidentală este sub 10%.

    Generaţia noastră – adică Generaţia X, născută între 1961 şi 1980 – şi chiar generaţia milenială (născută între 1983  şi 1994) au beneficiat de o şansă extraordinară după căderea comunismului, când s-a deschis o nouă lume economică. Noi am intrat în economie în anii ’90 cu un salariu de intrare foarte mic – 100 de dolari, dar pe măsură ce au venit investiţiile străine, pe măsură ce a crescut exponenţial economia (dacă în anul 2000 PIB-ul era de 40 de miliarde de euro, acum este de 300 de miliarde de euro), noi am avut şansa obţinerii unor poziţii şi a unor salarii la care nu ne-am gândit niciodată că ar fi posibil de atins.

    Având în vedere acest lucru, având în vedere sărăcia de la care am pornit, ceea ce se întâmplă acum este peste aşteptările noastre. În schimb, pentru Generaţia Z, care porneşte de la un nivel economic mai ridicat, creşterile exponenţiale nu mai sunt posibile.

    Pentru că noi​ am ocupat poziţiile din organigramă şi ieşim la pensie în 15-20 de ani, posibilitatea Generaţiei Z de a arde etapele într-o organigramă este extrem de redusă.

    Generaţia Z intră în economie pornind de la un salariu mai ridicat, dar de aici posibilităţile de creştere sunt mult mai reduse, posibilităţile de promovare care implică şi salarii mai mari sunt mult mai reduse pentru că nimeni din Generaţia X nu se va da deoparte ca să fie scos la pensie mai repede pentru a face loc Generaţiei Z.

    Aşa că urmează o luptă de surdină în care Generaţia Z va deveni extrem de socialistă, va dori o împărţire mai socială a câştigurilor, va avea acces la venituri mai mari.

    Să nu vă miraţi dacă Generaţia Z va vota pentru impozitarea salariilor mai mari.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

     

  • Complicata relaţie dintre Gen Z şi social media