Acest al doilea program de relaxare monetara cantitativa (QE2),
initiat in noiembrie 2010 dupa ce a luat sfarsit cel initiat in
2008 ca reactie la criza financiara, a insemnat cumpararea de catre
Rezerva Federala de obligatiuni americane guvernamentale in valoare
de 600 de miliarde de dolari si a fost apreciat de analistii care
au vazut in el o cale eficienta de a stimula piata actiunilor,
consumul si relansarea economiei dupa criza.
Analistii de la Nomura scriu ca programul a fost de fapt o
strategie de urcare a pretului activelor la nivel global, stimuland
migrarea capitalurilor de la obligatiunile americane spre alte
plasamente si deci indepartarea de SUA a pericolului de inflatie.
Aceasta s-a transformat insa in export de inflatie catre alte tari
vizate de fluxurile de capital speculativ, indeosebi tarile in curs
de dezvoltare. Mai intai s-au apreciat monedele nationale, din Asia
pana in America de Sud, apoi au crescut preturile materiilor prime,
tot ca efect al speculatiilor de piata.
Seful Rezervei Federale, Ben Bernanke, a promis ca nu va mai
exista si un al treilea program QE din iulie incolo, intrucat
economia americana s-a redresat suficient astfel incat sa nu mai
necesite astfel de stimulente. Comentatorii de la SeekingAlpha iau
insa in calcul sugestia lui Ben Bernanke ca ar putea aparea si un
QE3 “daca se deterioreaza conditiile economice” – or, taierile
drastice de cheltuieli impuse de Congres ar corespunde unei astfel
de deteriorari. La 16 mai, secretarul Trezoreriei, Timothy
Geithner, a declarat ca guvernul nu-si mai poate onora toate
obligatiile de plata, intrucat republicanii din Congres blocheaza
cresterea limitei de indatorare publica, ceea ce ar corespunde unei
situatii de “urgenta fiscala”.
Deficitul bugetului federal se situeaza la circa 10% din PIB,
iar daca la inceputul anului existau prognoze ca economia americana
va creste cu pana la 5%, acum toate estimarile au devenit mult mai
prudente: in ultimul sondaj printre analisti facut de Bloomberg,
estimarea de crestere a PIB este de 2,7%.