O firmă ungară a anunţat că se va alătura gazoductului TurkStream care se întinde din Rusia până în Turcia, scrie Hurriyet Daily News.
MOL a anunţat că se va alătura gazoductului prin Serbia.
Autorităţile au aprobat un plan de dezvoltare pe 10 ani care include construirea unui nou interconector Serbia-Ungaria cu o capacitate de 6 miliarde de metri cubi anual.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski se declară îngrijorat de creşterea influenţei geopolitice a Rusiei, după ce Danemarca a aprobat construcţia gazoductului în apele sale teritoriale, relatează site-ul postului BBC.
Reacţia liderului de la Kiev vine ca urmare a deciziei autorităţilor daneze de a apropa construcţia unei secţiuni din gazoduct în apele sale continentale. „Aceasta nu e o chestiune de securitate energetică, este o problemă geostrategică”, a declarat Zelenski.
Conform aprecierilor acestuia, exportarea unui volum mai mare de gaz rusesc către statele europene va consolida influenţa Moscovei în regiune.
O reacţie similară a fost transmisă de autorităţile de la Washington, care avertizează asupra faptului că implementarea proiectului Nord Stream 2 va amplifica influenţa exercitată de Moscova asupra statelor europene, susţinând că Germania ar putea deveni „un ostatic al Rusiei”.
Gazoductul, cu o lungime de 1225 de kilometri, va lega Rusia de Germania, prin Marea Baltică.
Danemarca a oferit miercuri companiei care se ocupă de proiectul Nord Stream 2 aprobarea de a construi o secţiune din gazoduct în apele sale continentale. Construirea conductei de către gigantul rus Gazprom este aproape completă, însă anterior nu a primit aprobarea Danemarcei de a trece pe teritoriul său.
Proiectul Nord Stream 2 este criticat atât de Statele Unite, cât şi de mai multe state europene, care se tem că acesta va creşte dependenţa Uniunii Europene faţă de gazele naturale din Rusia.
„Opoziţia faţă de Nord Stream 2 încă există în Statele Unite”, a declarat Perry în cadrul unei vizite efectuate la Kiev.
„Senatul Statelor Unite urmează să treacă un proiect de lege, Camera Reprezentanţilor îl va aproba şi apoi va fi semnat de preşedinte”, a adăugat acesta.
„Uniper va rămâne unul dintre partenerii financiari ai acestui proiect şi suntem – ca şi înainte – complet dedicaţi lui”, a precizat Christopher Delbrück, directorul general executiv al companiei.
„Vom rămâne fideli obligaţiilor noastre contractuale faţă de Nord Stream 2. Suntem convinşi că proiectul are logică din puncctul de vedere al securităţii energetice a Germaniei şi a Europei, precum şi pentru combaterea declinului producţiei de gaz natural din Europa”, a mai adăugat Christopher Delbrück.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Proiectul gazoductului Nord Stream 2 “nu este necesar şi generează disensiuni puternice”, amplificând probabilitatea unui război deschis între Rusia şi Ucraina, a afirmat Mateusz Morawiecki într-un interviu acordat publicaţiei Die Welt înaintea unei vizite în Germania.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
BEI şi BERD oferă fiecare câte un împrumut de 41 de milioane de euro, iar UE acordă un grant în valoare de 10 milioane de euro, cu scopul de a îmbunătăţi securitatea energetică a Moldovei. Fondurile vor fi îndreptate către Î.S. Vestmoldtransgaz, o companie deţinută de stat care va construi şi va opera conducta de gaz şi interconectorul România-Moldova.
Proiectul va completa conectarea sistemelor de transmisie de gaz ale României şi Moldovei legând Chişinău de interconectorul dintre Iaşi şi Ungheni, oraş din Moldova, aflat la graniţa cu România. Interconectorul a fost construit în 2014 pentru a ajuta Moldova să îşi diversifice sursele de energie. Peste 90% din energia folosită în Moldova depinde de importuri. Uniunea Europeană a oferit un grant de şapte milioane de euro pentru realizarea interconectorului.
Ca parte din noul pachet financiar, guvernul din Moldova a fost de acord să implementeze un pachet de reforme pentru promovarea liberalizării pieţei energiei şi îmbunătăţirea competiţiei în sector.
Proiectul de gazoducte urmează să fie conectat la conducta Turkish Stream.
Noul proiect de transport al gazelor va fi pus în practică cu sprijinul şi participarea Uniunii Europene, a spus Fico.
Premierul slovac a arătat în mod clar că Slovacia caută în mod activ rute alternative pentru gazele naturale, cunoscând faptul că Rusia va renunţa la tranzitul gazelor prin Ucraina, din 2020.
România, Bulgaria, Ungaria şi Slovacia au semnat un acord de interconectare a reţelelor lor de gaze naturale care să permită şi tranzitul invers, la summitul Parteneriatului Estic care a avut loc la Riga pe 22 mai.
Documentul a fost încheiat de miniştrii de Externe din cele patru state şi a fost iniţiat în contextul eforturilor întreprinse la nivel european şi regional pentru consolidarea securităţii energetice, a anunţat Ministerul Afacerilor Externe la momentul respectiv.
Memorandumul mai prevede realizarea primei interconexiuni de sud a reţelei de electricitate între cele două ţări, Isaccea-Vulcăneşti şi Vulcăneşti-Chişinău, ulterior urmând să fie efectuat un studiu de fezabilitate pentru începerea celei de-a doua conexiuni.
Un document oficial redactat la începutul anului de partea română releva că, potrivit estimărilor preliminare, extinderea gazoductului Iaşi-Ungheni (Republica Moldova) până la Chişinău presupune o investiţie cuprinsă între 110 şi 150 milioane de euro, în funcţie de capacitatea de transport.
Gazoductul Iaşi-Ungheni, cu o lungime de 43 de kilometri, a fost inaugurat în luna august a anului trecut şi a fost construit cu scopul reducerii dependenţei Republicii Moldova faţă de livrăriile de gaze ruseşti.
Uniunea Europeană a alocat anul trecut 10 milioane de euro pentru extinderea gazoductului până în Chişinău.
Tronsonul până la Chişinău, cu o lungime de aproximativ 100 de kilometri, ar urma să fie construit pe parcursul a doi-trei ani.
Republica Moldova consumă aproximativ 1,2 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, pe care le importă din Rusia. Regiunea separatistă prorusă Transnistria consumă la rândul ei aproximativ 1 miliard de metri cubi de gaze naturale pe an.
Transgaz va solicita în iulie finanţare din partea Uniunii Europene, pentru susţinerea proiectului de 560 de milioane de euro numit BRUA, care va conecta Bulgaria, România, Ungaria şi Austria, a afirmat Văduva într-un interviu acordat Bloomberg.
Dacă fondurile UE vor fi aprobate, Transgaz va trebui să acopere jumătate din costul proiectului din resurse proprii.
“În cazul în care va fi aprobată cofinanţarea europeană, atunci va trebui probabil să pregătim propria finanţare, cu 12 luni înainte de construcţie, aşa că am putea emite obligaţiuni în toamnă, pentru a folosi banii în martie”, a arătat Văduva.
Transgaz ar extinde ulterior conducta de gaze până la Marea Neagră, costul proiectului urmând să crească astfel la 1,1 miliarde de euro, a precizat Văduva.
România anticipează că activităţile de explorare din Marea Neagră ale Exxon Mobil şi OMV Petrom ar putea duce la descoperirea unor noi rezerve de gaze.
Gazoductul BRUA, cu o lungime de 550 de kilometri, ar conecta oraşul Giurgiu de localitatea Csanadpalota din Ungaria şi ar trebui să fie finalizat în 2019. Tronsonul până la Marea Neagră ar adăuga alţi 300 de kilometri la conductă.
Transgaz urmează să solicite acordul acţionarilor, a doua oară în acest an, pentru vânzarea de obligaţiuni, la o adunare din 15 iunie, după ce Ministerul Economiei, principalul acţionar al companiei, a respins planul iniţial pe 28 aprilie, solicitând o analiza mai aprofundată, a spus şeful Transgaz.
Ministerul Economiei deţine 58,51% din acţiunile Transgaz.
Decizia anunţată de Putin pe 1 decembrie, în timpul unei vizite în Turcia, a fost forţată de impactul sancţiunilor occidentale impuse în urma invaziei Rusiei în Ucraina. Grandiosul proiect South Stream, al cărui cost estimat ajungea la 40 de miliarde de dolari, avea rolul să marcheze dominaţia Rusiei în sud-estul Europei, dar a căzut în schimb victimă relaţiei tot mai toxice a Moscovei cu Occidentul.
Este o rară înfrângere diplomatică pentru Putin, care a spus că Rusia va redirecţiona conducta către Turcia. El susţine că eşecul proiectului este o pierdere pentru Europa şi acuză autorităţile de la Bruxelles pentru intransigenţa de care au dat dovadă în aplicarea legislaţiei comunitare.
Decizia pare şi o victorie rară pentru Uniunea Europeană şi administraţia preşedintelui american Barack Obama, care a părut neputincioasă în acest an, când Putin a anexat Crimeea şi a provocat revolta proruşilor din estul Ucrainei.
Rusia a prezentat de mult timp proiectul South Stream ca pe o decizie de afaceri solidă. Washingtonul şi Bruxelles-ul l-au considerat în schimb o încercare disimulată a Rusiei de a-şi întări poziţia ca furnizor dominant de gaze în Europa, ocolind în acelaşi timp Ucraina, unde disputele cu Moscova referitoare la preţul gazelor au dus în ultimii ani la întreruperea livrărilor în mai multe rânduri.
Conflictul din Ucraina a sporit presiunile din partea Europei împotriva proiectului, iar construcţia a fost sistată de către Bulgaria în luna iunie. În condiţiile în care presiunile diplomatice şi economice au crescut, Putin a decis personal să anuleze proiectul, a declarat ministerul rus al energiei, Alexandr Novak.
Un câştigător al acestei dispute este Turcia, care, împreună cu China şi alte ţări emergente mari consumatoare de energie, a profitat de ruptura dintre est şi vest pentru a obţine hidrocarburi la preţuri avantajoase.
Putin, care supraveghează personal strategia energetică a Rusiei, a anunţat cu ocazia vizitei la Ankara că Rusia va reduce de anul viitor cu 6% preţul gazelor naturale vândute Turciei şi va majora livrările către această ţară. Ankara ţinteşte un discount de 15% pentru gazele ruseşti. Toate statele pe care Rusia le-a avut ca partenere în proiectul South Stream, Bulgaria, Serbia şi Ungaria, au obţinut preţuri mai mici pentru gazele ruseşti.
În locul South Stream, Gazprom şi compania turcă Boru Hatlari Ile Petrol Tasima intenţionează să construiască o conductă cu o capacitate de transport de 63 de miliarde de metri cubi pe an. Aproape 20% din gaze ar urma să fie cumpărare de Turcia, restul urmând să fie transportate prin reţeaua turcă de conducte în statele balcanice.
”Primul şi ultimul lucru care trebuie ştiut despre relaţia Turciei cu Rusia este că 60% din importurile de gaze naturale ale Turciei vin din Rusia. Turcia nu-şi poate permite să se alăture eforturilor SUA şi ale UE de a presa Rusia reducând comerţul, mai ales având în vedere instabilitatea de la propriile graniţe şi lipsa de alternative„, a afirmat pentru Bloomberg Jonathan Friedman, specialist pe Orientul Mijlociu la firma de consultanţă Stroz Friedberg.
Conflictul din Ucraina şi relaţiile proaste pe care le-a generat între Kiev şi Moscova au umbrit perspectivele întregului sector energetic european. Cea mai mare parte a gazelor ruseşti sunt livrate Europei prin Ucraina, acesta fiind singurul instrument politic la îndemână.
Pe măsură ce criza din Ucraina s-a agravat, evoluând într-un blocaj de tipul Războiului Rece, puterile occidentale au devenit mai hotărâte să reziste politicilor agresive ale lui Putin. Unul dintre aceste eforturi a fost faţă de proiectul South Stream.
Conflictul din Ucraina a contribuit şi la îndepărtarea lui Putin faţă de Occident. El a semnat un acord major, amânat de mult timp, pentru furnizarea de gaze Ucrainei, şi a început să caute şi alte pieţe, în afara Europei. Toate aceste evoluţii au făcut ca South Stream să fie mai puţin indispensabil.
Preşedintele rus coordonează direct strategia Rusiei în domeniul energiei şi conductelor, aceasta fiind poate principalul instrument de putere pe care îl deţine în arena internaţională. Ani de zile Putin şi Occidentul au jonglat cu rutele conductelor, în marele joc al controlului livrărilor de energie către Europa.
Rusia a marcat o victorie majoră cu gazoductul Nord Stream către Germania, inaugurat în 2011, dar pieţele energetice s-au schimbat în ultimii ani cu noi surse de gaze, în special în America de Nord, care devin disponibile şi pentru Europa.
În acelaşi timp, scăderea puternică a preţurilor petrolului presează finanţele Kremlinului, excluzând poate o investiţie de ordinul miliardelor de dolari într-o conductă care ar putea să nu aducă beneficii materiale, în pofida avantajelor politice.