Cu mana pe robinetul de gaz metan, Rusia s-a simtit mai indispensabila ca niciodata in ultimul deceniu. Dar a alarmat intreaga Europa, amintindu-i de chestiunea nerezolvata a independentei energetice. Daca maine Romania ar ramane fara gazul rusesc, care acum detine o cota de 40% din consumul total al tarii, companiile autohtone ar putea acoperi doar maximum 5% din deficit: 3% ar putea produce Romgaz (adica inca circa 1,3 milioane de metri cubi), restul de 2% ramanand in sarcina Petrom si a furnizorilor mici. Cu acest supliment s-ar putea incalzi, in plus, circa 130.000 de apartamente cu centrale termice sau s-ar mentine in functiune un singur combinat chimic. Autoritatile de la Bucuresti, ca si cele din alte capitale europene, au fost scuturate de frisoane la inceput de an tocmai din cauza celor 35 de procente pentru care nu aveau solutie. In cele cateva zile, cat a durat criza gazului, la Bucuresti s-au dezgropat o gramada de proiecte uitate care ar urma sa ne izbaveasca de dependenta de gaz fata de Rusia. S-a discutat despre al patrulea grup de la Cernavoda (in conditiile in care al doilea nu s-a dat inca in folosinta), despre hidrocentrale mamut (cum ar fi proiectul Macin pe Dunare), despre energii alternative, despre gazoductul care sa lege Romania de Ungaria (care ar urma sa alimenteze Romania prin Marea Nordului) sau despre celebrul deja Nabucco (conducta prin care putem primi gaz din Iran). Asta in conditiile in care Romania ar putea suferi de pe urma unei crize prelungite a gazului, nu pentru ca ar fi dependenta de Rusia (desi nu este, totusi, avand asigurat 60%-65% din consum din productia interna), ci pentru ca nu are suficiente capacitati de inmagazinare si nici o alta interconexiune decat cea cu Rusia. Asa se face ca Romania ar fi rezistat doar o saptamana fara gazul rusesc, dupa care (in caz ca situatia nu avea sa se remedieze) ar fi trebuit sa gaseasca solutii pentru incalzire deoarece vremea era in racire, iar combinatele care folosesc gaz drept materie prima ar fi trebuit sa isi reduca productia. Si totusi, situatia Romaniei nu a fost nici pe departe la fel de albastra precum cea a altor tari pentru care Rusia e singura sau cea mai importanta sursa de gaze. Asa se face ca disputa estica dintre Rusia si Ucraina a pus in dificultate capitalismul vestic la el acasa, economii precum cele ale Germaniei, Frantei, Austriei sau Cehiei rugandu-se sa se intample ceva care sa deblocheze criza. Cateva zile la rand, statele europene pentru care gazul rusesc era vital au incercat sa improvizeze solutii de avarie, constatand cu amaraciune ca au renuntat poate prea usor la energia nucleara, ca nu au conducte suficiente sa importe din alte parti si ca energiile alternative sunt mult prea firave pentru a suplini chiar si numai o mica parte din lipsa gazului metan. Concluzia, dupa trecerea furtunii, a fost ca Uniunea Europeana trebuie sa caute furnizori-aliati de gaze si sa dezvete Rusia de suparatoarea ei atitudine de a se considera un element indispensabil economiilor europene. Rezervele rusesti de gaze naturale vor ramane coloana vertebrala a sistemului energetic european, insa va trebui sa tragem anumite invataminte din ceea ce s-a intamplat in ultimele zile, spunea Martin Bartenstein, ministrul austriac al economiei, citat de Reuters. Bartenstein a vorbit de reducerea dependentei fata de importurile rusesti, prin eficientizare, productie de energie regenerabila si investitii in infrastructura de profil. Cu doua saptamani in urma, cand Moscova inchidea robinetul de gaze, occidentalii invocau onestitatea si respectul rusilor pentru contractele comerciale, respectiv pentru siguranta vietii pagubitilor. Nu s-a spus ca nu rusii au inventat drepturile omului. Si nici economia de piata. Ori ca o criza prin care Rusia sa aplice corectii Ucrainei, Moldovei, Georgiei ori altei tari din zona sa de influenta.
Nu stie sigur nimeni daca razboiul s-a terminat sau nu, dar dupa prima lupta toti se considera castigatori, desi toti pot fi socotiti perdanti: Rusia a avertizat ca este inca o superputere (daca nu militara, ca altadata, macar energetica), care s-ar putea sa piarda insa tocmai din cauza ca si-a speriat rau clientii, Ucraina a adoptat o varianta care ii asigura gaz ieftin, dar despre care analistii spun ca nu e una sigura, vestul Europei s-a imbogatit cu experienta unei crize in urma careia ar trebui sa isi revizuiasca planurile energetice. Si asa mai departe. Exista chiar si o varianta de final fericit: acela ca aceasta n-a fost decat o criza de gelozie ruseasca si-atat.