Ce ofera acum vechile marci Poljot sau Vostok si cum poti crea o
nisa pe o piata care incepe cu ceasul din coltul desktopului sau de
pe ecranul telefonului si se termina cu minunatiile mecanice ce
folosesc otel recuperat din epava Titanicului sau fragmente de
meteoriti? Raspunsul este simplu, crede Iulian Marinescu,
directorul general al Vostok-Spirit, importatorul ceasurilor create
de Volmax, fosta Poljot si de Vostok Europe: vinzi istorie,
poveste, putina nostalgie, eviti zona trendy. Clientii lui
Marinescu au intrat in show-room si au cerut, simplu, ceasul lui
Gagarin, iar autorul acestui text a tinut musai sa vada un ceas
fabricat din metalul recuperat din rachetele militare SS-20
dezafectate.
Unii cred ca oferta lui Marinescu este si o investitie: un
cunoscut om de afaceri roman a cumparat ceasuri rusesti de 25.000
de euro, cateva pentru a le face cadou si altele pe care le tine la
banca, intr-o caseta de valori. Omul de afaceri crede ca valoarea
ceasurilor va creste in timp si ca peste 20 de ani modelele rare pe
care le-a ales isi vor spori cu mult valoarea. Povestea lui Iulian
Marinescu, care va implini 33 de ani in curand, incepe cu un pusti
care colinda de doua ori pe saptamana Ermitajul, care face liceul
la Iasi si termina Artele la Bucuresti. Iar dupa 14 ani in
industria publicitara din Romania decide sa isi creeze propriile
campanii publicitare si descopera industria orologera rusa.
Concureaza cu alte 11 companii din Romania care se ocupau mai mult
sau mai putin cu orologeria si care doreau sa devina importatori si
le face rusilor o propunere, prezentandu-le un plan de afaceri si o
strategie pe patru ani. Rusii accepta, iar Marinescu admite ca la
baza deciziei lor au stat si faptul ca s-a nascut la Chisinau si ca
stie limba rusa sau modul in care gandesc oamenii acolo.
Timp de doi ani afacerea s-a pozitionat discret, fiind prezenta
pe internet si cu cateva spoturi publicitare pe canalele TV
destinate celor iubitori de aventura si stiinta. Chiar si asa
vanzarile au mers bine, spune Marinescu, situandu-se in zona
sutelor de mii de euro. Compania vrea acum sa isi prezinte oferta
si marei mase de clienti, asa ca de anul viitor tinteste marile
orase din Romania, cu standuri dedicate si o prezenta mai activa pe
piata. Prezente discrete in Romania, ceasurile rusesti se vand bine
in Statele Unite si in Asia. In SUA exista un cult pentru modelul
Komandirskie – “comandant” in traducere, ceas produs de Vostok si
care a fost in perioada URSS ceasul oficial al ofiterilor din
Armata Rosie, nefiind disponibil comercial. Ceasul este cel mai
ieftin si, paradoxal, este singurul ceas rusesc care este
falsificat.
“Se falsifica tocmai din cauza succesului de care se bucura in
lume, pentru ca este poate singurul din zona <funny> si
<trendy>, dar falsurile sunt grosolane”, spune Marinescu. In
Asia in schimb se vand ceasurile din zona de pret de 500 de euro,
Singapore fiind cel mai bun client pentru companiile producatoare.
In Europa piete semnificative sunt Grecia sau Polonia; este
adevarat ca in ultimul caz rusilor le-au trebuit patru ani de la
lansare pana la consacrare, pentru ca “polonezii aveau o problema
cu rusii”.
Tocmai pentru a evita o serie de “probleme”, rusii au decis sa
nu insiste pe latura “razboinica” cu care multi oameni sunt tentati
sa ii asocieze – Armata Rosie, victoria in al Doilea Razboi
Mondial, marsul pana la Berlin -, ci cu realizari tehnice sau
culturale: in Europa modelul Maxim Gorki, produs de Vostok Europe,
are mare succes, iar modelul Sturmanskie a intrat in istorie drept
ceasul purtat la mana de primul cosmonaut al lumii, Iuri Gagarin.
Mecanismul cronograf 3133, poate cea mai de succes creatie a
rusilor de la Poljot, detine recorduri de prezenta in spatiul
cosmic, iar ceasul Buran echipat cu 3133 este ceasul oficial al
presedintiei ruse. Este vorba de o editie limitata, de cate 200 de
exemplare (numarul 172 este la Bucuresti) cu semnatura lui Dmitri
Medvedev, placat cu aur si pretuit la 850 de euro.
Pentru a se individualiza pe o piata extrem de dinamica,
fabricantii au inceput sa foloseasca in ceasurile create nu numai
diamante sau metale pretioase, ci si metal recuperat din epava
Titanicului, cenusa vulcanului din Islanda sau material din
meteoriti. “Noi nu trebuie sa inventam astfel de elemente de
marketing, ele exista deja”, zambeste Iulian Marinescu,
referindu-se la mixul de nave spatiale, cosmonauti, piloti,
scriitori, automobile, avioane sau rachete balistice care
individualizeaza ceasurile rusesti. Ceasul si-a pierdut utilitatea
si a devenit un accesoriu de personalitate, un obiect ce defineste
personalitatea si preocuparile celui ce il poarta. Cum va reactiona
romanul intre ceasul ofiterului din Armata Rosie, cel al lui
Gagarin si cel cu semnatura lui Dimitri Medvedev este un experiment
cel putin interesant.
