BusinessMagazin

Tag: Gabriel Liiceanu

  • Ionel-Valentin Vlad: Academia nu dispune de probe care să susţină afirmaţia lui Gabriel Liiceanu

    Scriitorul Gabriel Liiceanu i-a adresat, luni, preşedintelui Academiei Române, academicianul Ionel-Valentin Vlad, o scrisoare deschisă, al cărei titlu este “Nu sunt de acord să fiu împuşcat”.

    Liiceanu face referire la faptul că academicianul Nicolae Breban, într-o şedinţă recentă a Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, ar fi spus că Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu ar trebui împuşcaţi.

    Drept urmare, Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, i-a răspuns, miercuri, printr-o scrisoare publicată pe site-ul instituţiei, filosofului Gabriel Liiceanu.

    “Din scrisoarea dumneavoastră rezultă că aţi aflat despre o presupusă ameninţare ce v-ar fi fost adresată de Acad. Nicolae Breban în cadrul unei şedinţe a Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române. Din această scrisoare deschisă am aflat prima dată situaţia pe care o relataţi”, începe preşedintele Academiei scrisoare adresată lui Liiceanu.

    Acesta precizează că în Academia Română au loc două tipuri de întâlniri: unele cu caracter public – cum sunt Adunarea generală dedicată Zilei Academiei (Ziua Porţilor Deschise), Adunarea generală dedicată acordării premiilor Academiei Române, sesiuni ştiinţifice, congrese, simpozioane, conferinţe naţionale şi internaţionale – şi altele cu caracter intern – cum sunt şedinţele de lucru ale secţiilor, cazul din situaţia relatată în scrisoare.

    Totodată, Ionel-Valentin Vlad menţionează că preşedintele Academiei Române “nu ascultă, nu supraveghează şi nu cenzurează şedinţele interne ale secţiilor ştiinţifice ale Academiei Române, care reflectă opiniile specialiştilor din domeniu”.

    “În urma semnalării dumneavoastră, am discutat cu preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, Acad. Eugen Simion, care a exprimat deja public un punct de vedere în data de 1 iunie 2015 şi care a negat existenţa vreunei ameninţări la adresa dumneavoastră din partea Acad. Nicolae Breban”, continuă Ionel-Valentin Vlad scrisoarea adresată lui Gabriel Liiceanu.

    Contactat, luni, de agenţia MEDIAFAX, Eugen Simion, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, a spus că este “o minciună” faptul că Breban ar fi făcut o asemenea afirmaţie despre Patapievici şi Liiceanu la Academia Română.

    “Nici vorbă de aşa ceva. În Academia Română nu s-a discutat despre acest lucru. Este o chestie absolut mincinoasă. Domnul Breban a vorbit la televiziune, la Antena 3, a spus că, dacă cineva, un polonez ar fi spus ce a spus domnul Patapievici despre poporul român, probabil că l-ar fi împuşcat (polonezii, n.r.). Asta a fost ce am auzit eu la televizor. La Academie, el nu a vorbit despre acest lucru. A vorbit despre poziţia lui faţă de Institutul Cultural Român. Asta a fost. Propoziţia asta cu împuşcarea, asta este o minciună. Cine scrie chestia asta fabulează. Erau 15-16 oameni, membri ai Academiei care pot confirma, inclusiv un vicepreşedinte al Academiei. Nici vorbă de aşa ceva. Domnul Liiceanu să-şi găsească alt subiect pentru propaganda lui, dar Academia nu este implicată în niciun fel în această chestiune şi acuzaţia adusă domnului Breban cu privire la Academie este inexactă”, a declarat Eugen Simion, luni, pentru MEDIAFAX.

    Totodată, Ionel-Valentin Vlad afirmă că Academia Română nu dispune de probe care să susţină afirmaţia lui Gabriel Liiceanu conform căreia academicianul Nicolae Breban l-ar fi ameninţat “în mod real”.

    “(…) cred din toată inima că, oricât de tumultuos ar fi temperamentul domniei sale, nu ar putea să dorească moartea cuiva, fie că este vorba despre o personalitate a culturii române sau despre oricare alt cetăţean”, a mai scris preşedintele Academiei.

    “În calitate de preşedinte al Academiei Române, regret că astfel de interpretări au fost posibile, dar şi că omul de cultură Gabriel Liiceanu plasează Academia Română într-o dezbatere publică pornind de la un incident aflat sub semnul prezumţiei, care ne poate aduce prejudicii, pe fondul unei informări precare şi viciate a cetăţenilor, într-un spaţiu public prea adesea tensionat şi conflictual. Îmi exprim, de asemenea, îngrijorarea faţă de scindarea mediului intelectual românesc şi de radicalizarea atitudinilor, însoţite în ultima vreme de un limbaj agresiv, impropriu elitei culturale şi ştiinţifice. Am încrederea că discipolul lui Constantin Noica şi directorul prestigioasei Edituri Humanitas are capacitatea de a oferi societăţii româneşti modelul solidarităţii, generozităţii şi înţelepciunii, «cuvânt împreună despre rostirea şi despre fiinţa românească»”, a completat preşedintele Academiei.

    Totodată, acesta precizează că Academia Română “a fost şi rămâne, conform menirii sale, cel mai înalt for de spiritualitate al României, chiar şi în condiţiile traversării, asemenea întregii societăţi româneşti, a unor vremuri bune şi vremuri tulburi, regimuri democratice sau dictatoriale, perioade faste sau mai puţin faste”.

    În scrisoarea sa deschisă, Liiceanu îl întreba pe preşedintele Academiei dacă el crede că dinlăuntrul “celui mai înalt for de spiritualitate” al României poate fi lansată o “instigaţie la crimă” precum cea a lui Nicolae Breban referitoare la împuşcarea lui Liiceanu şi a lui Horia-Roman Patapievici.

    La rândul său, Horia-Roman Patapievici a reacţionat, într-o declaraţie acordată luni agenţiei MEDIAFAX, spunând că este consternat de faptul că în Academie cineva poate cere împuşcarea a doi oameni pe motiv de diferend cultural, precizând că aşteaptă explicaţiile preşedintelui forului, Ionel Valentin Vlad, şi ale preşedintelui Secţiei de Filologie şi Literatură, Eugen Simion.

  • Liiceanu i-a trimis IPS Daniel o carte cu dedicaţie în care se referă la “târârea” BOR în campanie – FOTO

    Cartea “Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile”, apărută recent la editura Humanitas, i-a fost trimisă de către Gabriel Liiceanu, joi, Patriarhului Daniel, potrivit unei informaţii postate pe una dintre paginile oficiale de Facebook ale editurii.

    Pe această pagină de Facebook a fost postată şi o imagine cu dedicaţia-autograf pe care Gabriel Liiceanu i-a trimis-o Patriarhului Daniel: “Preafericitului Părinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, şi tuturor preoţilor care, în aceste zile, consideră ruşinoasă şi nu acceptă târârea Bisericii noastre în alegerile prezidenţiale”.

    Cartea “Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile” cuprinde texte care au fost scrise de pe poziţia unui membru al “societăţii civile” în perioadele în care “febra organismului social a atins în ţara noastră grade paroxistice”, potrivit descrierii volumului de pe site-ul Humanitas.

    “Intelectualul român trăieşte nevrotic şi dramatic, prins între tentaţia de a gesticula vehement pe scena publică şi cea de a trânti, scârbit, poarta istoriei şi de a se încuia în camera lui. Mereu am avut, ca români, ceva de înfruntat, de îndreptat, de luat de la capăt. Trăim, epuizant, o stare de insurecţie cetăţenească. Bolnava noastră Românie, cu şmecherii, lichelele sau incapabilii care au condus-o periodic, ne-a cerut, de prea multe ori, să nu uităm că suntem «cetăţeni» şi «români». Visez o Românie de care să nu trebuiască să-mi aduc aminte mai mult de o dată la patru ani”, spune Gabriel Liiceanu, într-o declaraţie postată pe acelaşi site.

    Biserica Ortodoxă Română a fost criticată de mai multe ori în ultimele săptămâni că s-a implicat în campania pentru prezidenţiale în sprijinul PSD, în presă fiind difuzate mai multe înregistrări în care preoţii îndemnau explicit la vot în favoarea lui Victor Ponta.

  • Divanul. Poetul şi filozoful în dialog

    Cu siguranţă n-ar avea nimic de împărţit, dar de discutat, slavă Domnului: pe circa 200 de pagini, filozoful Liiceanu iscodeşte, uneori direct, alteori ocolit, niciodată brutal, iar poetul răspunde, se confesează, se dez-amăgeşte, îşi dezleagă viaţa şi menirea, încearcând să le traducă în cuvinte. E ultima lui traducere, una dintre cele mai izbutite.

    Chiar dacă refuză, obstinat, prind fandări repetate (şi care în niciun caz nu ţin de cochetărie), s-o recunoască, Mircea Ivănescu este întâi de toate poet. Sigur, lumea îl cunoaşte mai de grabă ca fiind traducătorul lui Kafka, Joyce, Faulkner, Musil, Ezra Pound, T.S. Eliot şi mulţi, mulţi alţii. Cum se poate vedea, nume grele ale literaturii universale, fără de care nicio bibliotecă a lumii n-ar sta în picioare. S-a născut în 1931 şi s-a stins anul în 2011. Personaj mitic în mediile literare, iubit atât pentru forţa talentului său, cât şi pentru alura complet neconvenţională a personajului pe care l-a întruchipat, M.I. a fost petrecut la cimitir, în Sibiul anului 2011, de o mână de oameni. Uitarea, ingratitudinea, nepăsarea semenilor şi-au dat mâna, lăsându-l pe poet aproape singur pe ultimul său drum.

    Evitând orice formă de patetism, cartea lui Gabriel Liiceanu (o concretizare a cinci întâlniri dialogale cu M.I. în chiar primăvara anului în care acesta din urmă avea să dispară) este o reparaţie şi o aşezare a poetului în locul care i se cuvenea în memoria noastră. Dar şi prilejul de a revedea o epocă – cea a comunismului – prin ochii unui om de o înspăimântătoare onestitate, în raport de ceilalţi, dar mai ales de sine.

    “Oamenii-monument, spune Liiceanu, sunt cei a căror biografie a înmagazinat istorie şi care, putând să seamă de ea, au funcţia de a salva o comunitate de la naufragiul uitării.” Şi continuă: “Dar cum putem aştepta de la cineva care ignoră istoria (id est M.I. – n.n.) să devină un mărturisitor al vremurilor sale? (…) Într-un singur fel: acceptând că omul acela s-a aşezat, într-un punct situat dincolo de bine şi de rău, dincolo de teroare şi de cei terorizaţi, dincolo de caracterul accidental al unei biografii.”

    “Măştile lui M.I. – Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu”, Editura Humanitas, Bucureşti, 2012