Pericolele pot sa apara daca tendinta de concentrare ce se manifesta deja pe piata pensiilor private va lua amploare, „in sensul in care peste 80% din participanti s-ar cumula la nivelul a trei jucatori“, declara pentru BUSINESS Magazin Marius Floarea, presedinte al OTP Fond de Pensii. Compania lui se plaseaza, la jumatatea perioadei legale de vanzare, pe locul 11 dintre cei 18 administratori autorizati, cu putin sub 14.000 de adeziuni adunate in portofoliu.
In situatia unei concentrari excesive, pericolele la adresa clientului deriva din doua cauze, in opinia lui Floarea. Pe de o parte, acestea tin de capacitatea administratorilor de a gestiona investitiile, intr-o piata unde instrumentele de investitii sunt insuficiente. Pe de alta parte, riscurile provin din faptul ca o evolutie nesatisfacatoare a unuia dintre acesti administratori ar discredita intreaga reforma a sistemului de pensii. Pana una-alta, constata presedintele OTP Fond de Pensii, „exista o tendinta de concentrare in piata pensiilor private, dar in acest moment nu este periculoasa pentru participantii la fonduri“.
Perspectiva se schimba semnificativ privita din varful clasamentului de pana la jumatatea lui noiembrie. „Existenta pe piata a catorva companii foarte puternice, cu un numar mare de participanti, este fara doar si poate benefica pentru contributori“, spune Radu Vasilescu, directorul ING Fond de Pensii, liderul clasamentului de pana acum, ce detine circa 35% din contractele semnate. Paradoxal, argumentele sale tin, in esenta, tot de aspectele aduse in discutie de Floarea – doar ca unghiul se schimba. In primul rand, spune Vasilescu, un fond cu foarte multi participanti va avea, pe masura, si un volum mai mare de active pe care sa le investeasca. Ca atare, „posibilitatile de investitii sunt mult mai mari, plaja plasamentelor accesibile fiind mai larga“, sustine directorul ING, adaugand ca acest lucru permite si o dispersie mai mare a riscului (dat fiind ca banii sunt plasati in mai multe instrumente). Al doilea argument tine de costurile fixe implicate de participarea la un fond de pensii si care, impartite la un numar mai mare de participanti, diminueaza povara fiecaruia dintre ei.
Pe masura investitiilor mai mari si cu un grad mai mare de diversificare, randamentele pe care le poate obtine un fond mare pot fi mai consistente decat ale celor cu putini participanti, considera si Dorin Boboc, director de investitii al Allianz-Tiriac, care sustine ca nu vede in concentrarea pietei un pericol pentru participantii finali. Dupa primele doua luni de vanzare, Allianz-Tiriac Pensii Private se claseaza pe locul secund, cumuland mai bine de un sfert din numarul de adeziuni semnate.
La politica de investitii a unui fond ce ar ajunge sa aiba o greutate prea mare se refera si Silvia Sarb, director al companiei de pensii create in comun de Banca Transilvania si Aegon, care detine in prezent locul sapte in randul administratorilor. „Un pericol demn de luat in seama tine de puterea acestor companii de a influenta semnificativ atat viitorul participantilor, cat si economia Romaniei in ansamblu“, atrage atentia Sirb. In opinia ei, o astfel de concentrare majora a pietei ar echivala cu existenta unui numar mai mic de zece companii de administrare, „iar modul in care s-a conceput, elaborat si ulterior completat legislatia pensiilor private obligatorii faciliteaza tendinta de concentrare a acestei industrii“.
Statisticile de la jumatatea perioadei legale de vanzare – campanie ce se va incheia pe 17 ianuarie 2008 – lasa sa se intrevada o piata dominata de cativa mari jucatori. Zece dintre cele 18 companii autorizate sa vanda pensii private obligatorii au atras peste 98% din totalul celor 2,2 milioane de adeziuni ex-primate, alti opt administratori impartindu-si mai putin de doua procente. Restrangand insa calculul doar la primii trei, gradul de concentrare a pietei este si mai evident: ING, Allianz-Tiriac si Generali strang aproape 70% din totalul semnaturilor. Este adevarat ca, cel putin teoretic, mai e inca suficient timp pentru ca aceia ce au luat startul mai tarziu ori s-au mobilizat mai greu sa poata recupera macar in parte aceste diferente – dar este totusi greu de crezut ca mai poate avea loc o rasturnare dramatica a clasamentelor. Mai ales ca, pana in prezent, mai bine de jumatate din clientii potentiali (sau chiar spre 70%, in functie de estimarea mai optimista sau mai pesimista privind piata totala) si-au ales deja un administrator sau altul.
Numarul optim de administratori care sa isi imparta piata fara a ridica riscuri de concentrare, dar si fara societati care sa nu aiba capacitatea de a administra bine banii clientilor lor, ar trebui sa fie „undeva intre sapte si zece“, crede Roxana Vasiliu, director operatiuni la Bancpost Fond de Pensii. Daca piata va ajunge insa sa fie dominata de 4-5 administratori, „nu cred ca acestia vor fi foarte interesati de obtinerea unor randamente mari pentru clientii lor, preferand sa joace un joc cat mai sigur“, anticipeaza directorul Bancpost Fond de Pensii – companie ce a raportat la jumatatea lunii noiembrie aproape 12.500 de contracte semnate, corespunzator unei cote de circa 0,6% din total.
Mergand pe aceeasi idee, „e stiut ca atunci cand sunt putini jucatori care «fac piata», pot sa apara diverse intelegeri intre acestia, fie in privinta investitiilor, fie in cea a randamentelor“, spune si Cristina Nitescu, director general al Omniasig Pensii, companie plasata dupa doua luni de vanzare pe locul al zecelea. „Iar astfel de intelegeri nu sunt in beneficiul clientilor finali, pentru ca pur si simplu omoara concurenta.“ Un numar optim de jucatori pentru o piata de marimea celei romanesti – unde piata potentiala este de circa 3,5-4 milioane de participanti, in estimarile optimiste – ar fi undeva intre 8 si 10 administratori „si probabil ca pe aici se va ajunge nu in foarte mult timp“, crede Nitescu.
Asteptarile administratorilor privind eventuale fuziuni si achizitii s-au schimbat destul de mult in ultima vreme, pe masura ce au inceput sa apara rezultatele de vanzari. Daca in urma cu cateva luni se discuta mai degraba despre declansarea acestui proces undeva in urmatorii doi-trei ani (pe masura ce apareau primele informatii despre randamentele obtinute de fonduri), acum parerile converg aproape in totalitate spre un start foarte rapid.
Primele fuziuni si achizitii vor aparea, potrivit acestor noi pareri, „destul de rapid, probabil ca imediat dupa incheierea «loteriei»“, crede Roxana Vasiliu, proces ce va avea loc undeva la sfarsitul lunii ianuarie, potrivit calendarului actual. Practic, dupa finalizarea celor patru luni de vanzare, angajatii cu varsta de maxim 35 de ani care nu si-au ales un fond (desi au aceasta obligatie) si participantii ale caror adeziuni au fost, dintr-un motiv sau altul, invalidate vor fi automat redistribuiti aleatoriu spre cele 18 fonduri – direct proportional cu cota de piata a acestora. Altfel spus, fondurile ce vor reusi sa atraga in perioada de campanie cel mai mare numar de contributori vor primi si cea mai mare parte dintre indecisi. Si, crede Roxana Vasiliu, „circa 20% din piata va ajunge, probabil, in loterie“.