Energia emisă de această coardă magnetică creşte în intensitate pe măsură ce filamentul în cauză începe să iasă din centrul Soarelui.
“Am identificat sursa unei erupţii solare cu patru zile înainte ca ea să se producă. Acest studiu ne va ajuta să previzionăm mai bine declanşarea erupţiilor solare”, a declarat astrofizicianul Tahar Amari, membru al echipei de cercetători care a făcut această descoperire.
Erupţiile solare sunt evenimente care se produc în atmosfera astrului. Ele se caracterizează prin emisii de raze, particule şi, uneori, în cazul celor mai importante, prin ejecţia unei bule uriaşe de plasmă (gaz ionizat), care declanşează furtunile solare.
Pentru pământeni, ele pot să genereze perturbaţii multiple, care afectează mai ales generatoarele electrice de la sol, sateliţii, avioanele, dar şi sistemele de tip GPS şi de comunicaţii.
Savanţii de la Centrul Naţional pentru Cercetări Ştiinţifice (CNRS) din Franţa şi de la Comisariatul pentru energie atomică (CEA) au studiat o erupţie solară care s-a produs în decembrie 2006 şi care a fost observată de un satelit japonez.
Prin calculele lor, cercetătorii francezi au arătat că o structură caracteristică, de forma unei “coarde magnetice”, se formează progresiv în zilele care preced erupţia şi devine completă cu exact o zi înainte de declanşarea fenomenului.
Studiul lor a fost publicat miercuri în revista britanică Nature.
“Câmpul magnetic formează o coardă care seamănă puţin cu una de cânepă împletită. Extremităţile coardei sunt ancorate în petele de la suprafaţa Soarelui (fotosferă)”, a explicat Tahar Amari
Petele solare, care sunt zonele cele mai reci şi mai întunecate de la suprafaţa astrului, corespund unor concentraţii puternice ale câmpului magnetic solar. Ele se asociază în grup, formând regiuni active, din care se declanşează erupţiile.
Ejecţiile de bule de plasmă se produc în coroana solară, zonă aflată la extremitatea superioară a atmosferei astrului.
Potrivit autorilor studiului, noile cercetări propun deja o metodă care ar putea fi utilă în anticiparea erupţiilor solare.
“Bazându-ne pe date magnetice acumulate în timp real şi pe un lanţ de modele digitale adaptate, va fi posibil să prevedem evenimentele meteorologice din spaţiu”, afirmă oamenii de ştiinţă.
Erupţiile solare emit radiaţii care au nevoie de 8 minute pentru a ajunge pe Terra atunci când sunt îndreptate exact spre planeta noastră. Particulele în cauză au nevoie însă, de obicei, de 30 de minute pentru a ajunge pe Terra. Proiecţiile importante de bule de plasmă, cele mai de temut, încep să aibă efecte pe Terra la 1-4 zile după erupţie.
Aceste proiecţii de plasmă din spaţiu interferează cu câmpul magnetic terestru, provocând furtuni magnetice.
Aceste fenomene se află la originea aurolelor boreale. Totuşi, ele pot avea şi efecte distrugătoare. În 1989, o violentă furtună magnetică a lăsat fără electricitate 5 milioane de persoane în Canada timp de mai multe ore, după ce a distrus transformatorul electric dintr-o centrală nucleară din Statele Unite.
În iulie 2012, o uriaşă furtună solară a trecut la mică distanţă de Terra.
Monitorizarea furtunilor solare reprezintă o activitate cu o miză foarte importantă. În prezent, graţie sateliţilor americani, aceste fenomene pot fi prevăzute cu doar câteva ore înainte de a ajunge pe Terra, fapt care permite totuşi luarea unor măsuri de urgenţă. NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA) lucrează în prezent la o serie de programe din acest domeniu de activitate.