BusinessMagazin

Tag: furnizori

  • Cel mai cunoscut brand de mobilă din lume cheltuie 100 milioane de euro pentru combaterea schimbărilor climatice

    Totodată, proprietarul brand-ului Inter IKEA, care este responsabil de aprovizionare, a afirmat că a planificat să investească în jur de 100 milioane de euro în proiecte de eliminare a carbonului din atmosferă prin reîmpădurire şi protecţia pădurilor, potrivit sursei citate.

    El a mai spus că noile investiţii vor face parte din strategia sa pentru ca IKEA să devină un factor pozitiv pentru climă până în 2030.

    În septembrie, Grupul Ingka, care deţine majoritatea magazinelor IKEA, s-a angajat să-şi depăşească obiectivul din 2020 pentru a produce la fel de multă energie regenerabilă ca energia pe care o consumă până la sfârşitul anului.

    Peste 400 de firme, inclusiv IKEA, H&M, Coca-Cola şi Sony s-au angajat la o iniţiativă susţinută de U.N., care să contribuie la limitarea încălzirii globale la sub două grade Celsius.

  • De unde vin produsele de la Lidl?

    Lidl a intrat pe piaţă oficial în 2011, cu un model identic cu cel din afară al grupului, dar diferit de orice era în România, mai exact peste 80% din cele 1.800 de produse de la raft sunt marcă proprie.

    Discounterul german Lidl, prezent local cu o reţea de circa 250 de magazine, a ajuns la finalul anului trecut la 351 de furnizori locali, cu 9,7% mai mulţi decât în 2017. Este vorba de furnizorii locali care aprovizio­nează tot sortimentul magazinelor, inclusiv produsele care sunt „in-out“, adică sezoniere sau temporare.

    În ceea ce priveşte sortimentul permanent, la finalul anului trecut exista o listă de 276 de furnizori locali, cu 8,2% mai mulţi ca în 2017, conform unui raport al companiei.

    În ultimii ani, retailerii au început să facă publice detalii despre numărul de furnizori români în contextul în care consumatorii au început să caute produse realizate local pe fondul unui reviriment al patriotismului.

    În acese condiţii, nemţii au lansat şi un brand propriu umbrelă – Cămara Noastră – sub care listează doar produse „made in Romania“. Totodată, Lidl anunţă că va lărgi sortimentul de produse marcă proprie fabricate în România, sub care acum se dezvoltă mezeluri şi preparate din carne, brânzeturi, conserve şi dulciuri. Totuşi, pe lista de furnizori locali nu îşi fac loc doar producători români, ci şi importatori. Mai exact, o firmă poate fi înregistrată în România, dar să nu aibă fabrică local şi astfel să importe bunurile de peste graniţă. Sunt şi situaţii în care o companie are fabrică în România şi totuşi o parte din bunuri sunt aduse din alte unităţi de producţie din acelaşi grup.

    Lidl a intrat pe piaţă oficial în 2011, cu un model identic cu cel din afară al grupului, dar diferit de orice era în România, mai exact peste 80% din cele 1.800 de produse de la raft sunt marcă proprie. De altfel, majoritatea furnizorilor menţionaţi sunt companii care realizează marcă proprie pentru Lidl.

    Deşi are un număr tot mai mare de produse româneşti la raft, conform oficialilor companiei, majoritatea articolelor Lidl vin din import, acesta fiind modelul de business al nemţilor. Ei realizează într-o singură fabrică produse pentru mai multe pieţe, obţinând astfel la volume mari preţuri mai mici. De altfel, şi o mică parte a produselor „made in Romania“ ajung peste graniţe în alte magazine Lidl, este vorba de un export de 30 mil. euro pe care nemţii îl intermediază pentru producători locali.

     

     

     

  • Salonul de la Frankfurt. Furnizorii de componente şi fabricanţii din China au luat cu asalt cel mai mare eveniment auto din Europa

    Deşi numărul expozanţilor a scăzut la 800 în 2019, de la 994 în 2017, producătorii auto şi furnizorii chinezi constituie acum cel mai mare contingent străin, cu 79 de companii.

    Mai mulţi producători auto europeni şi japonezi, inclusiv Fiat, Alfa Romeo, Nissan şi Toyota nu participă, în încercarea de a reduce costurile.

    Producătorii auto din Europa fac investiţii de miliarde de euro pentru a dezvolta maşini electrice şi autonome, situaţie care îi forţează să se bazeze pe companiile chineze pentru tehnologii cheie precum producţia de baterii litiu-ion, o zonă în care furnizorii asiatici domină.

    Firmele germane încheie acorduri majore cu furnizorii chinezi pentru a îndeplini regulile stricte de combatere a poluării din UE, care au fost introduse ca urmare a scandalului de trucare a emisiilor din 2015.

    Matthias Zentgraf, preşedinte regional pentru Europa la compania chineză Contemporary Amperex Technology a declarat că a încheiat înţelegeri cu BMW şi Volkswagen şi că se aşteaptă să semneze şi alte acorduri.

    Daimler a anunţat săptămâna aceasta că a ales Farasis Energy, companie finanţată de China, să furnizeze baterii pentru automobilele electrice Mercedes-Benz. Farasis construieşte o fabrică de 600 de milioane de euro în estul Germaniei, aproape de locul în care rivalul chinez CATL construieşte o fabrică de baterii de 1,8 miliarde de euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fie te adaptezi, fie eşti lăsat în urmă

    Compania Telus International, care activează pe zona de outsourcing, are în prezent 1.500 de angajaţi în România, care lucrează pentru giganţi din industriile telecom, comerţ electronic, asigurări şi jocuri video, dar şi pentru start-up-uri din domeniul fintech sau hotelier. În 2018, afacerile locale ale Telus International s-au situat la 115,8 milioane de lei, cu o pierdere netă de 5,26 milioane lei, conform datelor de la Ministerul de Finanţe. Telus International raportează pe plan local prin intermediul firmei de call center Call Point New Europe, pe care a achiziţionat-o în 2012, intrând astfel pe piaţa din România.

    Pentru a putea susţine extinderea operaţiunilor locale, reprezentanţii filialei din România anunţau, la începutul acestui an, intenţia de a angaja alte 500 de persoane. La nivel general, compania are 36.000 de angajaţi. Jeffrey Puritt este cel care conduce operaţiunile globale ale companiei pentru care lucrează încă din 2001. „Toată lumea vorbeşte despre «a patra revoluţie industrială» şi că, mai devreme sau mai târziu, toate industriile vor fi influenţate, deoarece tehnologia continuă să evolueze într-un ritm uluitor”, spune Jeffrey Puritt. „Industria telecomunicaţiilor s-a schimbat complet şi continuă să evolueze cu mare viteză. Telefoanele mobile au înlocuit liniile fixe şi au schimbat modul în care accesăm internetul, găsim informaţii şi facem cumpărături.”

    O altă industrie care a fost schimbată de evoluţia tehnologiei, spune CEO-ul Telus International, este media. „Înainte de internet, oamenii citeau ştirile în presa locală sau le aflau de la jurnalele TV. Acum, ştirile sunt pe toate dispozitivele conectate, precum smartphone-urile, tabletele, televizoarele, iar reporterii pot încărca instantaneu conţinut pe diverse platforme online, oferind acces la milioane de oameni de pe glob.”

    Turismul a fost, de asemenea, schimbat prin tehnologie, crede el; în zilele noastre, te poţi caza la hoteluri după ce le-ai văzut pe internet, după ce ai citit recenziile şi, de asemenea, poţi rezerva o cameră într-un hotel sau închiria o casă ori un apartament folosind servicii precum Airbnb. „Cert este că firmele care nu sunt pregătite sau nu sunt dispuse să se adapteze vor rămâne în urmă. Pentru noi, transformarea digitală reprezintă oportunitatea de a folosi tehnologia pentru a permite membrilor echipei să ofere cele mai bune experienţe clienţilor.” Pe de altă parte, consumatorii devin din ce în ce mai experimentaţi din punct de vedere digital, ceea ce face ca natura serviciilor oferite clienţilor să se schimbe.

    În prezent, diferenţele dintre piaţa locală şi cele mai dezvoltate, din vest, sunt aproape inexistente, crede Puritt. „Această ţară are un capital de forţă de muncă profesionistă, multilingvă, cu înaltă calificare şi a urcat constant în clasamentul huburilor de outsourcing preferate pentru companiile europene şi nord-americane. De exemplu, în România, membrii echipei noastre vorbesc fluent patru limbi. Prin comparaţie, în Europa de Vest vorbesc două limbi.”

    În ţări precum Bulgaria şi România, oamenii au abilităţi tehnice bune – un diferenţiator cu adevărat unic şi un avantaj competitiv pe termen lung, subliniază CEO-ul Telus. „Chiar dacă în România costul forţei de muncă nu este cel mai mic, competenţa în ceea ce priveşte abilităţile multilingve, tehnice şi soft skills fac de fapt costurile foarte competitive.” Acesta este şi motivul pentru care Puritt vrea să valorifice potenţialul oferit de România şi să continue dezvoltarea companiei anul acesta, atrăgând „cele mai bune talente multilingve pe care le poate oferi piaţa muncii”.

    Potrivit Asociaţiei Business Service Leaders România (ABSL), peste 125.000 de persoane sunt angajate în prezent în sectorul serviciilor de business din România, iar potenţialul industriei este de 300.000 de angajaţi. Până în 2020, numărul angajaţilor va creşte până la 150.000. Pentru a avea cu adevărat succes, Jeffrey Puritt crede că businessurile trebuie să fie organizate strategic, operaţional şi tehnologic pentru a oferi o experienţă sincronizată clienţilor. Acestea trebuie să acorde atenţie experienţei complete, end-to-end, pe care clienţii o au, din perspectiva lor, cu o anumită companie. „Prea multe companii se concentrează pe puncte individuale de interacţiune, dedicate facturării, fidelizării, apelurilor pentru relaţii cu clienţii şi altele asemenea. Părerea mea este că aproximativ 30% dintre interacţiunile umane actuale pot fi, vor fi şi ar trebui automatizate.”

    El oferă următorul exemplu: „Dacă doriţi să vă resetaţi parola sau să vă reglaţi planul de date, de ce aţi dori să discutaţi cu un agent, să petreceţi o oră, când în cinci secunde un computer poate face acest lucru pentru dvs.?” Cazurile unde roboţii au făcut progrese foarte mici, spune el, sunt cele legate de abordarea unor situaţii noi. Cu alte cuvinte, roboţii nu pot gestiona lucruri pe care nu le-au văzut de multe ori. Oamenii, pe de altă parte, au capacitatea de a conecta situaţii aparent disparate pentru a rezolva probleme cu care nu s-au mai întâlnit niciodată. „Noi ne concentrăm pe combinarea experienţei clientului cu experienţa digitală şi ne aşteptăm ca numărul total al agenţilor din centrele de servicii să crească.”

    Ce tendinţe vom vedea în următorii 3-5 ani, în special în ceea ce priveşte interacţiunea furnizorilor cu clienţii lor? „Tendinţa majoră pe care o vedem este legată de personalizare”, spune Puritt. „Totul va fi adaptat la individ, de la reclame personalizate la experienţe personalizate. Acest trend de personalizare este deja susţinut de inteligenţa artificială, machine learning, analize avansate de date, boţi conversaţionali şi aşa mai departe.” El spune că această abordare high-tech a devenit vizibilă în toate punctele de contact cu consumatorii, cum ar fi pe reţelele de socializare, la cumpărăturile online şi în magazine, în chaturi şi apeluri.

    „Pe măsură ce asistenţa oferită clienţilor devine mai complicată, este din ce în ce mai important să investim în analiza datelor, machine learning şi managementul cunoştinţelor pentru a ne asigura că agenţii noştri au acces facil la informaţii, astfel încât să se poată concentra pe conexiunea umană cu clienţii.” Una dintre cele mai mari provocări, spune Jeffrey Purritt, a fost transformarea Telus International într-un angajator dezirabil în industria serviciilor de business. „Angajamentul nostru s-a reflectat constant de-a lungul mai multor ani în clasamentele care măsoară nivelul de implicare a angajaţilor. În 2018, am obţinut un scor de 86% la nivel global, în creştere cu 300 puncte de bază comparativ cu 2017. Acest lucru se corelează cu ratele noastre privind fluctuaţia personalului, care continuă să fie cu 50% mai mici decât ale competitorilor noştri în majoritatea regiunilor în care ne desfăşurăm activitatea.”

    Dacă în prezent traversăm o perioadă în care toată lumea încearcă să colecteze cât mai multe date despre client pentru realizarea unor afaceri mai bune, mai profitabile, Jeffrey Pruitt crede că pe viitor lucrurile se vor schimba, pe măsură ce opinia publică reconsideră ce informaţii personale sunt oamenii dispuşi să ofere, iar guvernele revizuiesc reglementările privind confidenţialitatea datelor personale. „Companiile va trebui să aibă o strategie pentru a utiliza tehnologia în diferite moduri astfel încât să creeze soluţii responsabile care să le ajute să rămână conectate la consumatori. De asemenea, companiile trebuie să se concentreze mai mult pe calitatea datelor şi nu pe cantitatea de date.”

  • Niciun an fără creştere

    “Anul 2018 s-a încheiat cu o creştere a vânzărilor de 40%. Pentru anul în curs estimăm o creştere de 37% a cifrei de afaceri şi de 50% în ceea ce priveşte extinderea reţelei de parteneri din afara Bucureştiului“, a spus Manolis Vergis, general manager la SoftOne România, în cadrul unui eveniment cu presa în care compania şi-a comunicat cele mai recente rezultate financiare.

    Membră a grupului elen Olympia, compania SoftOne Tehnologies este prezentă pe piaţa din România de aproximativ cinci ani. SoftOne România este hubul de dezvoltare din sud-estul Europei al furnizorului elen de soluţii software şi deserveşte şi afaceri din Grecia, Bulgaria şi Cipru.
    2018 a fost al treilea an consecutiv de creştere susţinută; o pondere importantă în această creştere a fost adusă de soluţiile cloud şi mobile care au reprezentat peste 55% din plusul înregistrat.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, creşterea cererii de flexibilitate şi necesitatea accesării informaţiilor de oriunde, oricând şi prin orice dispozitiv a transformat mobilitatea într-unul dintre pilonii majori ai dezvoltării afacerilor pe piaţa din România. Ca rezultat, la sfârşitul anului 2018 SoftOne România a înregistrat 3.495 utilizatori de aplicaţii mobile. În ansamblu, SoftOne are un portofoliu de clienţi de peste 40.000 de companii şi o reţea de peste 500 de parteneri specializaţi. În rândul celor mai recenţi clienţi din portofoliu se numără companii precum Teilor Fine Jewellery, Triton, IQ Box, Plafar, EY, Luca, Yalco, DHL, Calif, Pandora, Hidraulica şi Folli-Follie.

    „2018 a fost al cincilea an de prezenţă pe piaţa românească şi a fost marcat de ritmuri impresionante de creştere, practic în fiecare categorie cheie”, descrie cele mai recente rezultate ale companiei Alexandra Lucescu, directorul comercial al SoftOne România. Chiar dacă vânzările de anul trecut au fost de 820.000 de euro, valoarea întregului sistem SoftOne este mult mai mare, potrivit Alexandrei Lucescu.

    SoftOne are în prezent o echipă de peste 250 de angajaţi, o sucursală în Salonic şi trei subsidiare în România, Cipru şi Bulgaria. Portofoliul de produse şi servicii este adaptat la specificul fiecărei pieţe locale şi personalizat în conformitate cu nevoile, cerinţele şi legislaţia fiecărei ţări, potrivit reprezentanţilor companiei. Aceştia au mai spus că, SoftOne a fost unul dintre primii furnizori de software din Europa care au oferit ERP-ul ca serviciu în cloud şi astăzi este lider de piaţă în Grecia.

    Planurile de viitor pentru România includ o creştere de 37% a cifrei de afaceri pentru anul 2019 şi o creştere de 50% la nivel de extindere a reţelei de parteneri. Obiectivul SoftOne pe termen mediu şi lung este însă să devină brandul numărul unu în România pe piaţa de ERP, iar reprezentanţii companiei spun că aceasta beneficiază de toate resursele necesare pentru a atinge acest obiectiv.

    Unul dintre reperele importante de dezvoltare pentru companie este să pună accentul pe extinderea reţelei de parteneri din afara Bucureştiului. Potrivit reprezentanţilor companiei, această orientare a dat rezultate încă din 2018, unde partenerii din  provincie au adus 19% din totalul clienţilor noi şi au generat 70% din veniturile aduse companiei de la partenerii noi.

    „Anul acesta am început să colaborăm cu universităţile. Am început să colaborăm cu ASE Bucureşti şi cu o facultate din Constanţa astfel încât să aducem studenţi la noi în internship ca să îi putem învăţa şi creşte pentru a-i putea angaja în viitor fie la SoftOne, fie la partenerii noştri care au nevoie de forţă de muncă în acest moment. Nu suntem în căutare activă de oameni, dar când găsim un om bun care ar putea aduce valoare companiei îl angajăm”, a adăugat Alexandra Lucescu referindu-se şi la perspectivele de angajare în companie.

    „Trebuie să ai principii, iar unul dintre cele mai importante principii este bazat pe încredere, nu pe metode de şantaj sau presiune. Companiile apreciază consistenţa cu care acţionezi în afacere. În ceea ce priveşte numărul companiilor sau partenerilor care au plecat de la noi, acela este 0”, punctează Manolis Vergis reperele după care conduce afacerea. În ceea ce priveşte originea elenă a afacerii, spune: „Noi, grecii, suntem oameni foarte mândri, dar ne-am lăsat abandonaţi, iar dacă nu faci nimic pentru tine, nimeni nu o să facă în locul tău. Piaţa este într-o fluctuaţie continuă, nu este ceva solid”.
    În iunie 2016, SoftOne Technologies a devenit parte a grupului elen Olympia înfiinţat de Panos Germanos, care deţine un grup de investiţii internaţionale cu prezenţă în 11 ţări. Cele opt companii din grup sunt lideri în diferite domenii de activitate, între care se numără comerţul cu amănuntul, industria prelucrătoare, telecomunicaţiile, furnizarea de produse tehnologice, software pentru afaceri şi transport.

    În rândul dezvoltării de anul trecut, se numără achiziţia, în februarie 2018, de către SoftOne a companiei Unisoft, unul dintre principalii furnizori de soluţii software pentru afaceri în Grecia. Odată cu achiziţionarea companiei Unisoft, SoftOne şi-a mărit semnificativ cota de piaţă cumulată, devenind lider pe piaţa de tehnologia informaţiei din Grecia. În acelaşi an, compania a introdus şi o platformă care permite companiilor să demareze propria transformare digitală, dat fiind că include tehnologii de ultimă generaţie, inclusiv automatizarea inteligenţei proceselor, machine learning şi inteligenţă artificială.

    Adoptarea rapidă a noilor tehnologii influenţează tot mai mult şi mai des stilul de viată, comportamentul, iar aşteptările clienţilor se schimbă fundamental.
    „Am lansat anul trecut două aplicaţii. Una se numeşte BAM (Business Automation Machine), care automatizează nişte fluxuri foarte complexe în interiorul unei companii. Am avut-o şi pe EVA, un bot de inteligenţă artificială care nu mai există nicăieri, nici pe piaţa internaţională. Eva este un bot care intră în ERP şi îţi oferă date din ERP fără ca tu să intrii în aplicaţie. Este un instrument oferit gratuit pentru toţi utilizatorii noştri de SoftOne”, a menţionat Alexandra Lucescu două dintre cele mai recente produse dezvoltate de companie.  

    Cinci ani pe plus
    Softone România şi-a început activitatea pe piaţa locală în 2013, ca subsidiară a companiei din sud-estul Europei de furnizare de soluţii software de business business (ERP, CRM şi BI) SoftOne Technologies.
    Compania are sediul central în Atena, Grecia, şi are un birou şi în Salonic.
    Potrivit informaţiilor oferite de reprezentanţii companiei, SoftOne România are o mare importanţă strategică pentru SoftOne Technologies, reprezentând centrul regional pentru extinderea companiei în Europa Centrală şi de Est.
    SoftOne este unul dintre primii furnizori de software care şi-au oferit ERP-ul ca serviciu în cloud.
    În iunie 2016, SoftOne Technologies a devenit parte a grupului elen Olympia înfiinţat de Panos Germanos, care deţine un grup de investiţii internaţionale cu prezenţă în 11 ţări.

  • Amazon şi-a băgat furnizorii în panică după ce a renunţat brusc la unele comenzi

    Renunţând la costu­rile cu achiziţia, stocarea şi livra­rea acestor produse Amazon poate obţine un profit mai mare pentru că în schimb gigantul online îi poate taxa pe furnizorii care intră pe plat­for­ma marketplace pentru a-şi căuta clienţi. Odată ce folosesc platforma mar­ket­place furnizorii achi­tă că­tre Amazon un comi­sion pentru fiecare tran­zac­ţie, ceea ce pentru gi­gantul online reprezintă o abor­dare mult mai puţin riscantă decât cea de a achiziţiona produsele şi a încerca să le vândă.

    Mutarea vine în contextul în care Amazon este determinată să-şi majoreze veniturile în busi­nes­sul de bază de comerţ electronic, chiar dacă mă­surile necesare pentru atingerea acestui obiec­tiv vor duce la deteriorarea relaţiilor de lungă du­rată pe care le are cu unii furnizori. Pentru că multe companii îşi externalizează activitatea de producţie şi plasează comenzile cu multe luni în avans ei vor fi nevoiţi să-şi ajusteze rapid strategia de vânzări dacă Amazon nu va mai plasa comenzile pe care ei le aşteaptă.
     

  • A renunţat să lucreze pentru alţii şi şi-a deschis propria afacere: Cum a ajuns o tânără antreprenoare să vândă 5.000 de scaune de birou pe lună

    „Deschiderea atelierului nu a fost un proces facil, iar locaţia fizică nu a ajutat prea mult, fiind necesare modificări ale spaţiului destinat producţiei care, ca prin minune, s-au putut face în doar patru zile deşi au presupus: ridicarea unei clădiri adiacente de 50 mp, instalarea completă a unui sistem de încălzire (calorifere, centrală etc.), schimbarea instalaţiei electrice şi montarea de corpuri de iluminat speciale pentru cusut, alinierea furnizorilor şi livrarea tuturor materialelor”, descrie Andrada Verdeş primele provocări întâmpinate la debutul celui mai recent proiect antreprenorial al său. La finalul anului trecut, Atelierul de scaune avea o capacitate de producţie de aproximativ 3.000 de scaune/lună şi comenzi aliniate pentru livrare chiar şi mai mari de atât pentru anul 2019, spune ea.

    Andrada Verdeş a devenit licenţiată în economie în anul 2004 la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori cu specializarea Bănci şi burse de valori. Cariera sa începuse însă încă din perioada studiilor, în 2001, când a fost recrutată de irlandezii de la Mivan Kier pe o poziţie de financial manager, urmând ca în 2004 să devină contabil-şef. Potrivit ZF, din 1998, Mivan opera în România ca parte a unui joint-venture Mivan – Kier (Mivan Limited – Kier International), care a realizat proiecte precum un program de locuinţe sociale şi de alimentare cu apă, derulat de guvern, în valoare de 140 de milioane de dolari.

    Andrada Verdeş a lucrat la Mivan Kier până în 2008, perioadă în care a gestionat stocurile pentru toate şantierele din ţară, managementul administrativ al societăţilor din proiectul România (două firme în România şi patru în afara ţării), relaţia cu clientul principal, cu autorităţile legat de autorizaţiile de construire şi culminând cu înlocuirea directorului financiar, ori de câte ori era necesar. Spune că din acest rol a învăţat cum să construiască şi să conducă o echipă.

    De asemenea, spune că în acea perioadă, în cadrul companiei, a implementat mai multe procese care la vremea aceea păreau avangardiste în România, cum ar fi: shared service centerul (conducea atunci o echipă de 20 de angajaţi care asigurau serviciile financiare pentru şase entităţi din cinci ţări), lean office (documentele companiei erau organizate lean până la nivelul de culoare de dosar şi erau auditaţi pe acest proces), business partnering, coaching & mentoring. „Toate acestea m-au ajutat ulterior să mă integrez în orice companie şi în orice domeniu”, spune Andrada Verdeş.

    Din noiembrie 2008 a început colaborarea cu Danone, pe poziţia de finance manager, continuând să fie implicată în toate proiectele care au avut impact operaţional direct, dintre care cel mai important a fost desprinderea departamentului de logistică într-un joint venture cu un partener internaţional, care a ajutat atât la optimizarea costurilor logistice, cât şi la creşterea şi dezvoltarea reţelei de distribuţie. Povesteşte că în grupul Danone a descoperit unul dintre oamenii de la care a avut mult de învăţat: Stephane Batoux, head of international busines pentru ETI, fostul director general al Danone pentru sud-estul Europei.

    El considera, printre altele, că obiectivele se setează în aşa fel încât genereze provocări, deşi pot părea de neatins uneori. După 14 ani în corporaţii, în 2015 a avut iarăşi o oportunitate de a învăţa un domeniu nou şi de a trece în zona de antreprenoriat. „Atâta timp cât eşti pasionat de ceea ce faci, îţi pasă de rezultatele pe care le ai şi te implici, faptul că lucrezi într-o corporaţie sau într-un antreprenoriat nu face nicio diferenţă, este de părere Andrada Verdeş.

    A început să lucreze pentru retailerul românesc de modă Preţuri pentru Tine (PPT), despre care spune că avea un potenţial de creştere imens. „Mi-a plăcut dorinţa celor patru asociaţi de a reorganiza compania pe principii corporatiste pentru că, la acel nivel de dezvoltare, era pasul firesc – adică structurarea, procedurizarea, urmărirea rezultatelor într-un mod uniform, structurarea deciziilor de business pe principii sănătoase şi verificabile, setarea de ţinte, care apoi să poată susţine o creştere şi dezvoltare sănătoasă”, explică Verdeş.
    De la cărămizi, iaurt şi fashion a trecut, în decembrie 2017, la lemn, prin preluarea afacerii Mobil Tileagd în calitate de acţionar majoritar şi director general.

    „Ce este dificil atunci când treci în antreprenoriat este că nu mai există safety net (o plasă de siguranţă – n.red). Deciziile pe care le iei trebuie să fie extrem de bine definite, pentru că nu va veni nimeni din urmă să te salveze, nu ai un grup în spate care să te ajute. Dacă într-o corporaţie este important topline-ul (cifra de afaceri şi marja – n.red.), în antreprenoriat este extrem de important cash flow-ul. Dacă nu ai lichiditate, nu ai realizat nimic, iar aceasta este lupta cea mai dificilă”, explică Andrada Verdeş.
    Mobil Tileagd este o fabrică de mobilă înfiinţată în judeţul Bihor cu peste 80 ani în urmă, mai precis în 1930, şi reconstruită în 1976. Fabrica, ce produce mobilier din lemn masiv, avea la momentul preluării, conform rezultatelor anului 2017, o evoluţie negativă, având o cifră de afaceri de 760.000 de euro şi 82 de angajaţi, în scădere faţă de anul anterior cu 27%.


    Andrada Verdeş a devenit acţionar în Mobil Tileagd în octombrie 2017, investind în afacere aproximativ 100.000 de euro, şi a început să se ocupe de producţia propriu-zisă în decembrie 2017. Dificultăţile nu au întârziat să apară.
    „Materiile prime, în special în cazul mobilei din PAL, au înregistrat creşteri de preţ substanţiale anul acesta. În cazul PAL-ului au fost deja trei creşteri de preţ începând cu luna februarie 2018. Totalul creşterilor a ajuns astfel la peste 15%”, descrie antreprenoarea una dintre provocările întâmpinate.
    La aceasta se adaugă concurenţa produselor din Asia. „Există o percepţie eronată că mobilierul din Asia este mai ieftin decât cel produs la noi. Nu este aşa. Din proprie experienţă şi pe date concrete pot să vă confirm că putem concura oricând cu industria asiatică la preţuri, la orice din piaţa lemnului, doar că standardele noastre de calitate sunt mai ridicate. În plus, produsele noastre sunt disponibile în piaţă mult mai repede şi cu costuri accesorii mai reduse (transport), iar termenul de plată este mult mai bun pentru cumpărători”, explică Verdeş.

    „Secolul XXI reprezintă epoca vitezei şi a internetului: cumpărătorul, cu bani sau fără, va cumpăra ieftin şi rapid. Nu doreşte să investească mult pentru că poate se schimbă moda şi, de asemenea, nu are timp să meargă în magazine, mobilierul se poate achiziţiona online. Cumpărătorul nu înţelege diferenţa de calitate, rezistenţă, utilitate şi posibilităţi dintre mobilierul din lemn masiv şi mobilierul din prefabricat PAL. Presupune că mobilierul din PAL este mai ieftin din principiu. În realitate nu este aşa, PAL-ul este mai scump cu aproape 100% faţă de lemnul masiv şi, ca structura de rezistenţă, este mult mai slab calitativ”, adaugă Andrada Verdeş.

    În acest context, ea observă că „piaţa mobilei a primit o formă de clepsidră, acest lucru afectând producătorii profund. Toţi au fost în situaţia de a se repoziţiona astfel: producţie de serie, produse ieftine sau producţie la comandă cu produse unicat foarte scumpe (mobilă stil)”.
    Iar fiindcă nu toţi producătorii au reşit să se replieze, s-a ajuns la sincope şi la o disponibilizare de personal masivă, iar „în unele cazuri, fabricile au ajuns să se închidă chiar”.

    În anul 2018, pe fondul schimbării portofoliului de furnizori, al optimizării costurilor şi al dezvoltării portofoliului de clienţi, pentru jumătate de an, Mobil Tileagd a înregistrat creşteri.
    „Aceste rezultate sunt de apreciat, luând în considerare evoluţia negativă a pieţei mobilei, cu impact major negativ în această vară, în care foarte multe fabrici de mobilă din nordul şi nord-vestul ţării a trebuit să restructureze personal şi / sau să închidă pe fondul lipsei comenzilor sau al scăderii acestora. În cazul nostru, Mobil Tileagd a prosperat şi a păstrat tot efectivul de personal, ba chiar a crescut de la 82 de angajaţi în decembrie 2017 la 87 de angajaţi în luna octombrie 2018”, descrie Andrada Verdeş rezultatele obţinute.

    Începând cu luna noiembrie 2018, Andrada Verdeş a  început să se ocupe exclusiv de Atelierul de Scaune. Mobil Tileagd a rămas în administrarea unuia dintre asociaţi, iar ea şi-a păstrat calitatea de acţionar majoritar al companiei. A pus bazele Atelierului de Scaune în urma unei investiţii iniţiale de 30.000 de euro, în totalitate din fonduri proprii. Atelierul se axează doar pe producţia şi distribuţia de scaune din nişă de tapiţerie low cost şi evacuare rapidă, în contextul în care piaţa este orientată spre volum şi ieftin şi forţează utilizarea tehnologiilor care aduc reducerea costurilor imediată, nu a implementărilor care aduc beneficii pe termen lung.

    Verdeş a ales nişa tapiţeriei după ce a observat că aceasta este singura care menţine o tendinţă pozitivă, atât la nivel naţional, cât şi european, fabricile şi atelierele care s-au axat pe tapiţerie înregistrând o evoluţie pozitivă. Astfel, nivelul crescut al cererii de scaune din partea retailerilor naţionali şi europeni, cât şi existenţa unei forţe de muncă calificate şi suficiente, disponibilă imediat datorită disponibilizărilor masive din piaţa mobilei din vara lui 2018, au determinat-o pe Andrada Verdeş să se orienteze spre nişa de tapiţerie.
    „Pentru mobilişti, adaptarea de la mobilă la tapiţerie (ca nişă a mobilierului) nu este dificilă. În zona Beiuşului, datorită mişcărilor negative din piaţa mobilei din acest an, şi specific din această vară, există o disponibilitate a forţei de muncă specializate. În acest moment, avem peste 200 de oameni disponibilizaţi, iar până la finalul anului, din păcate, probabil încă 100 de persoane”, observa Andrada Verdeş la momentul interviului pentru Business MAGAZIN, în noiembrie 2018.
    Printre clienţii atelierului se numără, de exemplu, Videnov Bulgaria, societate producătoare şi vânzătoare de mobilier, care s-a extins recent şi în România. În ceea ce priveşte piaţa de desfacere, Atelierul de scaune vinde  direct către magazine de mobilă şi la un distribuitor din Cluj, iar începând cu această lună, după ce site-ul va fi funcţional pentru comenzi, se urmăreşte extinderea vânzării către mai multe magazine şi direct la persoanele fizice.


    „Odată cu deschiderea Atelierului de Scaune, am creat deja 10 locuri de muncă noi şi am în vedere umplerea a încă trei poziţii pe primul schimb de lucru deja format. În măsura în care reuşim să găsim sursele pentru suficiente cadre de scaune în perioada următoare şi pe baza comenzilor suplimentare pe care deja suntem în proces să le atragem, sper să mai construim şi schimbul doi, adică încă 13 persoane, până la finalul lunii ianuarie”, descrie antreprenoarea obiectivele pe care şi le-a fixat pe termen scurt. 
    În plus, în planurile pentru anul 2019 intră şi dezvoltarea propriei secţii de tăiere a lemnului, pentru care ar fi necesare încă patru locuri de muncă. „Dacă Atelierul de Scaune rămâne la un nivel de producţie de aproximativ 5.000 de scaune / lună, numărul de locuri de muncă create ar fi de 30 până la finalul lunii aprilie 2019”, menţionează Andrada Verdeş. De asemenea, îşi doreşte ca în viitor să atragă fonduri europene pentru structuri industriale.


    Antreprenoarea a observat că există o tendinţă de creştere a numărului de IMM-uri şi de scădere a numărului de fabrici mari, cel puţin în ceea ce priveşte produsele tapiţate. „Piaţă mobilei din Europa generează venituri de aproape 100 de miliarde de euro şi angajează încă peste 1 milion de oameni, forţă de muncă calificată, chiar şi în condiţiile scăderilor înregistrate în acest an. Industria în sine este dintre cele mai creative, înregistrând peste 12% din patentele de creaţie la nivel european”, observă ea. 
    De asemenea, aminteşte Andrada Verdeş, creşterea pieţei la nivel european a fost calculată la 2% anual până în anul 2017, iar în condiţiile actuale aceasta rămâne la un nivel mai jos, de aproximativ 1% anual, nefiind previzionată o creştere semnificativă în anii ce vin. Totuşi, nişa de tapiţerie arată o creştere substanţială, potrivit antreprenoarei, iar din primele 50 de societăţi din piaţa mobilei din România, constată că în primele 10 se află cel puţin trei companii producătoare de tapiţerie, respectiv de canapele şi scaune: Italsofa din Maramureş, PGS Sofa & Co din Bihor, GP Sofa din Satu Mare – cu cifra de afaceri, în toate cazurile, de peste 38 de milioane de euro anual.
    „Scaunele, canapelele şi orice alte produse tapiţate au continuat să se vândă, ba chiar piaţa a crescut. Toate fabricile şi atelierele care s-au poziţionat doar pe partea de tapiţerie vor raporta cifre fabuloase în acest an şi creşteri atât în profitabilitate, cât şi ca personal. Aici delimitarea se face pe baza preţului şi a existenţei personalului, pentru că geografic există diferenţe de disponibilitate şi calificare”, susţine Andrada Verdeş, care consideră că, deşi piaţă mobilei va rămâne constantă, în cazul tapiţeriei se vor înregistra creşteri substanţiale încă 10 ani de acum încolo.

  • Antreprenoarea care îi îmbracă la birou pe corporatiştii pasionaţi de Vama Veche

    Decizia de a deschide un magazin cu haine de inspiraţie boho-chic a fost una spontană, pe care Magda Cojanu a luat-o după ce a vizitat Nepalul, ţara de origine a soţului său: „Atunci am descoperit bogăţia şi culoarea produselor handcraft şi a hainelor realizate acolo şi am dorit să încercăm şi în România, unde am crezut că există o audienţă pentru tipul acesta de produse”. Astfel, în 2007, cu o investiţie iniţială de 6.000 de euro, a deschis la Bucureşti magazinul Maya Shop, cu îmbrăcăminte şi accesorii handmade din Nepal realizate din materiale naturale, cu accente etnice, care se adresau „persoanelor boeme, hippie, cărora le plăceau hainele colorate, cu personalitate”. Ulterior, pe lângă produsele importate din Nepal, au adăugat în portofoliu obiecte de decor şi design din India şi Thailanda. „Am avut şi o încercare în China, dar nu s-a potrivit profilului nostru şi puterii de cumpărare a clienţilor”, spune antreprenoarea.
    În 2018, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 2 mili­oane de lei, în creştere cu circa 20% faţă de anul anterior. Anual, investiţiile în business se ridică la 70.000 de euro şi sunt direcţionate către stocurile de marfă. Pentru anul acesta, planurile Magdei Cojanu vizează atragerea de noi furnizori şi extinderea într-o piaţă vecină, cum ar fi Bulgaria sau Ungaria. Cât despre numărul de angajaţi, dacă în 2007, când a pornit afacerea, avea un singur angajat, echipa s-a mărit între timp până la zece angajaţi în 2018.   
    Înainte să intre în domeniul retailului vestimentar, Magda Cojanu a avut de parcurs un drum lung în mai multe domenii. Antreprenoarea a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul State University of New York, Plattsburgh, unde avea să-l cunoască şi pe viitorul său soţ şi partener de business. După absolvire, a lucrat un an într-o cafenea, timp în care şi-a căutat un job în domeniul în care îşi dorea să activeze, şi anume cercetarea economică în fiscalitate sau bugetul public. „Acest început a reprezentat pentru mine, cred, cel mai bine petrecut an din viaţa mea – un an în care am învăţat enorm de multe lucruri”, povesteşte ea. Ulterior a lucrat un an şi jumătate la un ONG din Washington, care activa în domeniul cercetării politicilor fiscale şi bugetare. În 2004, s-a întors în România şi s-a angajat ca research assistant pentru misiunea US Treasury Department pe lângă ministrul de finanţe, unde a lucrat până în decembrie 2006. „Misiunea US Treasury s-a terminat în momentul aderării României în UE, aşa că la începutul lui 2007 eram între joburi.”
    Succesul de care s-a bucurat primul magazin Maya Shop a determinat-o să deschidă în 2009 o a doua unitate în Bucureşti, iar trei ani mai târziu, după ce colaborase „în regim de consignaţie sau plata pe măsura vânzării” cu un magazin din Vama Veche, a deschis un butic şi pe litoral. Ulterior, în perioada 2015-2016, au urmat alte două unităţi în Bucureşti, „pe care le-am închis în momentul în care ne-am concentrat activitatea în online”.
    Intrarea în online a venit în urma unei întâmplări pe care, la vremea respectivă, a considerat-o „nefavorabilă: un târg de cadouri de Crăciun, care reprezenta un procent semnificativ din vânzările noastre în sezonul toamnă-iarnă, a fost anulat în ultimul moment. Acesta a fost momentul în care am decis să începem activitatea în online. Fiind un domeniu în care nici eu şi nici soţul meu nu aveam cunoştinţe, a trebuit să luăm totul pas cu pas şi să învăţăm făcând”. Aşa că în decembrie 2015 a deschis magazinul online, cu produse proprii şi ale încă unui furnizor, brandul Hippie Hippie Shake. „A fost o soluţie de magazin online la cheie. La scurt timp de la deschiderea magazinului online, am început să înţeleg ce presupune un magazin online ca investiţii în software, marketing, cunoştinţe, PR, dar în acelaşi timp să-mi dau seama de potenţialul prezenţei online pentru orice brand.” Investiţia iniţială în platforma marketplace a fost de 30.000 de euro, din surse proprii, apoi ca parte a unui proiect cu fonduri nerambursabile de la guvernul României a mai investit aproximativ 50.000 de euro. „Această investiţie se referă doar la dezvoltarea platformei din punct de vedere tehnic, funcţional”, subliniază Magda Cojanu.
    Antreprenoarea spune că de aici şi până la ideea de marketplace care să reunească furnizori care să se adreseze aceleiaşi nişe a fost doar un mic pas. „În toamna lui 2016 am testat această idee cu şapte furnizori. A fost ori norocul începătorului, ori chiar am descoperit o nouă nişă. Cert este că toamna lui 2016 a fost suficient de bună pentru a-mi da încredere să investesc într-o platformă e-commerce custom made. În septembrie 2017 am lansat noua platformă Boem Urban, cu furnizorii iniţiali şi brandurile proprii. În 2018 am crescut numărul de furnizori la 25, precum şi oferta de produse, am mers un pic şi către zona office, elegantă, nu numai către zona casual, boho-chic.”
    Cum funcţionează însă platforma Boem Urban? „Fiecare furnizor are acces în platformă la propriul  «magazin», unde îşi administrează singur produsele şi comenzile. De asemenea, comercianţii au acces la rapoartele de vânzare ale produselor proprii, iar pe site, pe platforma produselor sunt listate în boutique-uri proprii, exceptând listarea generală de produse”, explică antreprenoarea mecanismul de funcţionare a platformei Boem Urban. „Produsele comandate sunt livrate către noi, iar noi mai departe livrăm clienţilor finali. Printre avantajele acestui mod de lucru se numără controlul calităţii produselor vândute, timpul de livrare şi faptul că se poate comanda de la mai mulţi furnizori cu acelaşi cost de transport”, adaugă ea.
    În prezent, în portofoliul Boem Urban se regăsesc 28 de branduri, dintre care trei proprii: Orient Maya, Maya Shop şi Boem Urban, care acoperă circa 30% din cifra de afaceri, restul fiind dat de celelalte branduri. „Credem însă că anul acesta brandurile din marketplace vor creşte ca procent din vânzări pentru că acolo ne vom şi concentra eforturile de promovare odată cu creşterea numărului de magazine de pe platformă”, spune antreprenoarea. Anul trecut, pe platformă s-au înregistrat 12 furnizori noi, iar anul acesta Magda Cojanu se aşteaptă să atingă un număr de 40-50 de furnizori. În ceea ce priveşte magazinele fizice, sub brandul Maya Shop mai funcţionează o singură unitate în Bucureşti şi un magazin sezonier în Vama Veche. Pe viitor, antreprenoarea spune că nu intenţionează să dezvolte reţeaua de magazine fizice, planurile sale fiind axate pe extinderea numărului de clienţi ai platformei la nivel naţional.
    Ea spune că investiţia pe care trebuie să o facă vânzătorii care vor să intre pe platformă este una minimă: „Sunt necesare poze profesionale ale produselor şi un setup iniţial al propriului boutique, în jur de 10 – 15 minute. Ulterior, funcţionalităţile platformei asigură un mers uşor în ceea ce priveşte gestionarea comenzilor şi adăugarea de produse noi”. Principalele avantaje oferite de platformă sunt, potrivit Magdei Cojanu, „nişa de clienţi, administrarea uşoară a produselor şi comenzilor contra unui procent din vânzările realizate pe platforma noastră, care include transportul produselor către depozit şi către clientul final, returul şi cheltuielile de marketing.”
    În ceea ce priveşte competiţia, fondatoarea BoemUrban spune că „este destul de dificil să descriem principalii competitori, fiind un marketplace de nişă. Pe nişa noastră noastră – boho, urban chic – nu mai există alt marketplace, poate doar Breslo, dar Breslo se adresează strict celor care realizează produse handmade sau designerilor locali. Există în schimb alte magazine, pe care în timp sperăm să le cooptăm ca şi furnizori”.
    Categoriile de clienţi cărora platforma li se adresează sunt persoanele cu vârste de 25 până la 45 de ani, cu venituri medii. Procentul de cumpărători din online este format 90% din femei şi 10% din bărbaţi. Totuşi, în magazinele fizice, „unde este mai greu de cuantificat, mergem pe un procent de 70% – 30%”, spune Cojanu. „Businessul a fost gândit iniţial pentru acelaşi gen de cliente sau clienţi ca şi mine: oameni cărora le place să se îmbrace colorat, creativ, cu o pasiune pentru călătorii şi descoperit lucruri noi, foste sau actuale vamaioate, ecologişti, oameni care preferă materiale naturale, adepţi ai unui stil vestimentar casual şi vesel.” Produsele comercializate pe platforma Boem Urban au preţuri medii. Astfel, bluzele şi cămăşile ajung la 75 – 85 lei, rochiile de zi au preţuri cuprinse între 75 şi 350 lei, iar rochiile elegante sau office costă între 175 şi 350 lei.
    Magda Cojanu spune că în România segmentul de piaţă pe care activează nu este foarte dezvoltat, deoarece consumatorul român de fashion este destul de conservator, cei care se îmbracă mai extravagant, de obicei mai mult vara, la mare, în Vama Veche, fiind relativ puţini. Spre comparaţie, „în alte ţări, piaţa şi consumatorii de fashion sunt mult mai eterogeni, iar segmentul boho-chic sau hippie este mult mai mare. În Germania, Spania sau Portugalia poţi vedea pe stradă oameni îmbrăcaţi colorat, mai viu, extravagant, cu haine care în România sunt purtate ori numai în Vama Veche, ori de o nişă foarte mică în afara Vămii Vechi”. Ea exemplifică spunând că sunt oameni care „au uniforma de Vama Veche păstrată deoparte, în afara garderobei de zi cu zi. Noi vindem în Vama Veche din 2008 şalvari, dar în fiecare an numărul celor cărora nu li se pare foarte ciudată această ţinută este constant sau în uşoară creştere. Tocmai din această cauză, ne-am mărit şi noi un pic gama de produse şi stiluri oferite. Cumva am vrut să ne extindem către ce ar purta vamaioţii toamna sau iarna în oraş sau la job”.
    Antreprenoarea spune că provocările cu care se confruntă, „ca toate businessurile româneşti”, sunt lipsa forţei de muncă calificată, nesiguranţa în domeniul legislaţiei şi cel fiscal şi lipsa unei politici coerente de dezvoltare a businessurilor locale, mici şi mijlocii. „În plus, strict pe partea de online, cea mai mare provocare pentru mine a fost găsirea unor parteneri sau furnizori de servicii cu care să lucrăm la standarde profesioniste. Nu vreau să spun că nu există parteneri, firme sau agenţii de încredere, ci că este foarte greu să le găseşti pe acelea care lucrează la standarde profesioniste şi care livrează serviciile prompt şi constant.”
    În opinia Magdei Cojanu, „nu este greu deloc să deschizi o afacere în România, partea grea vine după deschidere”, şi asta pentru că „în domeniul de fashion, în care activăm şi noi, concurenţa este foarte mare, sunt jucători foarte mari pe piaţă, cu bugete de marketing şi PR enorme, consumatorii au foarte multe oportunităţi de cumpărare, de la foarte multe firme de aici şi din afară, şi preferă de multe ori branduri mari străine, deşi este în creştere şi curentul acesta de apreciere a produselor made in Romania”.

  • Anunţul privind introducerea de noi taxe. Furnizorii de INTERNET spun că tarifele vor creşte, introducerea 5G este în pericol

    Măsura este prezentă în proiectul de ordonanţă prezentat de Ministerul Finanţelor în 18 decembrie 2018.

    Suprataxarea industriei de telecomunicaţii afectează investiţiile, averizează asociaţia, într-un comunicat. Ţintele privind digitalizarea României, introducerea tehnologiilor 5G, IoT, smart city, acoperirea zonelor ”albe” (fără acoperire cu servicii de Internet broadband) – vor fi ratate. Acest lucru va antrena frânarea creşterii economice viitoare a României.
     
    Suprataxarea industriei de telecomunicaţii duce la creşterea tarifelor către utilizatorii finali. Ca efect secundar, creşterea numărului de abonamente Internet şi/sau servicii telecomunicaţii mobile va încetini.
     
    Suprataxarea industriei de telecomunicaţii afectează mediul concurenţial. În prezent, competiţia pe piaţa serviciilor de telecomunicaţii este foarte intensă. Marjele de profit net ale celor mai mari dintre operatori se situează undeva la o medie de 5%, iar uneori trec şi în teritoriul negativ (în anumiţi ani companiile înregistrează pierderi). Dacă la acest mediu ultra-competitiv se adaugă o povară de 3% din cifra de afaceri, unii operatori dintre cei alternativi vor închide porţile. Ca efect indirect vom observa o scădere a veniturilor bugetare provenite din taxele şi impozitele aferente salariilor celor care vor fi disponibilizaţi şi un nou exod al personalului calificat către alte ţări ale Uniunii Europene.
     

  • Schimbări privind vânzarea benzinei la pompă, de la 1 ianuarie 2019. Ce sunt obligaţi prin lege să facă furnizorii de carburanţi

    Proiectul a întrunit 259 de voturi „pentru” şi o abţinere. Camera Deputaţilor este for decizional în acest caz.
     
    „Furnizorii de carburanţi comercializează către consumatorul final numai benzină cu un conţinut de biocarburanţi, după cum urmează: a) până la data de 31 decembrie 2018, benzina cu un conţinut de biocarburant de minimum 4,5% în volum; de la data de 1 ianuarie 2019, benzina cu un conţinut de biocarburant de minimum 8% în totalul volumului comercializat către consumatorii finali într-un an calendaristic”, prevede proiectul de Lege privind aprobarea OUG 80/2018.
     
    Prevederile se aplică carburanţilor utilizaţi pentru propulsia autovehiculelor rutiere, utilajelor mobile nerutiere, inclusiv a tractoarelor agricole şi forestiere, navelor de navigaţie interioară şi ambarcaţiunilor de agrement atunci când nu se află pe mare, precum şi electricităţii utilizate de către vehiculele rutiere
     
    De asemenea, legea prevede că furnizorii de benzină sunt obligaţi să afişeze spre informare consumatorilor o etichetă într-o poziţie vizibilă, de mărime adecvată, astfel încât caracterele etichetei să fie vizibile şi uşor lizibile, care să conţină conţinutul de biocarburanţi, cifra octanică „research“, existenţa aditivilor metalici, dacă este cazul.
     
    În cazul în care conţinutul de etanol din benzină depăşeşte valoarea de 5% în volum sau conţinutul de oxigen din benzină depăşeşte 2,7% m/m, pe etichetă se include şi următorul text de avertizare: <<Atenţie! Verificaţi compatibilitatea motorului autovehiculului dumneavoastră cu acest amestec de carburant>>.