Tag: fructe de mare

  • De unde vin fructele de mare

    In 20 de minute, Adriana Radianu, directorul de vanzari al R
    Family Prodservcom, unul dintre cele cateva zeci de firme
    importatoare de fructe de mare din Romania, a primit nu mai putin
    de sase telefoane din partea clientilor. Unii isi reinnoiau
    comezile, altii cereau oferte de pret, iar altii cautau
    specialitati noi pe care sa le introduca in meniu. Asta pentru ca
    era o zi de miercuri, cand, de obicei, telefoanele suna de zor si
    anunta comenzile pentru vineri, ziua in care Radianu, la randul ei,
    trimite lista mai departe furnizorilor sai de marfa.

    Cel mai mare furnizor al sau e in Olanda, intr-un sat de pescari,
    cu 40.000 de locuitori si 40 de firme care se ocupa cu acest tip de
    comert. Adica o firma la 1.000 de locuitori. Din Urk (aceasta este
    denumirea satului de pescari olandez) se aprovizioneaza cu produse
    proaspete firma pe care o conduce Adriana Radianu, dar si cele mai
    multe firme care comercializeaza peste si fructe de mare in
    Romania. De altfel, in Olanda este si una dintre cele mai mari
    burse de peste din lume.



    In fiecare saptamana, comerciantii modifica preturile si, in
    functie de ce se intampla aici, isi schimba politica de preturi si
    ceilalti exportatori din lume. Iar diferenta de pret intre
    produsele proaspete si cele congelate este ca de la cer la pamant.
    “Sa gatesc fructe congelate? Niciodata!”, spune, aproape ofensat de
    intrebare, Joseph Haddad, bucatarul-sef de la Casa Vernescu din
    Capitala, care de-a lungul carierei sale a gatit pentru
    personalitati precum Bill Clinton, printul Juan Carlos al Spaniei,
    Madonna sau Michael Jackson. Asa ca e foarte pretentios atunci cand
    vine vorba de produsele pe care le comanda si le primeste – trebuie
    sa aiba forma, dimensiunea, culoarea si textura potrivite, sa fie
    pastrate in recipientele adecvate si sa nu fi fost pescuite de prea
    mult timp. In general, Haddad spune ca isi trimite comenzile la
    furnizor in fiecare duminica noapte si se asteapta ca fructele sa
    nu ajunga mai tarziu de marti.

    Pentru toate acestea, pretul platit nu este nici pe departe mic. Un
    kilogram de icre negre, de exemplu, costa 1.200 de euro, iar acesta
    este doar pretul de la furnizor. Tocmai de aceea, felurile de
    mancare pe baza de fructe de mare sunt trecute la categoria
    “specialitati” in restaurante, unde o portie de homar variaza in
    jurul sumei de 200 de lei, iar langustinele sau scoicile Saint
    Jacques se apropie de 100 de lei pentru o portie. Putini stiu insa
    ca pentru cele mai multe dintre delicatese, timpul scurs de la
    momentul in care sunt pescuite pana cand ajung in farfurie, este de
    cel mult 48 de ore, orice ora in plus facandu-le mai putin
    valoroase. Traseul pe care il au de parcurs este foarte bine
    organizat si, dintr-un punct in altul, nu prea exista timpi morti,
    asa incat de la pescari si pana la sefii bucatari ai restaurantelor
    sau directorii de achizitie din magazine exista o legatura foarte
    stransa. “Cei care le pescuiesc se imbarca dimineata, foarte
    devreme, pleaca in larg si seara se intorc in port.



    De aici, fructele de mare sunt preluate de comercianti, depozitate
    in lazi frigorifice speciale si trimise catre cei care le-au
    comandat, prin avion, vapor sau camioane, in functie de cat de
    repede trebuie sa ajunga la destinatie”, explica Adriana Radianu.
    Din momentul in care au ajuns in tara si pana in farfurie, timpul
    scurs se poate reduce si la o ora. Important de stiut este faptul
    ca in ciuda acestei goane nebune, exportatorii trebuie sa se mai
    preocupe de un lucru esential: efectuarea controalelor sanitare
    necesare, care sa indice faptul ca fructele de mare pot fi mancate
    fara niciun pericol. Toate aceste formalitati trebuie facute, de
    asemenea, contratimp – controale sanitare, aprobari de transport,
    evaluarea calitatii etc. Din fericire pentru comercianti, daca pana
    nu demult controalele sanitare erau reluate si in momentul in care
    ajungeau in Romania, de curand nu mai este nevoie de o analiza
    suplimentara decat pentru pestele si fructele de mare care sunt
    aduse din afara Uniunii Europene, adica din asa-numitele “piete
    terte”, cu norme sanitare diferite, care impun noi verificari in
    fiecare tara in care sunt aduse.