Tag: frati

  • Cum au reuşit doi copii să transforme un obiect vestimentar banal, pe care îl folosim zilnic, într-un business de milioane

    „Întotdeauna ne contrazicem. Ne certăm, de exemplu, pe ce model de şosete să producem. Şi ajungem la un compromis: le facem pe amândouă”, povesteşte amuzat Sebastian Martinez, în vârstă de 11 ani, CEO al Are You Kidding Socks, o companie cu sediul în Miami, pe care a fondat-o alături de fratele său mai mare, Brandon, care are doar 13 ani.

    Businessul a fost lansat în urmă cu cinci ani, dintr-o obsesie a lui Sebastian pentru şosetele cu modele. Iniţial a început să creeze el însuşi diverse modele, iar mai apoi, cu ajutorul mamei sale, a lansat propria linie de produse. Brandon s-a alăturat şi el businessului, ca director de vânzări. În ciuda discuţiilor în contradictoriu a celor doi fraţi, abilităţile lor s-au completat, făcându-i partenerii de business ideali. „Suntem asemenea unui puzzle”, spune Brandon.

     

    Compania pe care au înfiinţat-o vinde acum şosete de aproape 1 milion de dolari, iar între timp ei au lansat şi o linie specială de business, numită Charity Socks, dedicată scopurilor caritabile, din vânzările de şosete din această gamă făcându-se donaţii considerabile către anumite fundaţii.

    Cei doi fraţi spun că, de-a lungul timpului, au fost de mai multe ori înşelaţi de reprezentanţi ai unor astfel de organizaţii caritabile, aşa că acum totul se face prin contract.

    Ca planuri de viitor, tinerii antreprenori caută acum noi parteneri de retail şi iau în calcul extinderea gamei de produse. „Vrem să facem tricouri, şepci şi pantofi”, menţionează Brandon.

     

  • Care sunt cele mai recente proiecte al fraţilor Pavăl. După ce au construit cea mai puternică afacere românească, au continuat să se extindă

    Aceasta este doar una dintre cele mai recente mutări ale celor doi antreprenori care au construit Dedeman, cea mai puternică afacere pornită în urmă cu mai bine de 25 de ani şi care este lider pe piaţa de bricolaj, având o reţea de circa 50 de magazine, peste 10.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 7,2 mld. lei (peste 1,5 mld. euro) în 2018.

    Dragoş Pavăl afirma recent că acum aproape 25 de ani, când a început prima afacere, “nu ştiam nici măcar ce înseamnă acest cuvânt, antreprenor, nu ştiam ce este businessul, nu ştiam ce este un plan de afaceri. Dar am învăţat extrem de repede că menirea unui antreprenor este să identifice sursele de finanţare”.

    Primul împrumut  a fost luat de la o bancă de stat şi era prelungit lunar. Împrumutul care a făcut diferenţa a fost luat la începutul anilor 2000 de la o bancă internaţională prezentă în România, ABN Amro, care a finanţat reţeaua Dedeman pe baza istoricului, fără garanţii. În 2009, când a venit criza, băncile au închis liniile de finanţare când fraţii Pavăl trebuia să construiască magazinul.

    „Atunci am luat o decizie pe care nu i-aş recomanda-o niciunui antreprenor, să se finanţeze din capitalul de lucru. Apoi am primit o finanţare de la bancă, care ne-a ajutat mai departe.”

    Astăzi, Dragoş şi Adrian Pavăl sunt cei mai puternici antreprenori locali, iar în ultimii ani cei doi şi-au extins aria de activitate, pariind atât pe producţie, energie, cât şi pe sectorul imobiliar.

    Dedeman a achiziţionat în 2018 proiectul de birouri The Bridge din Bucureşti, iar în mai 2019 şi-a extins portofoliul imobiliar prin achiziţia proiectului The Office din Cluj-Napoca. Cele două au fost unele dintre cele mai mari tranzacţii de pe piaţa imobiliară locală, fiecare de peste 100 mil. euro.

    Prin intermediul Dedeman (ca de altfel la majoritatea investiţiilor făcute), fraţii Pavăl au intrat la început de august în acţionariatul Antibiotice Iaşi (ATB), principalul producător de medicamente generice din România, cu o participaţie de 0,333%, potrivit raportului semestrial al ATB publicat joi la bursă. Adrian şi Dragoş Pavăl au ajuns astfel la a şasea investiţie pe piaţa de capital din România şi un total de 777 mil. lei. Dedeman este astfel acţionar la Alro Slatina, Cemacon Cluj (materiale de construcţii), Transelectrica, Conpet Ploieşti (transportator de ţiţei prin conducte), Electrica şi mai nou Antibiotice Iaşi.

    Mai mult, în 2019 cei doi fraţi au lansat Equiliant Capital, propriul fond de investiţii dedicat IMM-urilor româneşti care au deja un business cu o istorie, dar care au nevoie de bani pentru dezvoltare şi extindere.

  • Cronică: Lucruri şi mai stranii

    Perioada destul de lungă dintre sezoanele 2 şi 3 (aproape doi ani) a ridicat aşteptările fanilor, care au început încă din primele luni ale anului să emită tot felul de teorii legate de întâmplările bizare din Hawkins.

    Iar fraţii Duffer nu au dezamăgit, venind cu episoade cât se poate de diferite de cele anterioare, dar suficient de bune încât fanii să ceară un al patrulea sezon – de preferat, fără alţi doi ani de aşteptare.

    A trecut aproape un an de când Eleven a închis poarta către lumea răsturnată, iar protagoniştii par să fi ajuns la etapa adolescenţei. O surpriză a fost apariţia lui Hopper, cel care, din punctul meu de vedere, a legat povestea din primele două sezoane. Personajul e trasat diferit, punându-se mai mult accent pe partea comică decât pe influenţa pe care el o are asupra celor mici. Nu e o nuanţă care mi-a plăcut în mod deosebit, dar ea dispare în ultimele episoade ale sezonului, atunci când lucrurile devin ceva mai serioase. Întâmplător sau nu, secvenţele regizate de fraţii Duffer sunt şi cele în care personalitatea lui Hopper e mult mai bine pusă în evidenţă.

    Mike, Will, Dustin şi Lucas îşi pierd, parcă, din aura de inocenţă care i-a făcut atât de îndrăgiţi la început. Apariţia unor noi personaje îi pune şi mai mult în umbră, o altă alegere discutabilă a producătorilor.

    Fără a insista prea mult pe părţile negative, pentru că sentimentul general pe care mi l-a lăsat Stranger Things a fost (şi de această dată) unul pozitiv, nu pot să nu remarc asemănarea evidentă cu unele filme din anii ’70 şi ’80. Fraţii Duffer au recunoscut că se inspiră deseori din cinematografia acelor ani, dar sunt secvenţe care par trase la indigo după filme precum Invasion of the Body Snatchers.

    În fine, toate aceste asemănări au şi un element pozitiv: dau un sentiment de nostalgie pe care cu greu îl poţi regăsi în alte părţi. Este poate şi unul dintre motivele pentru care Stranger Things rămâne unul dintre bestsellerele celor de la Netflix.

    Ultimele episoade ale sezonului sunt printre cele mai bune de până acum – finalul, în special, e realizat aproape de perfecţiune. Prima parte a poveştii e însă una cam lentă şi, pe alocuri, lipsită complet de acţiune. Nu ştiu dacă cei de la Netflix au inclus pe caietul de sarcini un număr minim de episoade sau fraţii Duffer au vrut pur şi simplu să prezinte pe îndelete povestea fiecărui personaj; ar fi fost poate mai indicat ca Stranger Things 3 să aibă doar 5 sau 6 episoade.
    Închei cu speranţa că Stranger Things va mai avea cel puţin unul-două sezoane; dincolo de micile greşeli sau probleme ale serialului, rămâne una dintre cele mai bune producţii disponibile astăzi.

    Nota: 8,5/10


    ​Stranger Things

    Sezoane: 3
    Număr episoade: 25
    Creatori: Fraţii Duffer
    Distribuţie: Millie Bobby Brown, Finn Wolfhard, Winona Ryder, David Harbour
    Disponibil pe Netflix

  • Litigiul fraţilor Micula: Guvernul ia în discuţie consecinţele unui proces care ar putea băga România în FALIMENT

    „Ar exista posibilitatea extrem de gravă a activării clauzelor de cross-default pe toate împrumuturile suverane – putând atrage astfel intrarea în default a României. De altfel, riscul de executare silită va putea apărea şi în România, întrucât în dosarul de contestaţie la executare nr. 15755/3/2014 instanţa a dispus repunerea pe rol şi a acordat termen pentru 4 septembrie 2019”, arată documentul pe care ministrul Finanţelor Eugen Teodorovici îl va prezenta Executivului.

    Speţa priveşte un şir de procese în care statul român a fost acţionat în instanţe internaţionale de către de cetăţenii suedezi Ioan şi Viorel Micula şi societăţile European Food S.A., Starmill S.R.L., Multipack S.R.L. împotriva României, în temeiul Acordului privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor între Guvernul României şi Regatul Suediei.

    Procesul a fost deschis în anul 2005 la ICSID, Curtea de Arbitraj de pe lânga Banca Mondială, cea mai înaltă instanţă judecătorească pentru litigiile economice.

    Fraţii Ioan şi Viorel Micula, care au şi cetăţenie suedeză, au susţinut că statul român nu şi-a respectat angajamentele referitoare la protecţia reciprocă a investiţiilor cuprinse în acordul bilateral dintre Suedia şi România. Prin semnarea acestui acord bilateral, România s-a angajat să protejeze investiţiile suedeze făcute pe teritoriul statului român şi, în acest context, să creeze şi să menţină condiţiile favorabile pentru investiţiile efectuate de investitorii suedezi, precum şi să protejeze pe teritoriul său aceste investiţii. Reclamanţii au solicitat despăgubiri materiale în valoare de aproximativ 613 milioane euro, prejudiciu efectiv, şi dobânzi calculate la o rată de ROBOR plus 5%.

    Cititi mai multe www.mediafax.ro

  • De la Sofia Vicoveanca la Inna sau cum a ajuns o casă de muzică românească să facă milioane şi să devină cel mai mare exportator român de muzică

    „Românii, dintr-un conglomerat de culturi comuniste, au reuşit să fie printre cei mai expansivi, cei mai talentaţi şi cei mai «exportatori» de muzică din regiune. Polonia, Serbia, Cehia ar fi avut potenţial mult mai mare. Cred că ne-a ajutat puţin şi confluenţa de culturi, Orient – Balcani, am avut un nu-ştiu-ce în sunet care a fost apreciat începând cu 2007-2008, cu câteva producţii care au răscolit topurile europene in prima fază”, descrie evoluţia exporturilor de muzică româneşti Cătălin Muraru, unul dintre fondatorii Roton şi cel care se ocupă de catalog şi de producţia de conţinut.

    Primele momente în care Roton a avut succes internaţional au fost în 2004, când trupa Activ a trecut graniţele cu hiturile lor către ţările vecine. În 2006 Roton a intrat şi pe piaţa internaţională prin Accent cu piesa „Kylie” – varianta în engleză pentru „Dragoste de închiriat”.

    „La momentul acela eram conectaţi internaţional printr-un volum interesant de import pe care-l făceam. Din 1996, de când am început să importăm licenţe în România, încercăm să le dăm ceva înapoi licenţiatorilor din produsul local. A fost o muncă mai amplă până la primul succes internaţional în 2004”, mai spune Cătălin Muraru.

    El povesteşte că nu era deloc uşor să te faci remarcat de radiourile sau televiziunea internaţională: „Scriai zeci de mailuri la radiouri mari din Europa, mergeai la conferinţe internaţionale şi stăteai la coadă ca să-ţi laşi CD-ul câte unei persoane care era important să te asculte”.

    Astăzi, Roton e invitată la conferinţe internaţionale să vorbească despre succesul românesc, recent au fost în China şi în Polonia cu studii de caz, spun reprezentanţii companiei. România, nu neapărat Roton, a exportat cei mai mulţi artişti în ultimii 15 ani la nivelul Europei de Est. Printre artiştii români reprezentaţi de Roton cu importante cariere internaţionale se numără Accent, Fly Project, Manuel Riva, Inna, Alexandra Stan, Mihail.

    Dar până la acest punct a fost un drum lung, care a început într-un mic magazin din Iaşi. „La 14 ani eram într-un grup de prieteni alături de fratele meu, în Iaşi. Pe vremea aceea exista Cooperativa Meşteşugărească, unde era şi un mic business cu muzică: veneai cu caseta ta şi îţi înregistrai muzica dintr-un playlist după preferinţele tale, sau după ce avea deja presetat magazinul. Tânăra care avea acest mic business, Tatiana, era obligată să fie cât de cât la curent cu muzica de afară a anilor ’80, iar totul era fascinant pentru noi, ca puşti”, descrie Cătălin Muraru începuturile businessului.

    Cei trei prieteni – Dan Muraru, Cătălin Muraru, Bogdan Maxim – au ajuns apoi la facultate, la Politehnică, însă Revoluţia le-a stricat planurile, în sensul că nu au mai primit repartiţie. Astfel, s-au orientat către un mic business: să vândă diferite obiecte în Polonia şi să cumpere casete pe care să le vândă în România. „Am cumpărat casete, le-am vândut în consignaţii. Succesul a fost surprinzător şi am ajuns foarte curând la o firmă cu care importam casete de muzică. A venit dorinţa de extindere, să vindem şi în afara Iaşiului. În paşi mici, în 2-3 ani am ajuns să vindem în toată ţară şi să avem o reţea de distribuţie importantă”, descrie Cătălin Muraru.

    Dezvoltarea a fost organică şi graduală: mai întâi o reţea de distribuţie, apoi producţie. Roton a cumpărat o fabrică unde producea CD-uri şi casete, apoi producţia artistică, partea de editură (contractele cu autorii). Pe toată această structură au venit apoi licenţele internaţionale. Primul artist cu care a semnat Roton a fost Sofia Vicoveanca. Cătălin Muraru s-a întâlnit cu artista într-o cafenea din Suceava şi i-a explicat că au o reţea de distribuţie foarte bine pusă la punct, că îi pot distribui şi produce un produs muzical aşa cum îşi doreşte. Sofia Vicoveanca este şi astăzi reprezentată de Roton.

    Nu tot parcursul de început a fost uşor, iar printre dificultăţi s-a numărat şi volatilitatea ridicată a cursului valutar. „Creştea dolarul peste noapte şi banii se împuţinau vizibil. Puteai să cumperi mult mai puţin decât ai vândut. A fost chiar un moment în care am oprit orice achiziţie pentru câteva zile pentru că nu ştiam ce să facem. Crescuse dolarul foarte mult. Oricum, la prânz, când se anunţa cursul valutar, era un moment crucial al zilei. În 2008 a mai fost un moment de cotitură în industria noastră, când a apărut streamingul şi s-a schimbat modelul de business, suportul de redare, modelul de consum. A intervenit şi criza economică. Pe noi ne-a ajutat faptul că eram mai mici, puteam fi dinamici şi ne-am putut adapta, ne-am strecurat printre crăpăturile create de criză.”

    Grupul de firme Roton a avut o cifră de afaceri totală de 13,7 milioane de euro în 2018. În 2014 a fost de 11,7 milioane de euro, iar de atunci creşterea a fost constantă. În cadrul grupului, catalogul local a avut o cifră de afaceri de 4 milioane de euro în 2018, din care aproximativ 50% reprezintă export.

    „Nu am inclus aici cifra de afaceri din concerte, cele organizate de noi având mai mult caracter promoţional. Copyright managementul, marketingul şi distribuţia sunt centrele de profit ale afacerii noastre. Venitul online e în creştere continuă ca pondere, ajungând astăzi deja la o treime din total”, a declarat Bogdan Maxim, cofondator al companiei. Industria muzicală din România este încă o industrie tânără, dar cu un ritm rapid de dezvoltare. Cea mai mare provocare într-o industrie atât de dinamică este procesul continuu de schimbare a modelului de business.

    „Gândiţi-vă ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani: casete audio, compact discuri, difuzare publică, download, streaming. În vremea casetelor şi a CD-urilor vindeam mai mult în hipermarket şi echipa avea circa 100 de oameni. Astăzi, distribuţie înseamnă Spotify, YouTube în digital. Produsul fizic are încă importanţa lui chiar dacă magazinele de specialitate au rămas puţine, ponderea fiind dată aici de convenience shops. Sigur, vorbim de o puternică concentrare în digital, dar Roton a rămas singura companie care face distribuţie de discuri”, a mai spus Bogdan Maxim.

    O provocare mare în privinţa exportului a reprezentat-o integrarea Roton într-o reţea internaţională puternică de case de discuri. „Una din căile de export este aceea de a semna un parteneriat internaţional cu o companie majoră, iar cea de-a doua este de a dezvolta relaţii independente în fiecare teritoriu cu partenerul potrivit. Cel mai des am dezvoltat proiecte pe a doua cale, chiar dacă a presupus mai multă muncă”, a spus Dan Muraru.

    Industria muzicală românească a crescut liniar de la Revoluţie încoace, fără creşteri explozive şi fără crize majore. Paradoxal, criza economică din 2008 a fost o oportunitate pentru Roton, potrivit reprezentanţilor businessului.

    „Momentul critic din 2008 ne-a prins pregătiţi cu un catalog consistent, iar faptul că marii jucători ai pieţei internaţionale aveau momente grele ne-a creat oportunităţi pe care nu le-am ratat. Succesul s-a regăsit în lansările Innei, Akcent, Fly Project, pentru care am făcut eforturi mari, alături de ei, să le menţinem până astăzi”, a mai spus Dan Muraru.

    Preferinţele muzicale ale consumatorilor au evoluat de-a lungul anilor în linie cu obiceiurile de consum. „Astăzi avem preferinţe date de loialitatea faţă de un artist sau doi, până la o formulă mult mai eterogenă în ce ţine de preferinţele unui tânăr pe un anume gen muzical, model de consum dezvoltat şi prin modalităţile de expunere a muzicii, cu playlisturi care traversează genuri de muzică altădată greu de găsit în acelaşi «walkman»”, mai spune Cătălin Muraru.

    Cei trei fondatori ai Roton au spus că de-a lungul celor 25 de ani de business împreună, prietenia lor a rămas neschimbată, aceasta nefiind legată de business, ci creată în copilărie şi consolidată de-a lungul timpului.

    „Relaţia de prietenie, chiar dacă e modificată aferent cu vârsta, e nemodificată calitativ: activităţile din timpul liber au prioritate între noi, adică dacă vreau să ies cu bicicleta sau să merg la înot, îi sun şi pe ei să văd dacă pot veni”, spune Cătălin Muraru. Bogdan Maxim mai spune că una dintre cheile succesului prieteniei lor a fost şi faptul că a existat reciprocitate şi corectitudine din toate punctele de vedere: „Nu am rămas niciodată datori unul altuia, nu vă gândiţi la bani când spun asta, am învăţat împreună să «dăm înapoi». Şi la bucurie, şi la necaz mă gândesc pe cine să sun mai întâi, pe Cătălin sau pe Dan. Prietenia e un mod de viaţă pentru noi, suntem prieteni cu toţi membrii echipei noastre şi ne bucurăm când vedem că asta se ia”.

    Cei trei lucrează acum la un nou proiect, în cadrul căruia vor să dezvolte un business pentru promovarea bicicletelor Giant: „Aşa am văzut viaţa începând din copilărie, am ieşit împreună în vacanţe, la petreceri, la fotbal, tenis, badminton, apoi am construit un business împreună, pentru că ne-a plăcut să rămânem împreună. Tot din prietenie şi din pasiunile noastre comune dezvoltăm acum un alt business, unde promovăm bicicletele Giant, cel mai mare producător de biciclete din lume”, a mai spus Dan Muraru.


    Ce trebuie să facă un artist pentru a avea succes?
    Cătălin Muraru:
    În primul rând trebuie să aibă inspiraţie, adică piese foarte bune, iar pentru asta îl ajută o echipă bună în jurul lui. Apoi are nevoie de o echipă cât mai mare şi mai eterogenă pentru a-şi expune creaţia şi, ca să fie eficient, ar trebui să folosească cât mai multe resurse de la publisher, label, management etc. În unele cazuri, ar trebui să mai înveţe şi că nu e bine ca managementul să fie o rudă – în industria muzicală internaţională există şi un termen uşor peiorativ, „momager”, pentru mamele manageri. În majoritatea cazurilor, un manager din familie nu e reţeta de succes.


    Dan Muraru:
    Ca să aibă succes internaţional, alegerea single-urilor cu care te adresezi unui teritoriu e foarte importantă şi ai nevoie de priceperea cuiva care ştie piaţa respectivă, apoi câştigarea interesului unui partener în acel teritoriu, iar aici un label care are o retea internaţională e drumul cel mai bun. Nu poţi pătrunde pe o piaţa internaţională ca independent. Dacă ai noroc şi talent, te descoperă cineva via youtube, deşi la avalanşa de producţii youtube e greu să te mai descopere acum dar, chiar şi aşa, ca să intri în sistem e nevoie de o echipă care să ştie cum să lucreze pe fiecare structură.
    Şi e foarte important să ai promovare internaţional şi un sistem corect pus la punct de repartiţie a veniturilor către toţi deţinătorii de drepturi, încă de la momentul semnării contractelor.


    Bogdan Maxim: Transparenţa în ce priveşte contabilitatea şi atenţia la detalii în copyright clearing sunt decisive în longevitatea businessului nostru. Produci o piesă bună în studio, încerci să o expui cât mai bine, să obţii confirmări în topuri şi playlisturi. Efectele unui eventual succes trebuie să le monetizezi performant şi să întorci banii acasă, nu sunt doar banii tăi, sunt banii tuturor deţinătorilor de drepturi cu care ai făcut echipă. Vă imaginaţi, există şi situaţii în care cifrele sunt doar cu minus. Trebuie să ai grijă să fi construit corect şi în zona de clearing, să ai toate contractele semnate în ordine pentru ca în momentul în care vinzi asta la americani, de exemplu, să fii sigur că nu mai apare un deţinător de drepturi din căciulă. 

  • Fraţii Comăniciu, fondatorii Delaco, pariază pe o reţea de restaurante fast-food extinsă în cinci oraşe. Bazele lanţului de restaurante Cartofisserie au fost puse în 2017

    În prezent, datele de pe site-ul Cartofis­serie arată că reţeaua de res­taurante a ajuns în cinci oraşe şi anume Bucureşti, Braşov,  Ploieşti, Cluj şi Timişoara. Aceeaşi sursă arată că Carto­fisserie are 13 unităţi, din care şapte în Bucureşti. Meniul restau­rantelor include cartofi prăjiţi, mai multe tipuri de carne, sosuri şi băuturi. Compania avea în 2018 un număr mediu de 56 de salariaţi şi o pierdere netă de 1,1 mil. lei. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ce afacere nouă pregătesc fraţii Pavăl de la Dedeman: investesc MASIV într-un nou proiect

    Grupul Dedeman şi Element Industrial au anunţat, printr-un comunicat de presă, că au semnat un parteneriat prin care vor dezvolta împreună proiectul ELI PARK 1, situat în zona Chitila-Buftea ce se prefigurează drept noul pol logistic de proximitate al Capitalei. 

    ELI PARK 1 este un parc logistic cu o suprafaţă închiriabilă de 50.000 mp. Lucrările de construcţie la prima fază ce însumează 20.000 mp sunt în grafic, urmând să fie livrate în vara acestui an, când vor începe lucrările şi la faza a doua. Primul chiriaş al proiectului este Paste Baneasa, care a închiriat o suprafaţă de 5.000 mp. Proiectul logistic este deservit de câteva linii de transport în comun şi este localizat la o distanţă de 4 km de centura Bucureşti, cu acces direct la un drum naţional cu patru benzi, DN 7. Principalele avantaje sunt  accesul facil către nordul Bucureştiului şi amplasarea într-o zonă cu excedent de forţă de muncă (Chitila/Buftea).

    Potrivit informaţiilor din comunicatul de presă, noul proiect este dezvoltat la standard internaţional de clasă A, beneficiind de specificaţii tehnice precum: o uşă de încărcare/descărcare la fiecare 800 mp de hală, spaţii generoase de manevră pentru camioane (35 m truck court) şi locuri numeroase de parcare.

    Compania Element Industrial are în vedere dezvoltarea unui portofoliu de proiecte industriale şi logistice, atât în Bucureşti, cât şi în oraşele regionale. Primele proiecte anunţate sunt la Bucureşti – zona Chitila şi Craiova – centura sud. Totodată, dezvoltatorul oferă un pachet integrat de servicii de built to suit pentru facilităţi de producţie şi  depozitare, începând de la identificarea terenurilor pretabile unor astfel de dezvoltări, autorizare, proiectare şi livrare conform cerinţelor specifice pentru fiecare proiect.

    Dedeman a fost înfiinţată de Dragoş şi Adrian Pavăl în 1992 şi a devenit, de atunci, cea mai mare companie antreprenorială de pe piaţa locală. Dedeman este lider pe piaţa de bricolaj din anul 2010, iar în prezent deţine o reţea de 49 de magazine şi peste 10.000 de angajaţi. Compania a cumpărat în 2018 şi proiectul de birouri The Bridge din Bucureşti, iar in mai 2019 si-a extins portofoliul imobiliar prin achizitia proiectului The Office din Cluj-Napoca.

     

  • Fraţii Pavăl, proprietarii Dedeman, lansează oficial fondul de private equity Equiliant Capital, orientat spre investiţii în firme mici şi mijlocii

    Fondul va fi finanţat integral de Pavăl Holding, o companie cu un capital social de un miliard de euro, cea mai mare deţinere directă a unor antreprenori români. Pavăl Holding este cea mai mare companie înfiinţată în 2018 după valoarea capitalului social şi este deţinută de Dragoş Pavăl în proporţie de 60% şi de Adrian Pavăl de 40%.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA

    La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.

    Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

    Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.

    În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.

    „Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.

    „Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

  • Fraţii Pavăl uimesc din nou pe toată lumea: Cel mai recent business în care au investit proprietarii Dedeman a „explodat”

    Producătorul de cărămizi Cemacon Cluj Napoca (simbol bursier CEON) a raportat un profit net de 13,2 milioane de lei pentru primele trei luni din 2019, plus 114% faţă de aceeaşi perioadă din 2018, în timp ce afacerile au urcat cu 48% la 31,9 milioane de lei, potrivit raportului publicat miercuri la bursă.

    “Contextul de piaţă a continuat să fie pozitiv în primul trimestru din 2019, cu o cerere foarte bună de materiale de zidărie şi cu o evoluţie pozitivă a preţurilor de vânzare, determinată şi de creşterile de costuri cu energia, combustibilii şi forţa de muncă”, spune Liviu Stoleru, directorul general al companiei cu 157 milioane de lei capitalizare.

    Cheltuielile cu materiile prime şi materialele au înregistrat o creştere de 17%, atât ca urmare a creşterii cantităţilor produse comparat cu aceeaşi perioadă a anului precedent, productivitate crescută prin investiţiile puse în functiune în anul 2018, cât şi de o creţtere generalizată a preţului de achizişie pentru materii prime, materiale pi combustibil generaă de contextul economic actual, menţionează compania.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro