Tag: fost actionar
-
Reacţia fostul acţionar de la Dinamo, Dragoş Săvulescu. Afaceristul susţine că nu recunoaşte sistemul de justiţie din România, pe care-l cataloghează ca fiind corupt
Dragoş Săvulescu arată, pe blogul personal, că dosarul retrocedărilor a început acum 14 ani, în 2005, “când un inamic al primarului de atunci Radu Mazăre, pe nume Constantin Cucoara – fostul şef al Cadastrului Constanţa, proaspăt angajat la DNA, a făcut o plângere penală, probabil ca prima îndatorire de serviciu”, ulterior procurorii dispunând, după cercetări, neînceperea urmăririi penale şi clasarea dosarului.Omul de afaceri transmite că, după ce procurorul Ţuluş a fost numit că procuror-şef, exact a doua zi a ordonat recercetarea în dosar, “redistribuind dosarul altor poliţişti şi procurori din DNA, cu ordin direct de a găsi ceva pentru a-l înfunda pe Mazăre, principalul om care îi voia capul fiind preşedintele de atunci, Traian Băsescu”. Săvulescu arată că prejudiciul de 114 de milioane de euro din dosar este raportat la o suprafaţă de teren uriaşă, de ordinul milioanelor de metri pătraţi de teren.“Ce nu e ok absolut deloc este ca, expertizele – cadastrala si evaluatoare – dispuse in dosar de catre instanta de fond – Curtea de Apel Bucuresti – si efectuate de catre experti autorizati, nu “specialisti”, – au aratat foarte clar 2 lucruri: 1. Prejudiciul din dosar, referitor la aceste diferente de preturi, nu exista!! Este !!! 2. Nu s-a retrocedat nici macar un centimetru din Domeniul Public!!!”, scrie afaceristul, care critică apoi componenţa completului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preizdat de judecătorul Ionuţ Matei, care a dat decizia de condamnare la cinci şi şase luni de închisoare.“Totul a devenit mai mult decat evident cand, la prima sa intrare in complet ca presedinte (acest lucru intamplandu-se la al 2-lea termen de judecata, pentru ca la primul termen a fost ocupat cu Referendumul si a fost substituit de un alt judecator), judecatorul Ionut Matei a impus deja avocatilor ca la urmatoarele 2 termene, date in cascada, in 2 zile consecutive, sa puna deja concluzii pe fond si sa finalizeze dosarul, in conditiile in care discutam – asa cum am mentionat anterior – de un dosar-mamut, de 90 de volume, cu 36 de inculpati, constituit din 6 dosare uriase complet separate adunate toate in unul!!! In mod realist, judecatorii nici macar nu aveau timp sa citeasca macar sumar dosarul atat de rapid!!!”, potrivit sursei citate.Omul de afaceri susţine că e nevinovat şi anunţă că va ataca decizia de condamnare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).“In final, am primit o condamnare pentru complicitate la abuz in serviciu dar, conform minutei acestei sentinte, – asa incorecta, abuziva si ilegala cum este ea -, NU DATOREZ STATULUI ROMAN SI NIMANUI NICIUN BAN, PENTRU CA NU AM PRODUS NICIUN PREJUDICIU!!! Aviz amatorilor, domnilor jurnalisti!!! Va rog respectuos sa cititi atent minuta, pe care o gasiti publicata pe site-ul ICCJ si in consecinta, sa relatati in mod corect! Pe unii dintre dumneavoastra va rog respectuos, de asemenea, sa nu mai fabulati! (…)”, scrie Dragoş Săvulescu.Afaceristul susţine că nu recunoaşte sistemul de justiţie din România, pe care-l cataloghează ca fiind corupt. -
S-a vândut DINAMO! Cine este noul patron al clubului cu una dintre cele mai lungi tradiţii din fotbalul românesc
Ionuţ Negoiţă nu mai este patronul lui Dinamo. Omul care a condus formaţia din Ştefan cel Mare în ultimii şase ani a vândut pachetul majoritar de acţiuni. Noul patron al “câinilor” a achitat datoria pe care Negoiţă o avea către Nicolae Badea, fostul acţionar.
Noul şef de la Dinamo este George Drăghia (29 de ani), administratorul SC Lotus Perfect Products SRL, firma care a plătit datoria de două milioane de euro pe care Negoiţă o avea la Nicolae Badea, scrie Gazeta Sporturilor.
Drăghia a preluat 93% din acţiunile lui Dinamo, adică tot ce avea Negoiţă. Acesta este patronul lui Dinamo, în acte, din 16 mai 2018. Drăghia a scăpat clubul din Ştefan cel Mare de datoria de două milioane pe care Negoiţă o avea la Badea, care este, de fapt, o restanţă din 2013, de la vânzarea clubului.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Cristian Borcea ar putea fi ELIBERAT CONDITIONAT. Judecătorii au dispus punerea sa în libertate
„Dispune liberarea condiţionată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul Bucureşti”, a decis, miercuri, Judecătoria Sectorului 4.
Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată de procurori în termen de trei zile.
Fostul acţionar al FC Dinamo, Cristian Borcea, se află la Penitenciarul Jilava după ce a fost condamnat definitiv, în anul 2014, de Curtea de Apel Bucureşti, la şase ani şi patru luni de închisoare cu executare, în dosarul transferurilor de jucători.
-
De ce se sinucid antreprenorii? De ce mulţi nu înţeleg cum au devenit milionari?
Intenţia mea nu este de a lua locul unui psiholog, de a da un răspuns la această întrebare. Încerc să descriu o situaţie a antreprenorilor români, a oamenilor de afaceri, a patronilor, a celor care şi-au luat soarta în mână după 1990, au format şi au ţinut/dus câteva businessuri în spate, plus propria familie, rude, prieteni, amante/amanţi etc.
Din punctul de vedere al afacerilor, aproape nimeni nu a fost pregătit înainte pentru căderea comunismului şi pentru apariţia capitalismului/economiei de piaţă după 1990. Au fost câţiva care au fost pregătiţi pentru preluarea politică a puterii, nu pentru preluarea economică. Prea puţini dintre cei care au intrat în business, mai mult sau mai puţin avizaţi, şi-au imaginat unde vor ajunge peste ani, peste un deceniu sau peste două decenii. Toţi care au început un business luau marfa dintr-un loc şi o vindeau în alt loc. Sau luau de la stat, pentru că nu aveau de unde altundeva, şi vindeau cu mai mulţi bani altora. Foarte mulţi s-au trezit peste noapte că au bani, că au devenit milionari, că afacerile lor mergeau bine, că ceea ce puneau pe piaţă se vindea fără probleme, că ceea ce luau de la stat puteau să vândă la preţ dublu sau chiar mai mare. Mulţi care în perioada comunistă nu erau în vârf au putut să devină oameni de afaceri, milionari cu acte în regulă, fără să fi fost nomenclaturişti sau oameni care să fi lucrat în comerţul exterior.
Din 1990 până în 2003-2004, foarte multe afaceri româneşti au trăit din inflaţie, din deprecierea monedei naţionale, adică creşterea cursului, din aprecierea valorii activelor deţinute. Inflaţia şi deprecierea monedei naţionale le-au permis să aibă încasări în creştere în fiecare an, în timp ce cheltuielile, salariale spre exemplu, erau ţinute mai jos. La o creştere a inflaţiei de 40%, cu o depreciere de curs de 60%, salariile în companie creşteau cu 10%-20%, maximum. Diferenţa se ducea în contul patronului. Dar toată lumea era fericită. Salariile nu scădeau, ci dimpotrivă, creşteau, în valoare nominală, ce-i drept.
Din 2004 încoace, odată ce BNR şi-a schimbat politica monetară, inflaţia a început să scadă, cursul a crescut mai puţin, dar au venit creşterile salariale date de piaţă şi de creşterea consumului. S-a dat drumul şi la credite bancare, iar toată lumea era şi mai fericită. Multe afaceri avansau de la sine, prin creşterea valorii businessului, a parametrilor de evaluare, pentru că România se îndrepta către UE, iar de folos era şi creşterea exponenţială a valorii activelor imobiliare deţinute de companii. Ar trebui să le mulţumească lui Iliescu, Constantinescu, Isărescu pentru acest lucru.
Oamenii de afaceri români s-au trezit peste noapte că sunt mai bogaţi, că pot să viseze la expansiune, la alte afaceri, la intrarea pe piaţa imobiliară: toată lumea visa să facă birouri, case şi apartamente. Având în vedere că valoarea imobilului deţinut creştea peste noapte, puteau să meargă la bancă să ceară mai mulţi bani. Dar pentru ce? Foarte mulţi antreprenori au crezut că sunt mai deştepţi decât piaţa. Prea puţini s-au uitat la ceea ce făcea compania lor, la procesele de producţie, la organigrame, la piaţă, la produsele pe care le puneau pe piaţă. Atât timp cât aveai banii în cont şi bancherii te căutau de dimineaţă până seara, nu-ţi puneai problema să te uiţi ce ai în spate.
Nimeni nu se uita la ce făceau multinaţionalele, care numărau fiecare om din organigramă, care analizau procese de producţie, care în fiecare zi îşi înfigeau undeva steagul, care dădeau afară oameni dacă trebuia, care analizau şi răsanalizau produsele începând de la procesul de fabricaţie, cererea din piaţă, marketingul şi vânzările până la recuperarea banilor. Toate aceste lucruri însemnau procese plictisitoare.
De partea cealaltă, având bani şi crezând că aceştia au venit din mintea lor, mulţi oameni de afaceri au început să-i cheltuiască aiurea, să aibă cheltuieli lunare din ce în ce mai mari, să facă greşeli prin extinderea în alte sectoare, să creadă că se pricep la toate, să considere că nu mai au nevoie de nimeni ca să facă bani etc. Toată lumea avea un trai extraordinar, în care numărul sticlelor de vin comandate la restaurant era fără număr. Când ai câteva milioane de euro în cont, eşti extrem de puternic, iar orgoliul este pe măsură. Este un job greu şi o povară – să fii milionar şi să ştii ce să faci cu banii.
Scăderea euro cu 30% în perioada de boom chiar a dat senzaţia antreprenorilor, întregii Românii, că până la traiul nemţilor, francezilor, italienilor, spaniolilor nu mai este decât un pas şi este doar o chestiune de an până când vom avea salariile lor.
A venit criza de nicăieri, iar multe companii româneşti s-au trezit cu produsele în braţe, cu terenuri în mijlocul câmpului, cu schelete de apartamente pe care nu le mai cumpăra nimeni, cu accesul la finanţarea bancară tăiat, cu firme pline de oameni care ţipau pentru bani de salarii, cu marfă în piaţă, dar cu facturi neplătite etc.
Creşterea cursurilor leu/euro, leu/franc elveţian nu a mai acţionat în favoarea afacerilor româneşti, ci dimpotrivă, toate companiile îndatorate în euro s-au trezit că au mai mult de dat înapoi la bancă în lei, mai mult decât au luat, iar piaţa şi cererea le-au tăiat vânzările la sânge. Dintr-o dată, nimic nu mai mergea: băncile voiau banii înapoi, în companii era un dezastru, bani de salarii nu mai existau, iar acasă familiile voiau să aibă aceleaşi cheltuieli.
Scăderea inflaţiei, stabilitatea cursului şi reducerea dobânzilor au rezolvat anumite probleme pe partea de cheltuieli, dar nu au putut să crească vânzările. Insolvenţa a fost o soluţie de a nu rezolva problemele structurale din companii şi afaceri.
Mulţi antreprenori nu au ştiut să se redreseze, le-a fost greu să taie din prima, nu au putut să-şi reducă cheltuielile şi au vrut să-şi menţină traiul pentru a nu intra în gura lumii; au apărut certurile în familie şi între partenerii de afaceri, au mai venit Fiscul şi DNA-ul, iar peisajul din piaţă arăta altfel. Nimeni nu înţelegea de ce lucrurile nu mai merg înainte, de ce nu mai vin banii, de ce toată lumea se uită urât la ei. Multinaţionalele au câştigat teren în fiecare lună, iar mulţi antreprenori s-au trezit că nu mai au loc la masă.
Mulţi oameni de afaceri s-au trezit că nu-şi mai găsesc locul, că nu mai pot face bani după ce că nu-i mai au şi că sunt deja îndatoraţi. În aceste condiţii, mulţi nu mai vedeau ziua de mâine. Pentru că nu au avut educaţie economică şi financiară, milioanele din conturi nu au fost o binecuvântare, ci un blestem.
-
Vasile Turcu, fostul acţionar al echipei Dinamo Bucureşti, a murit
Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că Vasile Turcu a decedat în jurul orei 2.00.
Vasile Turcu, în vârstă de 62 de ani, a ajuns pe 1 martie la Spitalul de Urgenţă Floreasca în stare gravă, după o tentativă de sinucidere ce a avut loc în locuinţa sa din Bucureşti. Reprezentanţi ai Poliţiei Capitalei au declarat că Vasile Turcu a lăsat un bilet de adio, însă nu se cunoaşte conţinutul acestuia.
-
Vasile Turcu, fost acţionar al clubului Dinamo, internat de urgenţă la Spitalul Floreasca. Acesta ar fi încercat să se sinucidă
UPDATE 14:20 Surse apropiate familiei fostului acţionar dinamovist susţin pentru ProSport că Vasile Turcu este în acest moment intubat şi are un hematom pe creier. Medicii încearcă să-l stabilizeze în aceste momente.
UPDATE 14:19 Surse medicale au confirmat pentru MEDIAFAX că Vasile Turcu a încercat să se sinucidă prin spânzurare.
Fostul acţionar al Dinamo Bucureşti, Vasile Turcu, a fost transportat, miercuri, de urgenţă la Spitalul Clinic Floreasca după un stop cardio-respirator, a confirmat pentru MEDIAFAX, coordonatorul SMURD Bucureşti, Bogdan Opriţa.
Şeful Unităţii de Primiri Urgenţe al Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca, Bogdan Opriţa, a precizat pentru agenţia de presă MEDIAFAX că Vasile Turcu a fost transportat de urgenţă la spital după ce a suferit un stop cardio-respirator.
Fostul acţionar al clubului Dinamo Bucureşti a fost resuscitat, fiind, la ora transmiterii ştirii, internat în Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.
Date suplimentare despre starea de sănătate a lui Vasile Turcu nu pot fi furnizate, la cererea familiei, a mai precizat Opriţa pentru MEDIAFAX.
-
Austrian Post numeşte un nou director în cadrul PostMaster
Marius Bene a lucrat timp de 7 ani in telecomunicatii, la Cosmote si la Vodafone, unde a ocupat pozitiile de director de vanzari Transilvania si Moldova, respectiv de Senior Manager Business Development. Bene mai are o experienta de 4 ani in cadrul TNT Romania ca Manager Regional. Noul Managing Director PostMaster este absolvent al Universitatii Babes-Bolyai si detine un certificat de management de la Universitatea OPEN din Marea Britanie. Numirea sa consolideaza echipa de management si vine la scurt timp dupa ce alti doi executivi s-au alaturat companiei. Rezso Koszegi a preluat functia de Director de Operatiuni in iulie, dupa 10 ani petrecuti in TNT Romania, iar Sever Patrascioiu a fost numit Director Financiar in luna august, avand o experienta de 5 ani pe o pozitie similara la principalul dealer Mercedes, Autoklass.
PostMaster, membră a Austrian Post Group, este cel mai mare furnizor de servicii poştale private din România. Compania este activă în distribuţia de coresponenta adresată (documente) şi neadresată (materiale publicitare). De asemenea, PostMaster funizează servicii de management al bazelor de date, geomarketing şi sampling. Cu o acoperire naţională de 80% asigurata printr-o reţea de 52 de birouri locale şi având 1200 de angajaţi, compania a distribuit în 2012 peste 420 de milioane de unităţi de corespondenţă (documente şi materiale publicitare). Anul trecut PostMaster a raportat o cifră de afaceri de 11 milioane EURO, cu 10% mai mult decât în 2011.