Tag: Flamingo pe Bursa

  • Flamingo pe Bursa, in stil american

    „O sa ne listam la Bursa“ – refrenul acesta il canta multi directori generali si presedinti de companii, dar de cele mai multe ori promisiunile lor raman neonorate. In decembrie 2003, cand a devenit presedintele Flamingo Computers, Dragos Simion promitea ca va lista compania in trei ani. A reusit sa se tina de promisiune dupa doar un an si jumatate.

     

    Actul de nastere al Flamingo, grupul care isi vinde 20% din actiuni prin oferta publica initiala, s-a semnat in 1994. Istoria companiei a inceput cu trei tineri antreprenori nascuti in acelasi an (1968) si deveniti, ulterior, colegi de facultate. Cei trei n-au inventat roata – au intuit doar, la inceputul anilor ‘90, ca PC-urile vor ajunge sa se vanda in volume mari, asa cum se intampla, in acea perioada, cu televizoarele color. Numele celor trei? Dragos Cinca, Marius Ghenea si Varol Islam.

     

    Absolventi ai Facultatii de Electronica si Telecomunicatii, Marius, Dragos si Varol stiau bine inca de atunci cum se asambleaza un calculator. „Spre deosebire de mine, Dragos si Varol erau mai tehnici“, povesteste Marius Ghenea (37), primul director executiv al companiei – in prezent seful Flanco, al doilea mare lant de retail de electrocasnice din Romania. „Si eu stiam sa asamblez calculatoare, dar rolul meu in Flamingo a fost sa gandesc structura si dezvoltarea companiei.“

     

    Daca Marius Ghenea a devenit CEO si presedintele companiei, Cinca, fiind actionarul principal, a ocupat functia de chairman, iar Varol Islam era coordonatorul de-partamentului tehnic (asamblare de computere si service). In 1994, piata de distributie IT nu era nici pe departe un teritoriu virgin. In peisajul autohton, mai erau producatori si distribuitori de calculatoare, precum Scop, Forte sau Omnilogic. Dintre toti insa, Flamingo a ales o cale aparte: si-a mutat centrul de greutate spre zona de vanzare, de contact cu clientul final, devenind in timp principalul lant de distributie IT (PC-uri si tehnica de calcul).

     

    Dupa ce firma a functionat intr-un apartament de bloc in cartierul bucurestean Militari, primul magazin Flamingo a fost deschis in Soseaua Panduri, in iulie 1995. Desi, pe acea vreme, un calculator personal era mult inferior din punct de vedere tehnic celor cu care ne-am obisnuit acum, pretul era foarte mare. Un PC ajungea sa coste aproximativ 1.000 de dolari – pret cu care se poate cumpara in prezent un laptop. Pretul ridicat al computerelor le permitea atunci vanzatorilor sa obtina marje de profit ridicate, insa volumul business-ului era scazut.

     

    „La inceput, vindeam direct din apartamentul de bloc catre persoane fizice si companii“, isi aminteste Ghenea, insa succesul cel mare a inceput din momentul in care s-a deschis primul magazin. In 1994, majoritatea producatorilor de PC-uri si accesorii nu aveau reprezentante in Romania, asa ca era destul de greu sa sa castigi contracte din pozitia de mica firma romaneasca.

     

    E si o vorba: cand esti mic, nimeni nu te baga in seama. Ghenea, in calitate de director executiv, a convins marii furnizori ca Flamingo are o strategie pe termen mediu. Consecinta? A semnat cu Genius, Sony sau Microsoft. Ca un element anecdotic, printre primele parteneriate de distributie puse la punct de Ghenea s-a numarat cel cu Flanco – firma pe care avea sa o conduca in momentul despartirii de Flamingo.

     

    Micul distribuitor Flamingo reusea, astfel, sa devina importator direct, aprovizionandu-si magazinele din Ungaria si Turcia. Piata retail-ului IT s-a populat destul de mult si dupa infiintarea Flamingo. Au mai aparut Ager si Ultra Pro. Coincidenta a facut ca si actionarii principali ai acestor companii sa fie colegi de generatie cu fondatorii Flamingo.

     

    Este vorba de Bogdan Savin, actionar principal la Ager si Cristian Fughina – proprietar, alaturi de sotia sa, al lantului Ultra Pro. Flamingo a aparut primul si primul a ramas. A fost ca o cursa in care primul plecat ramane sef de pluton. O data cu dezvoltarea lantului de retail (magazine pentru clienti finali persoane fizice), Ghenea, Cinca si Islam au pus la punct si divizia de distributie, adica partea din Flamingo care vindea atat direct catre clienti companii, cat si catre alti retaileri. „Cu timpul, ne-am axat catre al doilea tip de distributie“, explica Ghenea. „Totodata am avut grija sa nu ne concuram clientii diviziei de distributie. Nu ne-am deschis magazine in tara in locurile in care acestia deja erau prezenti.“

     

    Avand distributie nationala si relatii cu furnizorii din strainatate, deschiderea Flamingo International a fost o decizie naturala. Asta s-a intamplat in 1999. Primul pas facut de Flamingo International a fost in Republica Moldova, in Chisinau. Au urmat Bulgaria, statele din spatiul ex-iugoslav (Macedonia, Croatia, Serbia), Ungaria si in 2001, Olanda. Compania a inceput prin a face in aceste tari doar distributie, deschiderea de magazine proprii fiind o decizie de data foarte recenta.

     

    Intrarea Flamingo pe piata moldoveana nu a fost lipsita de impedimente. „Ajunsesem sa avem 25% din aceasta piata. Companiile locale au facut lobby la autoritati, s-a schimbat peste noapte legislatia, fapt care ne-a diminuat business-ul“, spune Ghenea.

     

    Deschiderea unui centru de distributie in Olanda te trimite cu gandul la facilitati fiscale. „N-a fost vorba de asa ceva, pentru ca eram companie rezidenta. Prezenta la Rotterdam a insemnat construirea unei platforme de distributie in tarile europene in care eram prezenti“, explica Ghenea. Importurile de echipamente din Benelux erau sortate in Olanda si redirijate catre Zagreb, Budapesta sau zona libera Giurgiu.

     

    Toate bune si frumoase, pana la inceputul anilor 2000. Dupa ce pornise de la un magazin de 40 mp in Soseaua Panduri, lantul Flamingo avea zeci de puncte de prezenta in toata tara, extindere reflectata si in dinamica vanzarilor. De la trei milioane de dolari in 1995, Flamingo vindea de 30 de milioane de dolari in 2000 si de 48 de milioane de dolari in 2001. Acest an a fost unul de cotitura pentru grupul de firme Flamingo. De la infiintare, se tot dezvoltase din resurse proprii (propriul profit) si din credite bancare. Marius Ghenea si Dragos Simion au venit cu ideea atragerii unui fond de investitii. Cresterea pe care ar fi generat-o banii adusi de fond ar fi dus la imbunatatirea rezultatelor financiare (marirea profitului). In plus, era de asteptat ca avansul in fata competitorilor sa creasca.

     

    Pana la urma, discutiile cu fondurile nu s-au concretizat intr-o investitie, pentru ca industria IT era asociata, la data respectiva, cu declinul dotcom-urilor. In aceeasi perioada, au aparut disensiuni intre Marius Ghenea si Dragos Cinca, actionarul majoritar de atunci si de acum, privind dezvoltarea strategica a companiei. Primul vroia consolidarea pozitiei Flamingo la nivel national, in vreme ce Dragos Cinca era adeptul extinderii internationale.

     

    Consecinta divergentelor de viziune dintre Cinca si Ghenea? Directorul general Ghenea a plecat din companie, vanzandu-si pachetul de actiuni catre actionarul majoritar. „In momentul plecarii mele, structura actionariatului era, grosso modo, urmatoarea: Dragos Cinca – doua treimi, iar eu – o treime“, explica Ghenea. Dupa tranzactie, Cinca, impreuna cu sotia, a ajuns sa detina peste 95% din companie, dupa ce anterior mai cumparase actiuni si de la Varol Islam – cel de-al treilea fondator.

     

    Dupa plecarea lui Ghenea, care s-a instalat imediat pe postul de sef al Flanco, imaginea Flamingo nu s-a mai identificat o buna perioada de timp cu nici unul dintre manageri. Dragos Cinca a fost mereu o prezenta foarte discreta, singurul lider care mai vorbea in numele Flamingo fiind Dan Topala – presedintele diviziei internationale.

     

    Flamingo a ramas intr-o faza de tranzitie pana la sfarsitul lui 2003. Atunci a intrat in lumina reflectoarelor Dragos Simion, numit in decembrie presedintele Flamingo Computers (divizia de retail). Simion a fost o surpriza doar pe jumatate, pentru ca era consilier financiar al Flamingo de prin 1996, dupa ce a absolvit un MBA in Norvegia. Dragos Simion (37), coleg de liceu cu Marius Ghenea, este cunoscut pentru experienta sa in domeniul fondurilor de investitii si al pietei de capital.

     

    Daca Ghenea a plecat intr-un moment in care actionarii renuntasera la ideea atragerii unui fond de investitii, Simion a fost adus cu misiunea de a lista Flamingo la Bursa. Nevoia de finantare a ramas, numai ca proprietarul a optat pentru o alta metoda de atragere a banilor. „Mandatul meu presupunea listarea companiei dupa trei ani de la numirea mea in functia de presedinte“, explica Simion. „Listarea se face dupa un an si jumatate.“

     

    De ce atat de repede? „Cu banii pe care ii vom obtine acum vom putea face investitii in extindere, astfel incat momentul integrarii in Uniunea Europeana sa ne gaseasca suficient de tari pentru competitia cu eventuali concurenti straini“, detaliaza Simion, in prezent director general si presedinte la Flamingo Computers si membru in Consiliul de Administratie al holdingului Flamingo International. Holdingul inglobeaza Flamingo Computers (retail) si Flamingo Distribution Center (distributie). Noua structura a fost creata in cursul lui 2004 special pentru momentul listarii.

     

    Prin unificarea celor trei companii din grup, investitorul care va cumpara o actiune Flamingo va putea sa deveni actionar in toate trei, simultan. Din punct de vedere financiar, Flamingo a fost auditata de consultantul PricewaterhouseCoopers.

     

    „In al doilea trimestru din 2004, am propus listarea companiei la mijlocul lui 2005 si ideea a fost acceptata“, povesteste Dragos Simion. Structura ofertei Flamingo are multe elemente de originalitate, fiind o premiera pentru piata de capital romaneasca.

     

    Analistii au comparat oferta publica initiala a companiei romanesti cu cea initiata anul trecut de motorul de cautare Google. Iata cum „investment banking-ul“ (intermediere de oferte publice, potrivit terminologiei engleze), considerat segmentul cel mai inovativ al pietelor financiare, incepe sa capete substanta si in Romania.

     

    Ce s-a intamplat recent? Noul holding Flamingo, al carui Consiliu de Administratie este prezidat de Dragos Cinca (actionar majoritar), a aprobat o majorare de capital cu 17 milioane de noi actiuni, care vor fi adaugate celor 67 de milioane deja existente. Prin majorarea de capital, 20% din actiunile „noii companii“ vor fi vandute prin oferta publica initiala, actionarii actuali urmand sa isi dilueze ponderea. Cele 20% din actiuni care urmeaza sa fie vandute daca oferta va fi integral subscrisa ar trebui sa aduca in companie 10 milioane de euro, conform asteptarilor managementului.

     

    Succesul subscrierii ar putea atrage dupa sine listarea a inca 15% din companie, ceea ce ar face ca pachetul de actiuni flotante sa ajunga la 35%. Banii vor fi folositi pentru extindere, inclusiv in deschiderea de noi magazine in strainatate. Deja Flamingo are magazine proprii in Bulgaria si Serbia. Dragos Simion vorbeste de un efort investitional total de 25 de milioane de euro pentru urmatorii doi ani.

     

    Cum vor decurge lucrurile: dupa publicarea anuntului de listare, facut saptamana trecuta, perioada de subscriere va avea loc intre 15 si 22 iunie 2005. In acest interval, investitorii interesati va trebui sa faca oferte de cumparare pentru preturi cuprinse intre 24.000 si 18.000 lei pe actiune. Astfel, in momentul listarii, valoarea de piata a Flamingo va varia intre 42,3 si 56,6 milioane de euro.

     

    Ca intr-o licitatie, vor avea prioritate cei care fac ofertele cele mai bune, adica apropiate de pretul superior (24.000 de lei). „Undeva intre 24.000 lei pe actiune si 18.000 lei pe actiune, vom trage linie, nu neaparat la pretul maxim care subscrie oferta, ci ceva mai jos, pentru a lasa actiunilor loc de crestere pe piata secundara. Toate actiunile se vor vinde la un singur pret. Celor care au licitat sub pretul final nu li se va aloca nimic, ci li se vor restitui banii.

     

    „Alocarea actiunilor in caz de suprasubscriere se va face prorata cu volumele licitate“, explica Dragos Simion. „Astfel, cei care nu isi vor vedea ordinele subscrise integral in piata primara isi vor putea completa portofoliile pe piata secundara, ceea ce va conduce la cresterea cererii pe piata secundara.“

     

    Noutatea acestei oferte consta in faptul ca 20% din pachetul scos la vanzare va fi vandut ca bonus celor care vor cumpara primii (10%) si celor care au facut oferta cea mai buna (10%). Aceste bonusuri poarta „patentul“ Dragos Simion. „Bonusul de 20% ii va determina pe investitori sa se grabeasca sa cumpere si, in acelasi timp, sa faca oferte bune“, explica artizanul ofertei publice initiale pe care o va face Flamingo. Oferta va fi intermediata de ING Securities si Raiffeisen Capital & Investment.

     

    Este momentul actual potrivit pentru o oferta publica initiala? Pesimistii spun ca Bur-sa este jos pe fondul scaderii actiunilor Petromidia, cauzate de anchetarea omului de afaceri Dinu Patriciu (actionarul majoritar al Rompetrol, grup din care Petromidia face parte) si de votul negativ dat Constitutiei europene de Franta si Olanda. Cu alte cuvinte, investitorii straini sunt putin reticenti in privinta plasamentelor pe Bursa de la Bucuresti.

     

    „Ne bazam pe faptul ca genul de investitori interesati de un IPO nu vor fi influentati de factorii perturbatori“, spera Dragos Simion care, desi si-a atins obiectivul, isi continua mandatul cel putin pana la expirarea celor trei ani – termenul fixat initial. 

     

    Si in afaceri ca si in viata, exista o ciclicitate a intamplarilor. Marius Ghenea, fondatorul care a plecat din companie in 2001, va cumpara actiuni in cadrul ofertei publice initiale, redevenind actionar. „Chiar daca nu as fi avut nici o legatura cu Flamingo, brokerii cu care lucrez ar fi cumparat un pachet din noile actiuni pentru diversificarea portofoliului“, spune Ghenea, un pasionat investitor pe piata de capital.

     

    Se impune o precizare: Ghenea a vandut in urma cu aproape patru ani 30% din Flamingo pentru o suma pe care surse din piata au estimat-o la acea vreme la 4-5 milioane de dolari (circa cinci milioane de euro). Acum, daca oferta va avea succes si 20% din companie se vor vinde cu 10 milioane de euro, cele cinci milioane ale lui Ghenea vor putea „cumpara“ doar 10% din actiuni. Momente diferite, oportunitati diferite.