Nu ne place sa vorbim despre moarte, iar eseul lui Michel
Schneider tocmai de aici porneste, de la raportul intre cuvinte si
disparitia (sau iminenta disparitiei) fizice. Despre ce au spus
niste mari personalitati in momentul trecerii in eternitate. Este,
daca vreti, un compediu sui generis de istorie a literaturii si
care functioneaza ca un excelent revelator al vietii.
Nu degeaba ne recomanda autorul ca, dupa parcurgerea cartii lui,
“sa citim toate cartile pe care acesti scriitori le-au scris: acolo
este povestita moartea lor. Un scriitor e cineva care moare de-a
lungul intregii sale vieti, fraza cu fraza, in cuvinte mici”.
Michel Schneider, “Morti imaginare”, Editura Art, Bucuresti,
2010