Solid si totusi usor, fara componente in miscare si rezistent la intemperii, utilizabil ca un computer sau ca un cititor de carti electronice, capabil sa se conecteze automat in retele wireless mesh, laptop-ul de 100 de dolari ameninta un sistem educational inca ancorat in epoca industriala.
Privit mai intai ca o initiativa excentrica a profesorului Nicholas Negroponte (presedintele M.I.T. Media Labs), proiectul computerului portabil de 100 de dolari a implicat un volum considerabil de munca de cercetare si dezvoltare, iar suportul unor parteneri din industrie – AMD, Red Hat, Google, Nortel, Brightstar – a fost esential. In ultimul an proiectul a captat interesul a numeroase guverne, mai cu seama dupa ce firma taiwaneza Quanta a fost selectata pentru fabricatie. Pentru a lansa insa productia de mare volum – singura cale de a ajunge la costuri atat de coborate – este nevoie de o comanda de circa 4 mil. bucati.
In primul rand, cred ca la noi nu s-a inteles despre ce este vorba. Atat initiativa organizatiei OLPC (One Laptop per Child) – care gestioneaza proiectul – cat si proiectul de lege initiat de deputatii romani vizeaza domeniul educatiei, asa ca nu ministrul comunicatiilor ar fi trebuit sa-si spuna parerea, ci ministrul educatiei. S-ar putea spune ca ministrul Hardau probabil nu stie ce este acest laptop si asteapta o opinie avizata de la specialisti. Din pacate, a avut parte de o opinie nu prea avizata, furnizata de ministrul Nagy. Argumentul ca sistemul sugerat este limitat in functionalitati poate fi valabil intr-o comparatie cu un notebook de 1.500 de dolari, iar a deduce ca performantele sunt incerte pe baza argumentului ca procesorul este incet este riscant. Insa afirmatia ca sistemul este lipsit de posibilitatea alimentarii cu energie electrica nu face decat sa ne confirme banuiala ca ministrul TI&C vorbeste din auzite si nicidecum pe baza unui raport serios elaborat de experti in educatie si informatica, asa cum ar fi normal. In al doilea rand, cred ca sistemul nostru educational actual este mult prea rigid pentru a accepta o uriasa schimbare de paradigma pe care proiectul un laptop pentru fiecare elev si fiecare cadru didactic inevitabil ar provoca-o. Profesorul Seymour Papert – unul dintre pionierii utilizarii computerelor in educatie – descrie aceasta schimbare de paradigma folosind cateva parabole.
Una dintre ele se bazeaza pe asa-numitul fenomenul QWERTY si a fost enuntata in celebra sa carte Mindstorms. In epoca de inceput a masinilor de scris tehnologia era inca slab dezvoltata, iar in cazul tastarii rapide tijele se incurcau adesea si blocau masina. Rezolvarea a fost separarea pe claviatura a literelor care se succed adesea, ca sa se minimizeze sansa coliziunilor. Asa a aparut amplasamentul QWERTY, proiectat anume pentru a fi ineficient (adica pentru a nu permite tastarea foarte rapida). Dupa cativa ani problemele mecanice au fost rezolvate, dar claviaturile au pastrat acest model. Morala este ca adesea rezolvam probleme trecatoare si aplicam aceleasi solutii, multa vreme dupa ce problemele au disparut. Exemplul preferat de Papert este curricula scolara, care a fost conceputa intr-o epoca in care calculul aritmetic era important. Astazi nimeni nu mai calculeaza manual, dar continuam sa-i invatam pe copii aritmetica.
Computerele schimba prea multe. Pentru un copil care deseneaza pe ecran un cerc folosind un limbaj de programare anume conceput (eventual Logo, inventat de Papert), o variabila nu mai e un concept abstract. Valorile ei schimba cercul in elipsa sau il reduc la o linie. Nu doar ca astfel calea spre algebra si geometrie e deschisa mult mai devreme, dar scoala are sansa sa re-devina atractiva, interesanta, cool. Cu conditia ca scoala sa inceteze sa bazeze pe modelul benzii de montaj si sa accepte ca traim in secolul 21.