Tag: fc basel

  • Cine sunt „ăştia”: Când „acasă” e în jurul lumii

    Florian Ioniţă este corporate engineering systems owner în cadrul jucătorului elveţian din industria farma Novartis. Numele funcţiei pe care o deţine sună la fel de complicat ca jobul său. Cel puţin pentru un necunoscător. Când vine vorba să sumarizeze o zi din viaţa de la birou, executivul român care locuieşte la Basel, în Elveţia, spune că lucrează în prezent cu două laptopuri, două telefoane, patru displayuri şi câteva minţi de geniu în background pentru fabricarea unei linii de producţie complet digitale.

    Iar când nu lucrează, foloseşte una dintre cele trei valize mereu pregătite pentru a schimba avioanele către Germania, Elveţia sau România, cu precădere. Dar şi atunci este întotdeauna însoţit de geanta diplomat cu telefoane, tablete şi baterii externe, pentru un acces nelimitat la informaţie şi comunicare fără limite.

    Şi totuşi, ce presupune jobul său actual? „Aş concluzia că este un job ce presupune gândire în viitor, contacte cu sute de colegi din lume şi intuiţie pentru a şti cum putem lucra la capacitate şi eficienţă maximă pentru companie”, spune executivul român. De exemplu, în acest moment, el este implicat împreună cu colegii săi din Novartis la proiectarea unei fabrici de medicamente complet digitale. „Viitorul trebuie fructificat în acţiuni în timp real, având în vedere că în industria noastră progresul şi inovaţia medicinei cere automat susţinere din partea de inginerie.”

    Florian Ioniţă şi-a început cariera la Centrala Nucleară din Cernavodă când încă era student. Uitându-se în urmă, el afirmă că toată cariera sa a fost complet influenţată de sfaturile primului său manager (Ian Horne). Un rol major a jucat şi intuiţia sa personală cu privire la viitorul omenirii – atât din punctul de vedere al mediului de business, cât şi politic. „După primele experienţe internaţionale, respectiv în Spania şi Olanda, în timpul recesiunii din 2008-2009, am înţeles imediat unde, când şi în ce direcţie trebuie să îmi îndrept cariera.”

    Mutările au fost, în general, „foarte inspirate”, având acces mereu la mediul de business internaţional şi la ultimele noutăţi din domeniile sale de interes, respectiv inginerie şi IT.

    Executivul român lucrează pentru Novartis de doi ani şi jumătate, perioadă în care a ocupat mai multe funcţii, lucrând atât în München, Germania, cât şi în Basel, Elveţia. Înainte de Novartis însă, Florian Ioniţă şi-a construit o carieră internaţională, lucrând în Barcelona, Spania, pentru compania de logistică Vanderlande, în Singapore pentru gigantul din energie Eni, în România pentru grupul GSP din Constanţa, sau în Copenhaga, capitala Danemarcei, pentru Maersk Drilling, un alt grup din domeniul energiei. Care este elementul de legătură în acest puzzle? Domeniul IT. „Prima plecare cu impact major, atât din punct de vedere personal, cât şi profesional, a fost în SUA, în 2006. Am mers pentru doar patru luni, împins de nevoia financiară de a-mi continua studiile cu orice preţ.”

    Absolvent al Universităţii Ovidius din Constanţă (cu o diplomă în inginerie mecanică), el deţine şi un executive MBA de la Tiffin University. „Viaţa internaţională a început din necesitatea de a evolua. A continuat datorită deschiderii către nou, către viziune şi un mediu profesional bazat strict pe valoarea adăugată adusă unei poziţii dintr-o companie.”

    A revenit în ţară timp de doi ani şi jumătate (între 2011 şi 2014) – perioadă în care a lucrat pentru GSP Holding, grupul de companii specializate în forajul marin şi în construcţii offshore deţinut de omul de afaceri constănţean Gabriel Comănescu. Despre perioada aceea spune că a învăţat „exact cum nu trebuie să fie un mediu de lucru. Poate am fost ghinionist, însă cum mereu extrag ce-i mai bun, am fugit rupând pământul cu o mare lecţie, atât profesională, cât şi personală.”   

    Şi totuşi, la întrebarea dacă se gândeşte să se întoarcă în ţară, răspunsul este simplu: „Da, evident”. Doar că pe termen mediu, sau chiar lung. Un motiv este diferenţa mare dintre veniturile executivilor din top management şi ale celor din zona de execuţie. Spre exemplu, un director de fabrică din România are un salariu de opt ori mai mare decât un muncitor, raport care se regăseşte şi în alte ţări din regiune, în timp ce în Europa de Vest decalajul este mult mai mic, de 3 la 1, potrivit datelor companiei de consultanţă şi executive search Korn Ferry.
    „Din păcate, românii expaţi sunt, momentan, doar relativ luaţi în calcul de corporaţiile internaţionale şi mai ales de companiile locale. Astfel, sunt bariere încă din start. Se preferă angajarea expaţilor străini şi nu a noastră.”

    Dacă ar fi să revină sau când o va face, va fi din poziţia de angajat. „Cel puţin asta îmi oferă limita mea intelectuală. Încă nu sunt capabil să generez o idee sau model de business care să-mi ofere şansa de a avea un angajat care să poată primi exact ceea ce eu pretind de la un angajator. Mai bine să fiu eu un angajat eficient, decât un angajator cu oameni parţial sau complet nefericiţi şi limitaţi.” 

    Deşi a locuit în toate colţurile lumii, vine acasă frecvent şi este de părere că puţine lucruri s-au schimbat în ultimii ani. Curăţenia, infrastructura, calitatea în servicii (exceptându-le pe cele din HoReCa), dar mai ales modul de a gândi şi acţiona al oamenilor sunt lucruri care nu s-au schimbat prea mult în ultimii 10 ani. „De apreciat sunt excepţiile oraşelor Sibiu şi Cluj-Napoca, unde trecerea timpului este vizibilă, generându-mi întrebări vizavi de ce anume este diferit în aceste medii.”

    Este de părere că principalele două schimbări care ar trebui să aibă loc în România ar trebui să fie în domeniile educaţiei şi sănătăţii, deoarece o societate educată şi sănătoasă este şi va rămâne „autodezvoltatoare, verticală şi ajustabilă la schimbările globale”. Câteva exemple în acest sens sunt Olanda, Singapore şi Coreea de Sud.  


    De ce anume vă e cel mai dor din România?

    Consider că dorul de România are momentele lui. În acest moment, se limitează la familie – incluzând labradorul meu Buddy -, la timpul frumos cu prietenii la „cârciumă” şi la libertatea în sensul deplin al cuvântului. Apreciez şi mă simt excelent în vestul Europei, însă uneori lipsa de flexibilitate, alături de modul strict de a petrece timpul liber sunt câteva chestiuni problematice aici. În schimb, România oferă oameni zâmbitori, pozitivi şi foarte deschişi atunci când sunt în timpul liber şi petrec. Mă hrănesc cu aceste momente când revin în ţara. Mersul la piaţă aproape zilnic şi (încă) posibilitatea de a achiziţiona alimente în kilograme şi nu pe bucată adaugă mereu un zâmbet acasă. Sunt foarte, foarte multe locuri, lucruri şi medii frumoase în România, însă personal nu am găsit balanţa până acum. Poate vârsta, poate mentalitatea, poate dorinţa de a face totul fără graniţe sunt impedimente

    Dar la polul opus, de ce vă e cel mai puţin dor?

    De limitele inexplicabile ale oamenilor, şocante, aş spune. Trăim într-o lume complet deschisă, cu acces la orice informaţie în timp real, dar noi încă adormim fără a învaţa ceva peste zi, fără a ne întreba ce putem face să progresăm, să schimbăm lucrurile, să evoluăm. Simplu şi direct cu aplicaţie în orice domeniu şi mediu. 

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Aş evita subiectul doar prin prisma faptului că ies din casă sau birou şi intru pe autostradă cu trei benzi pe sens, coborând apoi direct în centrul oraşului. Poate Copenhaga, München sau Basel sunt excepţii. Prietenii fac glume şi spun că înainte de întoarcerea în România este bine să încerc construcţia unei autostrăzi private. 

    Pe de altă parte, nefiind un băutor de cafea aş spune că în general viaţa din cârciumile din România (aşa numesc eu orice locaţie indiferent de nivelul ei) este printre cele mai plăcute din lume. Aşa cum menţionam anterior, partea care mă atrage cel mai mult acasă este cea de veselie şi timp fain. Din punct de vedere culinar sunt foarte mulţumit acasă. Varietatea şi libertatea locurilor sunt exemplare. Faptul că în orice oraş din ţară, la orice oră, poţi merge la cumpărături sau poţi ieşi la cârciumă este extraordinar. 

  • Mucegai cu pietre semipreţioase

    Aceasta a realizat astfel o serie de sculpturi intitulată „Bad Fruit” („Fructe stricate”), confecţionate din spumă poliuretanică acoperită cu pietre semipreţioase de diverse culori care imită foarte bine aspectul fructelor uitate într-un vas ce au început să mucegăiască şi să se strice. O parte din lucrările sale din această serie vor fi expuse într-un castron gigant la evenimentul Art Basel Miami Beach din luna decembrie a acestui an.

  • Wizz Air lansează 5 rute noi din Sibiu, preţurile biletelor pornesc de la 39 RON

    Wizz Air anunţă cinci noi rute din Sibiu şi alocarea celei de-a doua aeronave bazei din Sibiu. Preţurile biletelor pornesc de la 39 RON.

    Wizz Air anunţă alocarea celei de-a doua aeronave bazei din Sibiu. Aparatul de zbor Airbus A320 cu 180 de locuri va susţine operarea celor mai noi curse disponibile acum din Sibiu spre Copenhaga, Tel Aviv, Paris Beauvais, Basel şi Frankfurt Hahn, precum şi creşterea frecvenţelor spre 4 destinaţii populare: Londra Luton, Memmingen, Nuremberg şi Dortmund.

    ”Astăzi sărbătorim 2 ani de la deschiderea bazei noastre din Sibiu şi alocăm cea de-a doua aeronavă WIZZ flotei locale, precum şi lansarea a 5 noi rute, atât de aşteptate, către Copenhaga, Tel Aviv, Paris Beauvais, Basel şi Frankfurt Hahn”, arată în comunicat Sorina Ratz, Wizz Air head of corporate communications interimar.

    Zborurile către cele 5 destinaţii noi, introduse din această şună, vor fi operate de două, respectiv trei ori pe săptămână, la preţuri care pornesc de la 39 RON către Basel, 69 RON către Copenhaga şi Paris, respectiv 119 RON către Frankfurt şi Tel Aviv.

    De asemenea, frecvenţa cursei către Londra a crescut de la 5 la 7, către Munchen de la două curse la 5, către Dortmund de la 3 la 5, iar către Nuremberg de la 3 la 4.

    Potrivit unui comunicat transmis de compania aeriană, operaţiunile de la baza din Sibiu au crescut cu 70% în acest an. Investiţia totală din Sibiu depăşeşte 200 de milioane de dolari şi susţine pe plan local piaţa forţei de muncă prin cei peste 70 de profesionişti în aviaţie şi mai mult de 350 de locuri de muncă pe an în industriile afiliate din regiune.

  • Acesta este SINGURUL ORAŞ DIN ROMÂNIA aflat pe lista celor 100 de oraşe verzi ale lumii

    Alba Iulia foloseşte energie regenerabilă în proporţie de 99%, din care 96% reprezintă energie provenită din hidrocentrale, 1% eoliană, 2% energie solară şi 1% energie produsă din gaze naturale.

    La nivel european, oraşe precum Ljubljana (Slovenia), Fave (Portugalia), Bolzano (Italia) Reykjavik (Islanda), Akureyri (Islanda), Basel (Elveţia) Ærøskøbing (Danemarca), folosesc surse regenerabile în proporţie de 100%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Fritz Hoffmann, fondatorul gigantului elveţian Roche

    Fritz Hoffmann s-a născut în 1868, în oraşul Basel, într-o familie de manufacturieri şi comercianţi importanţi din industria textilă. În 1885 a început un stagiu de ucenicie la o bancă din Yverdon-les-Bains, iar patru ani mai târziu, un altul la farmacia Bohny, Hollinger & Cie. din Basel.

    În 1891 s-a mutat la Londra, iar în 1892, la Hamburg, unde a lucrat pentru compania G. Lipman & Geffcken, perioadă în care a trăit şi marea epidemie de holeră. Pentru a se proteja împotriva infecţiei, tinerii angajaţi ai companiei germane beau mari cantităţi de coniac, folosind coajă de portocală pentru a îmbunătăţi gustul acestuia.

    Această experienţă l-a inspirat ulterior pe Fritz Hoffmann să adauge aromă de portocală siropului de tuse amar Thiocol, realizând astfel produsul de succes Sirolin. În 1893 s-a întors în Basel, unde tatăl său cumpărase cu echivalentul a 200.000 de euro o parte din compania producătoare de medicamente din plante Bohny, Hollinger & Cie. Superiorii lui Fritz Hoffmann, nemulţumiţi de stilul dinamic al tânărului de a face afaceri, au propus ca el să preia conducerea micii fabrici aflate pe Grenzacherstrasse, Basel, pe propria răspundere.

    Avea 26 de ani când a preluat conducerea fabricii alături de chimistul companiei, Max Carl Traub. Astfel, la începutul anului 1884, s-a născut Hoffmann, Traub & Co., noua firmă care denumea mica fabrica dintre Rin şi Grenzacherstrasse şi care avea ca obiect de activitate producţia de extracte din plante, tincturi, alifii, pastile, firnis din ulei de in şi  ceară pentru podele.

    În 1895, Fritz Hoffmann s-a căsătorit cu Adele La Roche, iar la scurt timp s-au născut şi fiii lor, Emanuel şi Alfred. În 1896, Max Carl Traub a părăsit compania. Hoffmann a avut ideea de a face marketingul internaţional al produselor, astfel că, încă din 1897, când niciunul dintre produse nu avea succes, a stabilit subsidiare ale companiei în Italia şi Germania, pentru a-şi atinge scopul. În 1898 afacerea a fost recapitalizată, iar în acelaşi an compania a lansat pe piaţă primul produs de succes.

    Siropul a devenit rapid un bestseller datorită talentului de marketing al lui Hoffmann. În 1904, compania a lansat şi produsul pentru inimă Digalen, iar în 1909, calmantul Pantopon, acestea fiind două dintre cele mai importante inovaţii medicale ale perioadei respective.

    În 1912, grupul se extinsese deja în nouă ţări. Creşterea companiei s-a oprit însă în perioada Primului Război Mondial, ca efect al faptului că Roche se afla pe ”lista neagră„, atât în Franţa, cât şi în Germania, din cauza conexiunilor internaţionale ale companiei. Izbucnirea Revoluţiei Ruse din 1917 a lovit însă mai tare în afacerile lui Hoffmann, ţinând cont că Rusia era cea mai importantă piaţă pentru companie. După pierderea acesteia, compania a avut nevoie de o infuzie mare de capital.

    Ajutorul a venit din partea băncii Basler Handelsbank, condusă de cumnatul lui Hoffmann. Compania a fost restructurată şi transformată într-o companie cu răspundere limitată în 1919. Toate aceste evenimente au afectat sănătatea lui Hoffmann, a cărui stare s-a înrăutăţit dramatic din 1919; el a murit în 1920, la 52 de ani. Managementul companiei a fost preluat de dr. Emil Christoph Barrell, care fusese angajat pe postul de chimist în companie în 1896 şi care devenise în 1899 şeful Roche Germania.

    Barrell a schimbat strategia companiei, astfel că în 1920 au cumpărat primul produs sintetic, somniferul Allonal, iar în 1933 a cumpărat procesul de sintetizare a vitaminei C descoperit de Tadeusz Reichstein şi a început să realizeze producţia în masă a produsului, eveniment care a marcat începutul dedicării totale a companiei pe metodele de sinteză chimică. Anul trecut, F. Hoffmann-La Roche, care realizează operaţiuni la nivel global prin două divizii, de farmacecutice şi diagnostice, a ajuns la venituri de 46,7 miliarde de euro, profit operaţional de 17,9 miliarde de euro şi 85.000 de angajaţi.

  • Cum pot tinerii din România să câştige mii de euro în SUA, Elveţia, Koreea sau Senegal

    Cele mai exotice internshipuri plătite de pe platforma de recrutare SmartDreamers se adresează absolvenţilor de studii superioare şi vin din partea AIESEC, cea mai mare asociaţie studenţească globală. Posturile sunt în domenii precum educaţie, marketing, vânzări sau management şi pot aduce internilor venituri lunare de până la 3000 de dolari.

    Programele de internship marca AIESEC pe diverse poziţii în companii din Europa aduc cele mai mari venituri lunare. Astfel, pentru un internship de Management Intern în Elveţia, la Basel, candidaţii trebuie să cunoască limba Engleză, să fie licenţiaţi şi să aibă cunoştinţe de Management prin proiect şi Training/Facilitare. cel care va fi ales să ocupe această poziţie va câştiga 3100 de dolari după prima lună de lucru. Tot în Basel, dar pentru o poziţie de Management Assistant, câştigul lunar este de 3700 de dolari! Programul de internship durează un an.

    Pe un post asemănător, dar la o şcoală din Londra, un intern va câştiga 2805 dolari după prima lună. Ca şi în cazul internship-ului din Elveţia, contractul are o durată de un an. Candidatul ideal pentru acest internship trebuie să fie capabil să ajute la dezvoltarea şi pregătirea resurselor pentru activităţile de învăţare în concordanţă cu planurile stabilite, să observe performanţele elevilor şi să ofere feedback profesorilor în ceea ce priveşte progresul fiecărui elev în parte.

    În Koreea se caută zece profesori de Limba Engleză, remuneraţia fiind de 430 de dolari pe lună, programul fiind pe o durată de trei luni de zile. În India, în localitatea Kolkata, e nevoie de un profesor de Limba Spaniolă pe o durată de 15 săptămâni. Candidaţii trebuie să aibă minimă experienţă în domeniu, iar venitul lunar este de 401 dolari pe lună.

    În Myanmar, candidatul selectat pentru poziţia aflată în concurs va primi 400 de dolari în fiecare lună (timp de 18 luni), dar i se asigură şi cazare gratuită. Candidaţii trebuie să cunoască Limba Engleză şi să fie licenţiaţi, experienţa nefiind o condiţie, astfel că posturile sunt ideale pentru majoritatea românilor absolvenţi de studii superioare.

    Şi în Senegal e nevoie de 10 interni pe poziţii de Marketing, în special pe domeniul Cercetării Pieţei. Candidaţii selectaţi vor beneficia de 200 de dolari lunar şi vor avea şansa de a cunoaşte pe propria piele realitatea africană pe durata a două luni, cât ţine programul de internship.

    Lista completă a internship-urilor puse la bătaie de asociaţia AIESEC România poate fi găsită pe SmartDreamers, aici: http://bit.ly/1ipQcsS.

    Platforma de recrutare SmartDreamers, cu joburi pentru tineri, oferă posibilitatea absolvenţilor de studii superioare din toată ţara să aplice pe programe de internship atât de utile în vederea acumulării experienţei profesionale.

  • Băncile austriece au nevoie de capital de până la 8 miliarde euro pentru a respecta regulile Basel III

     Principala provocare va fi înlocuirea unor ajutoare de stat totalizând 5,15 miliarde de euro până în 2017, când acestea nu vor mai putea fi luate în calcul drept capital de bază, informează Bloomberg.

    Erste Group derulează un proces de vânzare de titluri noi în valoare de 660 de milioane de euro, fondurile urmând să fie folosite pentru plata unui ajutor de stat de 1,2 miliarde de euro. Raiffeisen ar putea vinde acţiuni pentru a susţine achitarea unui ajutor de stat de 1,75 miliarde de euro, a declarat, în iunie, directorul general al băncii, Karl Sevelda. Bawag PSK a plătit în iunie o primă tranşă, de 50 de milioane de euro, pentru achitarea ajutorului financiar de 550 de milioane de euro primit de la stat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fed a adoptat Basel III: Băncile din SUA vor constiui rezerve mai mari pentru a acoperi riscul

     Proiectul, adoptat în unanimitate de guvernatorii Rezervei Federale a SUA, favorizează băncile mici şi mijlocii, introducând totodată măsuri pentru controlul instituţiilor financiare foarte mari, a căror situaţie poate influenţa stabilitatea sistemului.

    Numeroase detalii din proiect sunt încă în dezbatere, dar Fed a precizat că va pregăti un set de patru măsuri agresive care au ca ţintă supravegherea şi controlul mai strict al celor opt bănci americane desemnate ca importante la nivel de sistem, respectiv JP Morgan, Citigroup, Bank of America, Wells Fargo, Goldman Sachs, Morgan Stanley, Bank of New York Mellon şi State Street.

    Regulamentul Basel III, un proiect de 800 de pagini elaborat în 2010 la Basel, Elveţia, a fost creat ca reacţie la criza financiară mondială din 2008, pentru a preveni un nou crash şi pentru a aduce sub control riscurile derivate din complexitatea şi prezenţa globală a marilor grupuri financiare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro