E unul dintre textele ei cele mai puternice si mai cunoscute
peste hotare, care intruneste in buna masura calitatile invocate de
juriul suedez, in 2009: “lirismul concentrat si proza plina de
sinceritate, care descrie universul celor deposedati”.
“Deposedarea” din acest micro-roman vizeaza nu atat universul
material al personajelor, cat orizontul si sperantele lor.
Ne aflam in plina perioada ceausista, intr-un sat in care timpul a
incremenit, in care cantecele sunt triste, iar moartea tresare la
fiecare colt de ulita. “Eroii” acestei lumi dezabuzate sunt membrii
familiei morarului Windisch, care asteapta zadarnic actele de
emigrare in Occident. Ca grabeasca formalitatile, Amalie, fata lui
Windisch, accepta sa cedeze avansurilor militianului din
localitate, dar si pastorului.
Dupa consumarea actului si in pragul plecarii spre libertate, trei
fraze ale autoarei inchid cercul sperantei si rasuna in mintea
cititorului mult dupa terminarea lecturii: “Isus doarme pe cruce
langa usa bisericii. Cand se va trezi, va fi batran. Aerul din sat
va fi mai luminos decat pielea lui despuiata.”
Herta Müller, “Omul este un mare fazan pe lume”, Humanitas
Fiction, Bucuresti, 2011