Un lucru sare in ochi la acest nou film al lui Fatih Akin,
probabil cel mai cunoscut reprezentant al tinerilor regizori
germani la nivel international. Akin isi face uitati ultimii zece
ani de cariera, dominati de drame sociale si dese reveniri pe solul
patriei parintilor sai, Turcia, pentru a schimba complet tonul:
adio angajatelor povesti cu turci naturalizati in Germania –
bun-venit voua, greci entuziasti si numai buni pentru o
comedie.
Lansat (si premiat) anul trecut la festivalul de la Venetia,
“Soul Kitchen” a provocat uimire din cauza substantialei schimbari
din tonul lui Fatih Akin, prin urmare, daca sunteti fani ai
regizorului, bine ar fi sa uitati tot ce stiati despre acesta,
pentru a va lasa acaparati de povestea lui Zinos (Adam Bousdoukos),
un neamt cu origini grecesti si proprietar de bodega (multiubita
lui Soul Kitchen, cu firma-i vesnic licarind din cauza unui
scurtcircuit, nu se poate numi restaurant).
Un proprietar de bodega fara probleme nu poate fi protagonist de
comedie, asa ca iata-le cum se inghesuie: dureri aiuritoare de
spate, iubita ii pleaca in China, iar fantezia si inventiile noului
maestru bucatar Shayn (Birol Ünel) nu sunt deloc pe gustul
clientelei simple a bodegii, mai incantata de cartofi prajiti si
carnati decat de extravagantele delicatese pregatite pe banda
rulanta. Intra in cadru si Illias (Moritz Bleibtreu), fratele
de-abia iesit din puscarie al lui Zinos, iar cand acesta ii lasa in
grija bodega pentru a zbura in China sa-si convinga frumoasa si
blonda iubita Nadine sa se intoarca, stii foarte bine ca probleme
si mai mari vor incepe cat de curand.
Nici nu mai conteaza ce se intampla in scenariul foarte simplu
si curat scris de Akin in colaborare cu Adam Bousdoukos, ci mai
importante sunt ritmul si energia din “Soul Kitchen”, incursiunea
de calitate a regizorului turco-german pe taramul filmului
comercial. Ca fapt divers, toata povestea este bazata pe chiar
actorul principal Adam Bousdoukos, unul din obisnuitii
scurtmetrajelor care l-au transformat pe Fatih Akin intr-o speranta
a filmului german inca inainte ca primul sau lungmetraj “Short
Sharp Shock” sa castige un premiu special la festivalul de la
Locarno in 1998, pe cand regizorul nici macar nu implinise 25 de
ani.