BusinessMagazin

Tag: fani

  • Poezia în lupta cu coronavirusul: Oana Pellea citeşte online pentru fani

    Oana Pellea citeşte online poezie pentru fanii săi. Actriţa spune că a luat această decizie pentru că teatrele sunt închise şi trebuie să îşi „justifice existenţa pe Pământ”.

    „Pentru că trăim ce trăim şi pentru că cred că un artist trebuie să facă ceea ce ştie el să facă mai bine sau ceea ce crede că ştie să facă mai bine şi pentru ca să nu treacă tot timpul ăsta degeaba, teatrele fiind închise, să îmi justific şi eu existenţa pe Pământ, să nu fac umbră pământului degeaba, m-am gândit ca, în fiecare seară, să vă citesc o poezie sau o pagina ce mi-e mie aproape de suflet. Şi, astă seară, îmi îngădui, îngăduiţi-mi să încerc să vă citesc Nichita Stănescu”, transmite actriţa pe canalul său de YouTube

    Actriţa Oana Pellea a ales să citească sâmbătă seară poemul „Îngerul cu o carte în mână”, de Nichita Stănescu.

    „Pe mâine seară şi totul o să fie foarte bine, cu tot dragul, din tot sufletul, o seară frumoasă!”, şi-a încheiat actriţa mesajul.

  • Iranienii pun o recompensă de 80 de milioane dolari pe „capul” lui Donald Trump după asasinarea generalului Qassem Soleimani

    Unul dintre fanii generalului iranian Qassem Soleimani, pe care americanii l-au asasinat la începutul anului, anunţă o recompensă de milioane de dolari pentru „capul” preşdintelui american Donald Trump, încât naţiunea iraniană continuă perioada de doliu în numele fostului comandant al Trupelor Quds, potrivit Newsweek.

    „Suntem 80 de milioane de iranieni. Dacă fiecare dintre noi pune deoparte câte un singur dolar american, vom avea 80 de milioane de dolari americani pe care îi vom da oricui ne va aduce capul (n.r: lui Trump) pentru această sumă”, a spus unul dintre fanii lui Qassem Soleimani în oraşul iranian Mashhad, pe unde a trecut înmormântarea generalului irnanian.

    Străzile Teheranului au fost luate cu asalt, luni, pentru înmormântarea celui de-al doilea cel mai important om din Iran, după Ayatollahul Ali Khamenei, care a fost asasinat de americani, vineri, într-un atac cu drone din Bagdad, Irak.

    Nu există dovezi că o asemenea recompensă ar fi susţinută de regimul de la Teheran. Până acum, guvernul iranian a promis că se va răzbuna pentru asasinarea lui Soleimani, dar niciun oficial al statului nu l-a ameninţat personal pe preşedintele american Donald Trump.

     

     

     

  • Cele mai bune filme şi seriale ale anului

    Chernobyl

    Am început să urmăresc Chernobyl cu aşteptarea unui serial care să descrie, în „stil american”, accidentul din ’86 şi diverse teorii ale conspiraţiei. Am avut însă parte de o uriaşă surpriză. Producătorii au făcut o alegere curajoasă, şi anume aceea de a folosi efecte vizuale care să dea impresia unui serial cu buget mic; nu este cazul, pentru că cei de la HBO au investit destul de mult în Chernobyl, dar au reuşit astfel să întărească senzaţia că eşti „prins“ în acea perioadă. Nivelul de acurateţe al celor prezentate e uimitor – am verificat unele detalii după vizionarea primului episod pentru a mă asigura că sunt cele corecte – iar asta cântăreşte destul de mult.
    Trebuie să insist pe realism, pentru că acesta e punctul forte al serialului; oamenii din spatele camerei vor să îţi dea senzaţie că eşti acolo, că simţi trăirile personajelor atunci când realizează magnitudinea accidentului – şi, în cele mai multe cazuri, reuşesc acest lucru. Chernobyl nu este doar cea mai bună producţie a anului, ci una dintre cele mai bune realizate în ultimele decenii. E un eveniment pe care nu trebuie să îl rataţi.

    Stranger Things: sezonul 3

    Gaşca din Hawkins s-a întors pentru sezonul 3 al unuia dintre cele mai de succes seriale din ultimul deceniu.
    Perioada destul de lungă dintre sezoanele 2 şi 3 (aproape doi ani) a ridicat aşteptările fanilor, care au început încă din primele luni ale anului să emită tot felul de teorii legate de întâmplările bizare din Hawkins. Iar fraţii Duffer nu au dezamăgit, venind cu episoade cât se poate de diferite de cele anterioare, dar suficient de bune încât fanii să ceară un al patrulea sezon – de preferat, fără alţi doi ani de aşteptare.
    Stranger Things aduce un sentiment de nostalgie pe care cu greu îl poţi regăsi în alte părţi. Este poate şi unul dintre motivele pentru care serialul rămâne unul dintre bestsellerele celor de la Netflix.
    Ultimele episoade ale sezonului sunt printre cele mai bune de până acum – finalul, în special, e realizat aproape de perfecţiune.

    Yesterday

    Yesterday este o poveste interesantă creată în jurul ideii că toată lumea a uitat, peste noapte, de existenţa formaţiei Beatles. Toată lumea, cu excepţia lui Jack. Dacă vă place muzica celor de la Beatles (şi cui nu-i place?), atunci Yesterday vă va trimite într-o călătorie nostalgică, amintindu-vă de ce britanicii au fost, cândva, regii posturilor de radio din întreaga lume. Şi dacă muzica nu e un argument destul de bun, numele regizorului va fi cu siguranţă: Danny Boyle, cel care a regizat multe filme excelente – Slumdog Millionaire, Trainspotting sau 127 de ore sunt doar câteva dintre ele.
    Un segment interesant este cel în care succesul lui Jack atinge cote nemaiîntâlnite; aici, Boyle duce filmul spre comedie, ironizând tot ceea ce înseamnă industria muzicală de astăzi. Nu este însă foarte clar dacă lucrurile stăteau la fel şi pe vremea celor de la Beatles. Yesterday este un film uşor, dar care va rezona cu multă lume datorită coloanei sonore. Dacă ar fi fost vorba de altă formaţie şi nu de Beatles, aş fi fost probabil reticent să recomand acest film; însă o fac şi sper să vă bucuraţi de călătoria muzicală aşa cum am făcut-o şi eu.

    John Wick: Parabellum

    Wick se întoarce pe marile ecrane cu cel de-al treilea episod, Parabellum, şi reuşeşte performanţa rară de a-şi mulţumi pe deplin spectatorii.

    Franciza John Wick a apărut mai mult ca un experiment al lui Keanu Reeves, care a făcut echipă cu regizorul Chad Stahelski pentru a aduce în faţa spectatorilor un film extrem de alert, extrem de sângeros, dar totodată diferit de alte filme cu aceleaşi coordonate. Pariul a fost câştigător, dovadă stând nu doar încasările care au crescut cu fiecare film produs, ci şi reacţia criticilor, care au dat note din ce în ce mai mari pe măsură ce franciza avansa.
    Este corect să spui că filmele sunt din ce în ce mai bune, iar asta e ceva ce puţine serii au realizat – exemple în acest sens ar fi Mission: Impossible şi episoadele Star Wars din anii ’70. Iar asta aproape că garantează faptul că John Wick se va întoarce şi în anii ce urmează, lucru care nu poate decât să mă bucure.

    Avengers: Endgame

    Nu-mi amintesc de un film care să fi generat la fel de mult interes ca Avengers: Endgame, cel din urmă capitol al unei poveşti care a început în urmă cu peste 10 ani. Iar răspunsul celor de la Marvel a fost pe măsură: un film care a devenit noul nivel de referinţă nu doar pentru adaptările de benzi desenate, ci pentru ideea de blockbuster în sine. Ca mărturie stă faptul că Avengers: Endgame a doborât recordul deţinut ani buni de Avatar, devenind filmul cu cele mai mari încasări din istorie (2,8 miliarde dolari).
    Kevin Feige, merituosul preşedinte al Marvel Studios, a declarat în mai multe rânduri că nu va oferi niciun indiciu fanilor, păstrând surpriza pentru momentul în care aceştia vor ajunge la cinema, riscând astfel să îi piardă pe cei care nu au urmărit filmele anterioare. Feige a numit Endgame o scrisoare de dragoste adresată celor care au stat, timp de 10 ani, aproape de Universul Cinematografic Marvel. Scenariştii au avut, probabil, cea mai grea misiune: să pună capăt mai multor fire narative (câtorva zeci, probabil), să găsească un final potrivit pentru fiecare personaj în parte (Avengers: Endgame pune capăt fazei 4 din Universul Cinematografic Marvel) şi să ofere spectatorilor cea mai spectaculoasă luptă văzută până acum. Avengers: Endgame este, din toate punctele de vedere, o reuşită cinematografică.

  • Cronică (fără spoilere): Star Wars: The Rise of Skywalker

    The Rise of Skywalker vine după unul dintre cele mai controversate episoade, The Last Jedi, în care regizorul Rian Johnson a încercat să se îndepărteze de logica lui Lucas şi să aducă câteva elemente de noutate seriei. Unii fani au fost încântaţi de experimentele lui Johnson, alţii – printre care mă număr şi eu – nu.

    Prin urmare, cei de la Disney s-au gândit să îl aducă din nou pe Abrams, cel care regizase cu destul de mult succes episodul VII, The Force Awakens.

    Strategia e una discutabilă, pentru că Abrams e un regizor bun, dar nu unul extrem de creativ. Era de aşteptat, astfel, ca ultima parte a poveştii care a început în 1977 să fie una care să facă mai mult apel la nostalgie decât la momente neaşteptate.

    Personal, sunt mulţumit de modul în care (aproape) toate ideile se leagă pentru a pune punct dinastiei Skywalker. “I’m a sucker for nostalgia”, aşa că elementele (re)aduse de Abrams mi-au plăcut extrem de mult.

    Acestea fiind spuse, ritmul filmului e unul care nu te lasă, efectiv, să îţi iei privirea de la ecran. Filmul începe în mijlocul acţiunii şi rămâne acolo până la ultima scenă, ceea ce nu prea lasă timp spectatorilor să digere anumite momente extrem, extrem de importante.

    Efectele speciale sunt impecabile iar interpretarea actorilor e mai bună decât în primele două părţi ale trilogiei din era Disney; în mod suprinzător, geniul lui John Williams nu a părut să puncteze muzical momentele esenţiale.

    Aşa cum scriam încă din primele rânduri, majoritatea fanilor – în special cei care sunt în continuare îndrăgostiţi de epoca Lucas – vor părăsi sălile de cinema mulţumiţi. Ceilalţi s-ar putea să aibă un gust amar.

    Oricum ar fi, vă recomand să vedeţi Episodul IX, pentru că reprezintă încununarea a patru decenii de filme şi poveşti.

    Nota: 8,5/10

  • Clubul Rataţilor se reuneşte pe marile ecrane

    E important de spus, încă de la început, că It: Chapter 2 e un film pentru fanii lui Stephen King. Nu este un horror care să îţi provoace insomnii, ci mai curând unul care să trezească nostalgia amintirilor din copilărie.

    Prima parte a filmului, lansată în 2017, a avut mult mai multe scene terifiante; îmi închipui că distribuţia selectă din partea a doua i-a împiedicat pe producători să folosească efecte speciale în exces, lăsând astfel mai mult timp pe ecran unor actori excelenţi. Sigur, timpul nu ar fi fost neapărat o problemă, având în vedere că It: Chapter 2 durează aproape
    3 ore. La două ore şi 49 de minute,

    It: Chapter 2 se numără printre cele mai lungi filme horror realizate vreodată la Hollywood. Durata reprezintă atât o problemă, cât şi un avantaj: pe de o parte, lumea s-ar putea speria la ideea de a petrece atât de mult timp în compania unui clovn; pe de altă parte, e suficient timp pentru ca personajele să prindă viaţă. Repet, e aproape obligatoriu să fi văzut, însă, prima parte a poveştii.

    Scenariul se concentrează pe mai multe personaje principale – Clubul Rataţilor – care, fiind copii, s-au confruntat cu Pennywise în Derry, undeva în statul american Maine, în 1989. Se spune că Pennywise reapare la fiecare 27 de ani; la sfârşitul primei părţi, liceenii fac un pact că se vor întoarce dacă teroarea se va ridica din nou. Prin urmare, Mike (interpretat de Isaia Mustafa), singurul care a rămas în Derry, îi cheamă pe ceilalţi.

    Bill (James McAvoy) este scenarist la Hollywood, Bev (Jessica Chastain) este într-o relaţie abuzivă, Richie (Bill Hader) este un comediant de stand-up, Eddie (James Ransone) este un agent de asigurare pentru evaluarea riscurilor, iar Ben (Jay Ryan) lucrează acum ca arhitect. Bazându-se probabil pe faptul că cei prezenţi în sala de cinema cunosc aventurile iniţiale ale personajelor, regizorul tratează cu o oarecare superficialitate transformarea acestora şi chiar rolul fiecăruia în desfăşurararea evenimentelor. Problema ar fi putut fi rezolvată cu câteva flashbackuri bine plasate, astfel încât toţi spectatorii să fie la curent cu povestea.

    Faptul că scenele de groază sunt mai rare nu e neapărat un lucru rău, şi spun asta ca un fan al filmelor horror; o vizionare a ambelor filme reprezintă o experienţă completă şi care aduce un final bine construit. Se asemănă, dacă vreţi, acelor poveşti despre maturizare din anii ’80 (coming of age stories, cum le spun americanii), aşa cum a fost Stand By Me. Un alt exemplu bun în acest sens este seria Stranger Things de pe Netflix, de asemenea puternic inspirată de cinematografia acelui deceniu.
    În concluzie, It: Chapter 2 este mult mai mult decât un simplu film horror. Nu va fi pe gustul tuturor, dar va mulţumi destul de mulţi fani ai genului – în special pe cei ai maestrului Stephen King.

    Notă: 8/10

    It: Chapter 2
    Regia: Andy Muschetti
    Distribuţie: Jessica Chastain, James McAvoy, Bill Hader
    Durată: 2 ore 49 minute
    Buget: 35 milioane dolari
    Data lansării: 6 septembrie

  • Cum a ajuns o vedetă cu o avere de peste 50 de milioane de euro să îşi vândă hainele pe eBay

    De multe ori am auzit expresia “banii nu aduc fericirea”, iar în cazul starului britanic Katie Price, cunoscută drept Jordan, aceasta s-a dovedit cât se poate de adevărată. Ce s-a întâmplat cu femeia obişnuită să cheltuiască zilnic mii de lire pe tratamente de lux şi cadouri ridicol de scumpe?
     

    Cu trei căsnicii la activ şi obişnuită deopotrivă atât cu un complimentele venite din partea fanilor înfocaţi, dar şi cu critici aspre, vedeta cu o avere cotată cândva la 45 de milioane de lire sterline (peste 50 de milioane de euro), care s-a reorientat spre lumea businessului după ce a fost mulţi ani un model de succes, a fost nevoită să înceapă un plan de reorganizare după ce a ajuns în pragul falimentului. 

    Recent divorţată de cel de-al treilea soţ, cu care are doi copii în vârstă de 13, respectiv 11 ani, Price a simţit pe propria piele gustul amar al eşecului pe toate planurile. Cu o carieră de succes în modelling, invidiată sau criticată de mii de femei şi bărbaţi, starul a demonstrat că nu poţi cumpăra orice cu bani. Cândva, a locuit într-o casă de 2 milioane de lire, care astăzi a ajuns pustie şi neîngrijită, după ce femeia a fost nevoită să concedieze  îngrijitorii, menajerele, grădinarii şi bonele.

    O mare parte din avere a “investit-o” în cadouri scumpe pentru partenerii săi, însă majoritatea profitau de banii săi şi apoi se reorientau spre alte femei, iar soţul său a înşelat-o cu cea mai bună prietenă. Din păcate, Price a uitat să ţină cont de faptul că toată lumea îmbătrâneşte şi, în ciuda faptului că era obişnuită să cheltuiască anual 15.000 de lire pe extensii de păr şi tratamente cu botox, astăzi realizează cât de inutile au fost acele cheltuieli. Acum este nevoită să îşi vândă hainele pe eBay, după ce businessul său a eşuat.

    Caii săi, premiaţi la diverse concursuri, au fost vânduţi, la fel şi lamele, pe a căror îngrijire Price pierdea zeci de mii de lire. “Când ai în spate un trecut fără bani, cu multe greutăţi, este mereu o parte din tine care se teme că te-ai putea întoarce acolo”, povestea ea în urmă cu câţiva ani. Acum, încearcă să îşi schimbe total comportamentul financiar şi să înveţe din lecţiile amare pe care viaţa i le-a oferit.

  • Biserica unde se ţin concerte rock şi care are 2 milioane de fani pe Instagram

    În vreme ce numeroase organizaţii religioase par să îşi piardă din adepţi, un cult a găsit metoda potrivită de a ţine pasul cu timpurile.
     
    Biserica Hillsong a fost fondată în 1983 de un cuplu din Sidney, Australia, Brian şi Bobbie Houston. Astăzi, Hillsong are adepţi pe 6 continente şi biserici în 23 de oraşe. În fiecare duminică, 130.000 de oameni din jurul lumii asistă la slujbe.
     
    Printre aceştia se numără şi câteva celebrităţi: Justin Bieber şi soţia sa sau jucătorii de baschet Kevin Durant şi Kyrie Irving; actorul Chris Pratt a fost şi el menţionat, în câteva rânduri, ca fiind adept al Hillsong.
     
    Biserica se descrie ca fiind una “contemporar” creştină, având misiunea “de a vedea Regatul lui Dumnezeu stabilit pe tot Pământul”. Hillsong sponsorizează două instituţii de învăţământ superior, mai multe conferinţe anuale, un post TV şi o casa de producţie muzicală.
     
    Hillsong United, “formaţia oficială” a bisericii, este însă punctul forte: cu 2 milioane de fani pe Instagram şi 3,5 milioane de accesări săptămânal pe Spotify, formaţia este un ambasador excelent pentru biserica cu acelaşi nume.
     
    În timpul concertelor, ţinute de obicei chiar în incintele bisericeşti, membri formaţiei obişnuiesc să transmită celor prezenţi că nimic nu e întâmplător şi că Dumnezeu i-a adus pe toţi în acel loc.

  • Cronică: Lucruri şi mai stranii

    Perioada destul de lungă dintre sezoanele 2 şi 3 (aproape doi ani) a ridicat aşteptările fanilor, care au început încă din primele luni ale anului să emită tot felul de teorii legate de întâmplările bizare din Hawkins.

    Iar fraţii Duffer nu au dezamăgit, venind cu episoade cât se poate de diferite de cele anterioare, dar suficient de bune încât fanii să ceară un al patrulea sezon – de preferat, fără alţi doi ani de aşteptare.

    A trecut aproape un an de când Eleven a închis poarta către lumea răsturnată, iar protagoniştii par să fi ajuns la etapa adolescenţei. O surpriză a fost apariţia lui Hopper, cel care, din punctul meu de vedere, a legat povestea din primele două sezoane. Personajul e trasat diferit, punându-se mai mult accent pe partea comică decât pe influenţa pe care el o are asupra celor mici. Nu e o nuanţă care mi-a plăcut în mod deosebit, dar ea dispare în ultimele episoade ale sezonului, atunci când lucrurile devin ceva mai serioase. Întâmplător sau nu, secvenţele regizate de fraţii Duffer sunt şi cele în care personalitatea lui Hopper e mult mai bine pusă în evidenţă.

    Mike, Will, Dustin şi Lucas îşi pierd, parcă, din aura de inocenţă care i-a făcut atât de îndrăgiţi la început. Apariţia unor noi personaje îi pune şi mai mult în umbră, o altă alegere discutabilă a producătorilor.

    Fără a insista prea mult pe părţile negative, pentru că sentimentul general pe care mi l-a lăsat Stranger Things a fost (şi de această dată) unul pozitiv, nu pot să nu remarc asemănarea evidentă cu unele filme din anii ’70 şi ’80. Fraţii Duffer au recunoscut că se inspiră deseori din cinematografia acelor ani, dar sunt secvenţe care par trase la indigo după filme precum Invasion of the Body Snatchers.

    În fine, toate aceste asemănări au şi un element pozitiv: dau un sentiment de nostalgie pe care cu greu îl poţi regăsi în alte părţi. Este poate şi unul dintre motivele pentru care Stranger Things rămâne unul dintre bestsellerele celor de la Netflix.

    Ultimele episoade ale sezonului sunt printre cele mai bune de până acum – finalul, în special, e realizat aproape de perfecţiune. Prima parte a poveştii e însă una cam lentă şi, pe alocuri, lipsită complet de acţiune. Nu ştiu dacă cei de la Netflix au inclus pe caietul de sarcini un număr minim de episoade sau fraţii Duffer au vrut pur şi simplu să prezinte pe îndelete povestea fiecărui personaj; ar fi fost poate mai indicat ca Stranger Things 3 să aibă doar 5 sau 6 episoade.
    Închei cu speranţa că Stranger Things va mai avea cel puţin unul-două sezoane; dincolo de micile greşeli sau probleme ale serialului, rămâne una dintre cele mai bune producţii disponibile astăzi.

    Nota: 8,5/10

    ​Stranger Things

    Sezoane: 3
    Număr episoade: 25
    Creatori: Fraţii Duffer
    Distribuţie: Millie Bobby Brown, Finn Wolfhard, Winona Ryder, David Harbour
    Disponibil pe Netflix

  • Fanii au pariat masiv pe finalul Game of Thrones: Ce cotă avea pariul câştigător

    Personajul din „Game of Thrones” care va conduce Westeros la finalul serialului, fie că va fi fost Bran Stark, sora sa Sansa, Tyrion Lannister sau Gendry, a reprezentat un subiect de pariuri pentru fanii înfocaţi ai serialului difuzat de HBO, potrivit New York Times.

    În timp ce experţii susţin că nu există nicio modalitate legală de a paria pe finalul serialului în SUA, au apărut multe platforme pe internet, majoritatea înregistrate offshore, care sugerează că unii fani chiar au încercat să facă bani în baza finalului de sezon.

    Cu două zile înainte de finalul difuzat duminica aceasta, în ordinea favoriţilor, personajul Bran – jucat de Isaac Hempstead Wright – avea cele mai mari şanse în perspectiva pariorilor. Acesta a fost urmat de Sansa, Gendry, Jon şi Tyrion.

    Şi Daenerys era printre favoriţii fanilor însă după momentul de piromanie din acest sezon şansele i-au scăzut considerabil.  Ea se numără printre personajele pe care fanii pariau că vor muri în acest episod, cel mai probabil de mâna lui Jon.

    Astfel, cu două zile înainte de apariţia episodului, datele de pe un site offshore de pariuri online citate de publicaţia americană arată o cotă de 2 la 9 în favoarea lui Bran. Prin urmare, la fiecare pariu de 450 dolari pe Bran, profitul ar fi de 100 de dolari.

     

     

     

  • Cum a ajuns o vedetă cu o avere de peste 50 de milioane de euro să îşi vândă hainele pe eBay

    De multe ori am auzit expresia “banii nu aduc fericirea”, iar în cazul starului britanic Katie Price, cunoscută drept Jordan, aceasta s-a dovedit cât se poate de adevărată. Ce s-a întâmplat cu femeia obişnuită să cheltuiască zilnic mii de lire pe tratamente de lux şi cadouri ridicol de scumpe?
     

    Cu trei căsnicii la activ şi obişnuită deopotrivă atât cu un complimentele venite din partea fanilor înfocaţi, dar şi cu critici aspre, vedeta cu o avere cotată cândva la 45 de milioane de lire sterline (peste 50 de milioane de euro), care s-a reorientat spre lumea businessului după ce a fost mulţi ani un model de succes, a fost nevoită să înceapă un plan de reorganizare după ce a ajuns în pragul falimentului. 

    Recent divorţată de cel de-al treilea soţ, cu care are doi copii în vârstă de 13, respectiv 11 ani, Price a simţit pe propria piele gustul amar al eşecului pe toate planurile. Cu o carieră de succes în modelling, invidiată sau criticată de mii de femei şi bărbaţi, starul a demonstrat că nu poţi cumpăra orice cu bani. Cândva, a locuit într-o casă de 2 milioane de lire, care astăzi a ajuns pustie şi neîngrijită, după ce femeia a fost nevoită să concedieze  îngrijitorii, menajerele, grădinarii şi bonele.

    O mare parte din avere a “investit-o” în cadouri scumpe pentru partenerii săi, însă majoritatea profitau de banii săi şi apoi se reorientau spre alte femei, iar soţul său a înşelat-o cu cea mai bună prietenă. Din păcate, Price a uitat să ţină cont de faptul că toată lumea îmbătrâneşte şi, în ciuda faptului că era obişnuită să cheltuiască anual 15.000 de lire pe extensii de păr şi tratamente cu botox, astăzi realizează cât de inutile au fost acele cheltuieli. Acum este nevoită să îşi vândă hainele pe eBay, după ce businessul său a eşuat.

    Caii săi, premiaţi la diverse concursuri, au fost vânduţi, la fel şi lamele, pe a căror îngrijire Price pierdea zeci de mii de lire. “Când ai în spate un trecut fără bani, cu multe greutăţi, este mereu o parte din tine care se teme că te-ai putea întoarce acolo”, povestea ea în urmă cu câţiva ani. Acum, încearcă să îşi schimbe total comportamentul financiar şi să înveţe din lecţiile amare pe care viaţa i le-a oferit.