România înregistrează pierderi de 143 de milioane de euro pe an din pricina falsurilor vândute pe piaţă, reunind aici îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii. Peste 20.000 de locuri de muncă sunt pierdute din cauza aceluiaşi fenomen. iar la nivelul întregii Europe, vânzările de falsuri reprezintă 9,7% din consum, adică 26,3 miliarde de euro.
Chinezii bogaţi îşi comandă mâncarea în străinătate iar alimentele vin cu avionul, săptămânal. La prima vedere pare o „fiţă“, dar de fapt ei încearcă – pentru că îşi permit – să îşi protejeze sănătatea. Pentru că în China aproape orice este contrafăcut, de la alimente la automobile sau medicamente, piaţa fiind inundată cu astfel de produse; unele dintre ele seamănă atât de bine cu originalul încât e necesară o analiză detaliată. Iar riscurile asociate alimentelor contrafăcute sunt mai mari decât în cazul, să spunem, al unei perechi de încălţări care nu este întocmai ceea ce promite eticheta.
Dar producătorii chinezi îşi găsesc căi de acces şi către pieţe de pe alte continente, iar pierderile sunt însemnate. Peste 362.000 de locuri de muncă sunt pierdute din pricina falsurilor vândute pe piaţa europeană, din care 227.200 de slujbe în retail, aproape 90.000 în fabrici şi 45.000 în distribuţie. Mai grav de atât, tendinţa este ca numărul celor angajaţi în retailul de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii să se reducă şi mai mult, conform estimărilor realizate de Office for Harmonization in the Internal Market, care a realizat un studiu referitor la impactul pe care îl au falsurile la nivelul pieţei europene.
De exemplu, în 2012, institutul de cercetare al Naţiunilor Unite în privinţa criminalităţii la nivel interregional a făcut publică o cercetare referitoare la falsurile vândute pe piaţa de încălţăminte din Italia. Documentul arăta că producătorii chinezi de încălţăminte care lucrau în timpul zilei în sistem lohn pentru companii europene asamblau aceleaşi produse în timpul nopţii. Falsurile erau identice, asemănătoare în cel mai înalt grad cu produsele pe care le imitau, în funcţie de preţul cu care urma să fie vândute pe piaţă.
O investigaţie a Europolului în colaborare cu poliţia spaniolă şi Autoritatea pentru Siguranţă Alimentară şi Economică din Portugalia a arătat că grupurile implicate în producţia şi distribuţia de bunuri contrafăcute sunt extrem de bine organizate, controlate în principal de cetăţeni marocani. Încălţăminte, accesorii şi o serie de articole de îmbrăcăminte ale unor mărci cunoscute la nivel mondial erau produse în nordul Portugaliei, cărate cu camioanele în Spania, iar banii erau spălaţi cu precădere prin donaţii către două moschei din Maroc. Iar apoi intrau din nou în circuit. Aşadar, sursa falsurilor vândute pe pieţele europene se află deopotrivă pe bătrânul continent, dar şi pe meleaguri mai îndepărtate, în China.
Totuşi cea mai mare parte a falsurilor vândute la nivel european, circa două treimi, vin din China, arată un raport realizat anul acesta de Europol. Acest raport arată că „internetul este cel mai important canal de distribuţie pentru produsele contrafăcute. Consumatorii sunt atraşi de magazinele online datorită preţurilor de vânzare, pentru că sunt disponibile 24/7 şi livrărilor directe“.
Pierderea vânzărilor legale dar şi a slujbelor are un impact mai larg la nivelul întregii economii. „Dacă vânzările unei industrii sunt afectate de piaţa neagră, atunci această industrie va cumpăra, la rândul său, mai puţine bunuri şi servicii de la furnizorii săi, ceea ce va duce la pierderi de vânzări şi locuri de muncă în domeniile conexe“, arată studiul realizat de Office for Harmonization in the Internal Market.
Pentru protecţia pieţei europene, sunt necesare măsuri netarifare, pentru a nu fi permisă intrarea pe piaţă a produselor contrafăcute şi a celor care au preţuri de dumping, spune Maria Grapini, europarlamentar. Ea adaugă că a avut, chiar pe acest subiect, o intervenţie în Parlamentul European, dar că orizontul de timp în care ar putea fi luate măsuri concrete nu poate fi precizat. „Fenomentul contrafacerii este foarte amplu şi prezent în multe alte industrii în afară de cea textilă şi de încălţăminte, dar se pot lua măsuri care să limiteze acest fenomen, cu un control riguros la vamă“, afirmă Grapini.
Contrafacerea, spune ea, are trei aspecte: pe de o parte este vorba de falsuri în ce priveşte mărcile, existând produse cu eticheta unui brand, fără să aibă acest drept, pe de altă parte sunt falsurile în ce priveşte compoziţia unui produs (or un produs care este etichetat ca fiind 100% din lână, dar de fapt, este din vâscoză, este mai ieftin). În plus, mai există falsuri în ce priveşte ţara de destinaţie a unui produs.
