Situatia financiara internationala este subiectul la ordinea zilei in aceasta perioada; dar tara noastra nu a fost afectata direct de criza creditelor ipotecare, macar si pentru simplul fapt ca utilizarea acestora s-a extins de-abia in ultimii ani in Romania. Insa am resimtit efecte indirecte foarte puternice (iar efectele directe, reprezentate prin incetinirea economica, nu vor intarzia sa apara).
Bursa de Valori Bucuresti (BVB), corelata puternic cu pietele de capital globale in ultimii ani, a resimtit din plin socul. Actiunile romanesti scad din iulie 2007, prezenta tendinta descendenta a BVB avand cea mai mare amplitudine si durata din 1997. Insa in perioada 1997-1999, criza pietelor de capital era una regionala, nu internationala, asa cum se intampla acum, iar recesiunea globala nu era o perspectiva apropiata. Prin urmare, ma astept ca socurile pietelor financiare impreuna cu instalarea recesiunii in marile economii ale lumii sa genereze incertitudine pe pietele de capital cel putin si in anul 2009.
In plus, trebuie luati in calcul si factorii interni, care devin din ce in ce mai pregnanti. Chiar daca Romania va inregistra numai o incetinire economica si nu o recesiune, exista elemente care ii vor pune pe ganduri pe investitori: scaderea ratingurilor de tara, volatilitatea cursurilor valutare si a dobanzilor, reducerea investitiilor directe si a expansiunii diverselor sectoare ale economiei, posibilitatea cresterii somajului, problema deficitului sau alegerile generale.
Toate acestea vor insemna, in continuare, o lichiditate foarte redusa pe piata de capital ce va tine departe investitorii institutionali, o volatilitate ridicata ce va pune la incercare nervii investitorilor, amanarea multor proiecte legate de finantarea prin piata de capital si a eventualelor oferte publice initiale sau listari la bursa.
Ce putem face intr-un asemenea context? Reducerea ponderii actiunilor din portofoliu (mergand pana la 0% pentru segmente mari de investitori) reprezinta o strategie buna in perioadele agitate; abordarea speculatiilor cu mai multa grija decat in trecut, cu sume mai mici si mecanisme specifice (ordine de tip stop loss sau strategii de hedging, de exemplu) reprezinta o alta conditie obligatorie. In fine, abordarea pietei fixed income este o cerinta importanta, chiar si pentru investitorii traditionali in actiuni: obligatiunile, fondurile mutuale de obligatiuni si depozitele bancare sunt practic obligatorii in aceasta peioada (utilizand elementele de baza ale oricarui alt tip de investitii: analiza, diversificare etc.).
Tendinta descendenta a pietei de capital dureaza de mai mult de un an, insa dupa o luna octombrie foarte grea pentru investitori, ce a lasat, la nivelurile minime, actiuni la preturi cu 70, 80 sau chiar 90% mai mici decat in urma cu un an, nu putem sa nu ne gandim si la strategii de cumparare. Preturile foarte reduse ale multor actiuni importante si performantele economice inca bune ale emitentilor acestora pot reprezenta oportunitati de cumparare in conditiile unei abordari pe termen lung a investitiei (2-3 ani) si a unei strategii de investitii esalonate, cu achizitii in trepte in functie de evolutia pietei si fara a plasa toti banii dintr-o data.
Intr-un scenariu relativ optimist (atat cat putem avea optimism in aceasta perioada), putem considera ca in prezent suntem undeva in zona minimelor preturilor actiunilor, iar anul 2009 va aduce o relativa stabilizare pe piata, urmand ca trendul ascendent sa fie reluat intr-un interval de 12-18 luni de acum inainte.
Desigur, toate acestea sunt numai scenarii si ipoteze de lucru. In final, pentru investitori nu exista strategii fixe pentru a gestiona crizele pe piata de capital (in afara unor recomandari generale de tipul prudentei si a instrumentelor cu venit fix), asa cum nici la nivelul guvernelor nu pot exista strategii de evitare a crizelor viitoare, ci doar de pregatire mai buna a impactului acestora.
Tag: face
-
Ce face piata de capital
-
Chelu isi face firma de brokeraj
Omul de afaceri Catalin Chelu, unul dintre cei mai mari investitori individuali pe piata de capital din Romania, a infiintat o firma de brokeraj, denumita City Invest, la care detine 96% din capital. Firma inregistrata in Galati are un capital de 550.000 de lei, divizat in 550.000 de actiuni cu o valoare nominala de 1 leu. Pe langa Chelu, in actionariatul City Invest se regasesc doua persoane fizice si doua societati cu raspundere limitata, fiecare cu cate 1% din titluri. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a autorizat deja functionarea societatii care va putea prelua si transmite ordine de tranzactionare si va oferi consultanta si analiza pentru investitii. Totodata, Catalin Chelu a fost subiectul unor discutii aprinse in cadrul CNVM datorita controlului, impreuna cu 30 de firme si trei persoane fizice, asupra unui pachet de actiuni reprezentand 8,54% din capitalul societatii de investitii SIF Moldova. In acelasi timp, omul de afaceri detine in mod concertat cu 25 de firme si inca patru persoane fizice 9,89% din titlurile SIF Oltenia. Prin urmare, dupa ce CNVM a cerut ca omul de afaceri sa-si reduca participatiile la 1% la cele doua SIF-uri, limita maxima admisa de reglementarile institutiei, Chelu a fost revocat la jumatatea lunii noiembrie din functia de membru in Consiliul de Administratie (CA) al SIF Moldova. Chelu fusese sanctionat anterior si pentru incalcarea pragului de detinere de 1% la SIF Oltenia. Cel care va veni in locul sau la SIF Moldova este Tudor Dumitru, un alt investitor important la Bursa de Valori Bucuresti (BVB), cu actiuni la peste 30 de companii in valoare de peste 100 de milioane de lei. Dumitru si-a mai depus candidatura si pentru un post la conducerea SIF Oltenia.
-
Mobilul face bani
Reclamele au invadat lumea, fie ca e vorba de Internet, televiziune, cesti de cafea sau umbrele. Iar lucrurile vor merge si mai departe, iar principalii vinovati pentru acest lucru vor fi AOL, Google si Yahoo!. Cat de curand, publicitatea pe telefonul mobil va fi la fel de populara ca cea de pe Internet. Ecranul de 3 inci al telefonului mobil a fost targetat ca un mediu propice pentru publicitate inca din anii ’90. Acum nu mai este vorba doar de niste startup-uri care incearca sa formeze piata. In ultimele saptamani, gigantii din mediul online precum AOL si Microsoft au pus mana pe cateva din acele startup-uri, in vreme ce Google si Yahoo s-au inscris in cursa pentru publicitatea pe mobil, construindu-si propriile lor solutii. “Aceasta miscare poate fi considerata piatra de temelie a acestei industrii”, spune Jeff Janer, director de marketing al Third Screen Media, startup-ul achizitionat de AOL la inceputul lunii mai. Aceasta tendinta pe piata de publicitate online poate fi explicata prin prisma imbunatatirii ratei de transfer la telefoanele mobile.
-
Voi face sandwich-uri de 1 milion de euro
De la retail de echipamente IT si distributie de jocuri video si pana la un business in industria fast-food nu este decat un pas. Omul de afaceri Teo Paduraru, care a fondat si ulterior a vandut Best Computers si Best Distribution catre grupul RTC, isi extinde afacerea cu mancare ready-to-go, demarata in luna decembrie a anului trecut. Kingwich International, brandul sub care au fost lansate pe piata gamele de sandwich-uri si salate se gaseste acum in retelele de supermarketuri Mega Image, Kaufland si in benzinariile Agip, dar si in cele doua cafenele Starbucks din Bucuresti, sub forma de furnizor exclusiv de mancare proaspata. “De la 58 de sandwich-uri in prima zi de activitate, am ajuns sa producem peste 2.000 de unitati zilnic, in iunie, si ne dorim cresterea capacitatii de productie pana la un nivel de 3.000 de unitati zilnic”, a declarat pentru TARGET Paduraru. Kingwich International are in portofoliu 35 de produse si urmeaza sa lanseze si sortimente de pizza sub brand propriu. Antreprenorul Teo Paduraru estimeaza o cifra de afaceri de aproximativ 1 milion de euro pana la sfarsitul anului, in conditiile mentinerii ritmului de crestere actual. “Am crescut personalul direct productiv pana la 20 de angajati si vizez achizitionarea unui teren pentru a extinde facilitatile de productie detinute in zona Stefanesti, dar nu ma opresc aici cu investitiile”, a mai explicat Paduraru. Intre timp, fondatorii Best, Teo Paduraru si Robert Coman, si-au vandut si participatia de 15% pe care o mai detineau in cadrul Diverta, in urma tranzactiei de vanzare a grupului Best catre RTC, care a avut o componenta cash si o componenta cu actiuni.
-
Mogulul care face show
Miliardarul american Donald Trump este starul rock al mediului de afaceri. Are o avere de 2,9 miliarde de dolari, o sotie cu cateva zeci de ani mai tanara si isi traieste viata pe mai multe continente.
Spre deosebire de alti oameni de afaceri care prefera sa se afle undeva in umbra grupului pe care il conduc, Trump a iesit intotdeauna in fata si si-a promovat personalitatea ca pe un produs care vinde. Iar una dintre cele mai eficiente retete de marketing a fost realizarea unui reality show (gen foarte la moda in Statele Unite), in care Trump este eroul principal.
“The Apprentice” s-a dovedit a fi cea mai buna metoda de promovare a afacerilor mogulului si a ajuns deja la al saselea sezon. Scopul declarat al show-ului este gasirea unui manager pentru una dintre companiile pe care le detine Trump. Castigatorul primeste o slujba de un an, platita cu 250.000 de dolari.
Insa, dincolo de concurs, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca afacerile lui Trump, cazinourile si hotelurile, terenurile de golf si blocurile cu apartamente de lux, sunt in primul rand organizatii care se bazeaza pe marketing si vanzari. Iar datorita show-ului, clientilor li se induce ideea de lux si de clasa.
Castigatorii fiecarei probe au ocazia sa guste cate un pic din viata mogului: participa la o petrecere alaturi de Hugh Hefner, creatorul imperiului Playboy, petrec o zi la clubul Mar-a-Lago sau viziteaza apartamentul din New York detinut de Trump. Telespectatorii asista pe tot parcursul show-ului la un exercitiu de branding.
De fapt, intreaga viata a lui Trump a fost un exercitiu constant de construire a brandului, folosindu-se de o combinatie intre sarm, seductie, siretenie si scandal pentru negocierea contractelor de afaceri.
“The Apprentice” este intr-un fel o reprezentare la scara mica a afacerii Trump. Majoritatea sarcinilor pe care le primesc concurentii implica vanzarea de produse si servicii (limonada, opere de arta, un apartament, o sala pentru petreceri sau obiecte care au apartinut celebritatilor). Este interesant ca nici una dintre sarcini nu a implicat interpretarea unui bilant sau unui program de amortizare a imprumuturilor, abilitati care sunt esentiale pentru un manager de real-estate, dar la care nici Trump insusi nu exceleaza.