BusinessMagazin

Tag: fabrici vechi

  • Magiunăria cu o istorie de 100 de ani. A fost dezafectată şi folosită ca fier vechi şi apoi repusă pe picioare

    vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Bibiana Stanciulov spune că brandul este notorietatea produsului, cartea de vizită pentru partenerii din ţările evoluate din punct de vedere al civilizaţiei comerciale, este ”cartea de identitate” cu ajutorul căreia producătorul îşi poate face dreptate în justiţie. Mai mult, ”Brandul este cerificarea calităţii produsului. Valoarea unui brand cu vechime presupune, în mod logic, plus valoarea calităţii, într-un stat unde se pune accent pe nutriţie”, declară Bibiana Stanciulov. Tot ea spune că până în acest moment, poate enumera numai dezavantaje ale preluării unei vechi fabrici, dacă se referă strict la termenii financiari. Iar în rândul cauzelor enumeră absenţa unei legislaţii foarte stricte în materie de concurenţă neloaială, imposibilitatea prezentării la raft într-o zonă clar delimitată, în hiper şi supermarketuri. ”Pentru notorietatea pe care o creezi ca producător, primeşti drept răsplată apariţia unei multitudini de produse care copiază cât mai multe semne distinctive ale mărcii proprii, cu preţuri de dumping şi care încearcă să îţi sufoce cât mai rapid brandul”.

  • 118 ani de istorie pentru Teraplast. Cum s-a transformat de-a lungul anilor

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    În 1896 a fost înfiinţată la Bistriţa o unitate de producţie a plăcilor ceramice, în atelierul unui meşter sas. Încă primii ani de după revoluţie, Teraplast a încheiat un parteneriat strategic cu compania maghiară Gemenc Plast, cu activităţi similare. Capitalismul a adus pentru Teraplast o serie de momente cheie în dezvoltare, iar în prezent grupul Teraplast deţine capacitatea de a furniza pe piaţa materialelor de construcţii sisteme de scurgere, canalizare şi aducţiune, sisteme de amenajări interioare, sisteme de tâmplărie termoizolantă sau sisteme de închidere exterioară cu panouri termoizolante.

    Principalele avantaje ale unei fabrici cu tradiţie, spun reprezentanţii companiei, vin din experienţa acumulată de-a lungul anilor, atât în ce priveşte procesele, cât şi oamenii. ”Fiind o industrie specializată, know-how-ul este extrem de important, iar formarea oamenilor durează câţiva ani”, conform oficialilor Teraplast. Principalul dezavantaj, adaugă tot el, este că o unitate de producţie veche are nevoie de investiţii substanţiale pentru modernizare şi retehnologizare; Teraplast a investit aproximatic 50 de milioane de euro pe parcursul ultimilor zece ani. Investiţiile în retehnologizare, explică reprezentanţii companiei, s-au derulat în două etape: o primă etapă în perioada 2004-2006 când s-au investit aproximativ 16 milioane de euro în modernizarea liniilor de producţie şi a doua etapă în perioada 2008-2011, când toate facilităţile de producţie au fost relocate din zona rezidenţiala a oraşului Bistriţa într-un parc industrial, dezvoltat de grupul Teraplast în apropierea oraşului. Pentru relocare s-au cheltuit aproximativ 26 de milioane de euro, incluzând bugetele alocate pentru lucrările de infrastructură, construcţia noilor fabrici, utilarea tehnologică a acestora, relocarea liniilor de producţie din Bistriţa, achiziţionarea unor noi linii de producţie, amenajarea spaţiilor logistice şi de depozitare. Pentru anul în curs, previziunile companiei se referă la o cifră de afaceri de 230,6 milioane de lei, faţă de 226,6 milioane de lei în 2013.

  • Kandia, ciocolata cu istorie de 120 de ani. Cum a rezistat

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Kandia Dulce, o companie a cărei istorie numără mai bine de 120 de ani. În 2013, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 200 milioane de lei iar previziunile pentru 2014 se referă la o creştere a cifrei de afaceri de 7-10%. Avantajele unei fabrici cu tradiţie pe piaţa românească sunt multe, afirmă Gabriela Munteanu, marketing director în cadrul Kandia Dulce, care enumeră tradiţia şi expertiza în domeniu, aprecierea şi încrederea consumatorilor în produse. “Dezavantaje nu există. Kandia Dulce are ceva ce nu au mărcile internaţionale: sunt mărci româneşti şi există un ataşament emoţional  în relaţia cu consumatorii, ataşament care nu poate fi cumpărat pentru nimic în lume”, declară Munteanu. Tot ea admite că brandurile cu tradiţie se confruntă cu o provocare majoră zi de zi: de a fi în continuare relevante pentru consumatori (atât pentru cei care au avut experienţe anterioare cu brandul sau au crescut cu el, dar şi pentru noile generaţii de consumatori), mai ales în contextul competiţional actual, în care mărcile româneşti se confruntă cu cele internaţionale.

  • Instrumente muzicale de la Reghin, peste hotare. Cum a rezistat fabrica cu o istorie de 63 de ani

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Singurul mare avantaj universal al brandurilor ”cu  tradiţie”, spune {tefan Liuţe, strategy director în cadrul Storience, este notorietatea lor ridicată. ”Dincolo de asta, calitatea produselor şi a promovării lor nu ţine deloc de tradiţie, ci de performanţa recentă şi prezentă a echipelor care le gestionează”, declară Liuţe. Unele branduri tradiţionale, completează reprezentantul Storience, au şi o reputaţie pozitivă, care în combinaţie cu notorietatea înseamnă performanţe de vânzări mai bune. Dar asta nu este neapărat un dat – există şi destule branduri ”vechi” care au avut sau au un nume slab, pe bună dreptate.

  • Fabrica de detergenţi de la Ploieşti. De la nume de categorie, la brand

    Vezi aici imaginea la dimensiune mare.

    ”De pildă marca Dacia s-a păstrat şi joacă un rol important ca brand”, exemplifică Mircea Coşea. România, ca destinaţie de investiţie – fie pentru antreprenori, multinaţionale sau investitori strategici – nu este importantă atât prin prisma pieţei interne, cu 20 de milioane de consumatori, cât mai ales la nivel de regiune, ce reuneşte 500 de milioane de oameni.

    Marele avantaj al unei fabrici vechi este un brand consolidat, declară Adrian Crivii, preşedinte al companiei de evaluare Darian. Tot el spune că este foarte important ca fabrica să aibă un brand foarte cunoscut, experienţă şi tradiţie dar şi forţă de muncă calificată. Un dezavantaj poate fi amplasamentul fabricii dar şi activele depreciate şi în neconcordanţă cu tehnologiile actuale.

  • ”Vechimea contează, desigur, e o garanţie”. Fabrica de cărămidă care s-a reinventat

    vezi aici imaginea la dimensiune mare

    ”Vechimea contează, desigur, e o garanţie”. În cazul Cemacon însă procesul de rebranding a fost, în mixul ce a dus la renaşterea companiei, la fel de important ca şi revoluţia în vânzări. Un brand cu vechime îţi permite să spui poveşti şi să faci comparaţii, spune Stoleru. Trebuie, însă, să adaptezi brandul la nivelul companiei şi invers, continuu. ”Nu poţi trăi doar din vechimea şi notorietatea brandului, fără produse performante şi în linie cu cerinţa consumatorilor de astăzi. Altfel, eşti doar vechi”, explică Stoleru. Pentru Cemacon, vechimea brandului nu a fost un avantaj, atâta vreme cât până în 2010 el nu a depăşit graniţele judeţului decât ocazional. ”Abia acum putem vorbi despre Cemacon ca brand naţional, după ce s-a investit în renovarea şi comunicarea lui. Doar din 2013, brandul Cemacon a devenit un activ important al companiei”, mai spune Stoleru.

  • Cum a rezistat şi s-a transformat fabrica Arctic

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Piaţa românească este un exemplu de succes aproape fară excepţie când vine vorba despre preluarea brand-urilor vechi de către multinaţionale sau de reactivarea lor de câtre antreprenori români, declară Andreea Florea. ”Cu tot farmecul lor intrinsec şi afectivitatea reminiscentă de care se bucură, brand-urile româneşti de tradiţie aveau nevoie de o infuzie de know-how şi profesionalism pe toate palierele, pornind de la strategia de produs şi până la promovare”. Efectul şi influenţa brand management-ului asupra unor brand-uri precum Dacia, Dero, Rom sau Pegas sunt absolut admirabile, afirmă Andreea Florea. Poveştile de tip “noi nu ne vindem ţara” nu-şi au locul în branding, explică reprezentanta Brandtailors. Pentru multe dintre mărcile româneşti de tradiţie, preluarea de către companii experimentate în pieţe complexe a însemnat, dincolo de salvarea de la extincţie, revirimentul, extensia în alte categorii relevante, oferte performante pentru consumator şi chiar lansarea cu succes pe plan internaţional.

  • Pantofii Guban: o istorie de opt decenii şi tinereţea de la mall

    Vezi aici infograficul la dimensiune mare.

    Societatea a fost preluată de circa cinci ani de fondul de investiţii american New Century Holdings, reprezentat în România prin NCH Advisors. Datoriile au fost achitate şi noul proprietar a investit 200.000 euro în retehnologizare, training pentru angajaţi, campanii de promovare. Pariul cu Guban s-a tradus într-o întreagă serie de schimbări majore. Distribuţia, de pildă, se făcea prin revânzători şi exclusiv în România. În 2012, 40.000 de perechi de pantofi au fost vândute în circa 140 de magazine din întreaga ţară. Or în momentul în care desfacerea se face exclusiv prin intermediul revânzătorilor, tot ei fac şi regulile. Pentru ca Guban să fie mai puţin dependentă de revânzători, compania a început să-şi dezvolte primele magazine, primul dintre ele fiind deschis în Băneasa Shopping City. Planurile pentru mai multe spaţii proprii, materialele noi folosite în producţie, strategia de export şi colaborările cu designeri români celebri ca Mihaela Glăvan sunt numai câteva dintre deciziile care fac brandul românesc de încălţăminte să recâştige teren pas cu pas. Iar Cicoare spune că previziunile pentru anul în curs se referă la o cifră de afaceri de 7 milioane de lei, faţă de 6,5 milioane de lei în 2013.

  • Au trecut 100 de ani de cand a inceput productia de ciment la Fieni

    Vezi infograficul la dimensiune mare aici.

    Umbrela multinaţionalelor a fost pentru fabricile care mai produc şi acum un colac de salvare, având acces la banii de investiţii, forţă de promovare şi pieţe mai mari. Grupul german Carpatcement Holding are în portofoliu trei fabrici de ciment pe plan local, dintre care cea de la Fieni (Dâmboviţa) este prima unitate de producţie de acest fel de pe piaţa românească, fiind înfiinţată la 1914.

    ”Un brand cu tradiţie conferă încredere şi stabilitate”, completează Florian Aldea, preşedinte – director general, al Carpatcement Holding avantajele unei istorii îndelungate de producţie.”Faptul că deţinem fabrica de ciment cu cea mai îndelungată istorie din România ne aduce multiple beneficii, dar şi responsabilităţi. Pe de o parte avantajele se regăsesc în renumele şi tradiţia locului, iar pe de altă parte au fost necesare investiţii majore pentru modernizare”, arată Aldea. Concret, fabrica de la Fieni, care funcţionează neîntrerupt de 100 de ani, a atras investiţii de 90 de milioane de euro, din care aproximativ 11 milioane de euro este valoarea totală a investiţiilor de mediu.

  • Cosmetice made in Cluj, de 71 de ani

    Fabrica de bere Timişoreana are o istorie de aproape 300 de ani iar povestea ciocolatei Kandia are peste 120 de ani. Farmec a făcut primii paşi cu peste 70 de ani în urmă. Primele cărămizi făcute în fabrica de la Zalău, acum în proprietatea Cemacon, au ieşit pe poarta fabricii în urmă cu 45 de ani. 100 de ani au trecut de când se produce ciment la Fieni, fabrica fiind acum în portofoliul HeidelbergCement România. Sunt doar câteva exemple.

    Vezi infograficul la dimensiune mare aici.