BusinessMagazin

Tag: Eyecloud

  • Star Trek de România – dronele pun stăpânire pe cerul Bucureştiului

    PE CERUL LONDONEZ DINTR-O SEARĂ DE SÂMBĂTĂ ACUM CÂTEVA SĂPTĂMÂNI, undeva în apropierea London Bridge, un roi de câteva zeci de luminiţe lua, după un zbor aparent dezorganizat, forma emblemei Star Trek. În realitate, o flotă de drone de mici dimensiuni desfăşura un spectacol de lumini la iniţiativa Paramount Pictures, Ars Electronica Futurelab şi Ascending Technologies, cu ocazia Orei Pământului (pentru necunoscători, un eveniment anual foarte răspândit, ce implică în teorie stingerea luminilor peste tot în lume timp de o oră). Luminiţele dronelor aşezate în formaţie înaltă de 90 de metri au scăzut şi ele în intensitate, dar dincolo de asta, au dovedit cum obiectele de zbor fără pilot întâlnite până acum doar în sfera militară îşi pot găsi şi o întrebuinţare comercială – Paramount Pictures a şi promovat astfel filmul “Star Trek: Into Darkness”.

    Spectacolul de lumini din Londra a fost practic o avanpremieră a modului în care dronele pot invada şi mediul de afaceri şi, mai cu seamă, zona rezidenţială. Cea mai mică dronă din lume, de exemplu, Delfly Micro, are dimensiunile unei monede, în timp ce printre cele mai mari se numără Heron, care se apropie de anvergura unui Boeing 737. “Dronele sunt deja disponibile într-o varietate foarte mare de forme şi dimensiuni şi au început să deservească tot mai multe scopuri. Unele se apropie de amploarea unui Boeing 737, altele sunt chiar mai mici decât un avion cu telecomandă”, confirmă un raport al Federal Aviation Administration (FAA). “Teoretic, orice avion sau aparat de zbor poate fi o dronă”, explică şi Missy Cummings, directorul Humans and Automation Laboratory din cadrul Massachusetts Institute of Technology (MIT) din SUA, ceea ce înseamnă că într-un viitor nu foarte îndepărtat există chiar posibilitatea ca avioanele de pasageri să devină drone.

    AŞA SE EXPLICĂ DEMERSURILE TOT MAI VIZIBILE PESTE TOT ÎN LUME, mai ales în ultima perioadă, pentru folosirea dronelor dincolo de sfera militară. În SUA, peste 10.000 de drone de mici dimensiuni (sub 25 de kilograme) ar putea survola marile oraşe în scopuri comerciale în următorii ani, cifră estimată să ajungă la 25.000 în următorul deceniu şi la peste 30.000 până în 2030, conform oficialilor FAA. Numai în SUA există în prezent peste 50 de companii care produc în total 155 de modele de drone, însă China nu este nici ea deloc de neglijat din acest punct de vedere. Marea Britanie are de asemenea o serie de proiecte pentru folosirea civilă a dronelor – un consorţiu de companii conduse de BAE Systems are un buget de peste 36 de milioane de euro pentru drone, iar alte 20 de milioane de euro au fost deja investite pentru transformarea unei foste baze militare din Whales în primul centru european pentru testare şi zbor de drone civile.

    Şi aici e vorba doar de dronele care intră sub incidenţa federală şi a autorităţilor, pentru că în calcul nu sunt luate cele folosite în scopuri recreaţionale, de cele mai multe ori de dimensiunea unui avion de jucărie cu telecomandă. Pe DIY Drones, o comunitate online clădită în jurul pasionaţilor de asemenea dispozitive construite chiar de mâinile lor sau cumpărate cu sume nu foarte ridicate de la zecile de mici companii producătoare care deservesc asemenea cumpărători, există peste 26.000 de membri. Cel mai probabil, peste 1.000 de asemenea drone îşi găsesc locul în fiecare lună în casele americanilor, cu atât mai mult cu cât preţurile au devenit în ultima vreme mai mult decât accesibile. O dronă rudimentară, să-i spunem, controlată prin intermediul unui iPhone sau iPad, costă în jur de 250 de euro, iar modele ceva mai avansate pentru consumatorii de acasă au un preţ cel mult dublu. Evident, există şi variante mai tehnologizate, de câteva mii de euro, dar sunt mai degrabă adresate companiilor decât consumatorilor din mediul rezidenţial.

    EXPANSIUNEA DRONELOR ARE IMPLICAŢII FOARTE MARI, mai ales pe măsură ce devin din ce în ce mai sofisticate şi dotate cu diverse tehnologii între care şi camere foto-video. Pe de-o parte, astfel de aparate de zbor îşi găsesc întrebuinţare aproape în orice domeniu – industria cinematografică le poate folosi pentru a obţine imagini altfel foarte greu de realizat, în agricultură există deja fermieri care folosesc drone pentru a monitoriza plantaţiile şi, într-un sens mai larg, dronele ar putea fi utilizate pentru stropirea şi fertilizarea culturilor, autorităţile le-ar putea folosi pentru monitorizarea traficului şi stării drumurilor, dar şi pentru urmărirea infractorilor sau misiuni de salvare, deşi din acest punct de vedere au apărut deja şi primele obiecţii cu privire la încălcarea intimităţii, iar astea sunt doar câteva exemple. Ca să nu mai vorbim despre potenţialul de generare de noi afaceri; nenumăraţi antreprenori caută sau au început deja să facă business nu din vânzarea propriu-zisă a dronelor, ci oferind servicii efectuate cu asemenea aparate de zbor. Un start-up din SUA vrea, de exemplu, să folosească drone pentru expedierea de obiecte cumpărate de pe internet sau trimise de consumatori asemenea scrisorilor prin poştă. Un altul vrea să transporte alimente şi medicamente în zonele sărace din lume.

    Iar doi tineri antreprenori români, Cosmin Negrea şi Cristian Arhire de la Eyecloud, folosesc deja de mai multă vreme drone pentru realizarea de fotografii şi filmări aeriene la cerere. În ecuaţia dronelor există şi o serie de limitări, mai ales cu privire la drepturile de zbor (asemenea aparate de zbor nu au voie să urce la o înălţime mai mare de 250 de metri pentru a nu intersecta culoarele de zbor ale aeronavelor companiilor de aviaţie), dar odată ce FAA va defini o serie de reguli şi proceduri, industria dronelor are toate şansele să decoleze. Până la 100.000 de locuri noi de muncă vor fi create în jurul aparatelor de zbor fără pilot între 2015 şi 2025, arată studiile, iar economia americană a dronelor va ajunge la aproape 75 de miliarde de euro.

  • Povestea tinerilor antreprenori români şi a maşinilor lor zburătoare

    În vara acestui an un cioban a trăit, probabil, spaima cea mare a vieţii, când, călare pe bicicletă fiind, s-a trezit “atacat” de un destul de mare obiect zburător; era una din dronele băieţilor de la Eyecloud care venea la aterizare, după ce fotografiase o zonă de bălţi de pescuit. Ciobanul s-a speriat de zgomotul destul de puternic, bicicleta a luat-o cumva razna, iar omul a reacţionat înspăimântat, dar viguros; “…ne-au ajuns destule vorbe la urechi”, zâmbeşte Cosmin Negrea.

    Este doar un episod comic din saga începută în acest an de cei doi prieteni; este vorba de o companie de fotografii şi filmări aeriene, realizate cu ajutorul unor drone. Iar imaginile luate de la cei 250 de metri înălţime la care se pot ridica aparatele celor doi – e maximul permis de lege pentru a nu intersecta culoarele de zbor ale avioanelor – pot schimba complet imaginea, perspectivele şi viziunea asupra unei dezvoltări imobiliare, a unui teren agricol sau a unei zone de agrement.

    Cei doi, vecini şi prieteni de mult timp, nu sunt la prima aventură antreprenorială. Cosmin Negrea este activ în mediul online în zona de design şi promovare pe social media, iar Cristian Arhire a realizat chiar un exit – a vândut un magazin online de modelism, destinat modelelor de maşini radiocomandate. Apropierea de respectiva zonă, tehnică, destinată unui public avizat, i-a permis să treacă mai apoi în spaţiul roboţilor zburători. Ideea le-a venit celor doi din nevoie; un apropiat lucra la o companie de construcţii şi avea nevoie de imagini pentru portofoliu. Luate la nivelul solului imaginile nu au fost prea grozave, aşa că au tras câteva cadre dintr-o nacelă înălţată la vreo nouă metri, iar perspectiva s-a schimbat. O cameră micuţă şi un elicopter fără prea mare stabilitate le-au oferit mai apoi o idee despre imaginile ce le-ar putea obţine din aer; erau mişcate, dar aveau potenţial.

    Aşa că au trecut pe echipament foto şi video profesional, amplasat pe două drone, un octocopter şi un hexacopter (“octo” se treaduce prin opt elice, motoare de mare capacitate, circa 4 kilograme de echipament video şi un diametru de circa un metru, în timp ce “hexa” se bucură de şase motoare, o capacitate utilă de circa două kilograme şi un diametru de 60 de centimetri, ce îl fac utilizabil chiar şi în interiorul halelor). Cei doi spun că există magazine specializate, pe internet, unde aparate “ready to fly” pot fi procurate la preţuri ce încep de la 5 – 6.000 de euro, dar că o soluţie fezabilă este procurarea de componente separate şi asamblarea acestora într-o maşină potrivită cu nevoile utilizatorului. Aşa că poţi comanda electronica din Germania şi cadrul şi braţele din Australia şi să îţi creezi propria maşină zburătoare; ordinul de mărime al preţului este în acest caz de zeci de mii de euro, poate chiar 40.000. Fiind o afacere la început de drum, sumele acesteia nu au cum fi impresionante – mai ales că afacerea a început să “producă” de doar câteva luni. Dar perspective există. “Avem proiecte în desfăşurare pentru companii de construcţii sau pentru dezvoltatori imobiliari interesaţi să urmărească stadiul lucrărilor. Afacerea a fost bine primită în piaţă şi cel mai important lucru este ca oamenii să fie familiarizaţi cu conceptul”, explică Cosmin Negrea. Este vorba de reţinerile fireşti pe care le poate încerca oricine aude de fotografie aeriană, pentru că îşi imaginează că este vorba de un fotograf într-un avion sau într-un elicopter, cu costurile de rigoare. Practic, soluţia băieţilor de la Eyecloud înseamnă trecerea din zona “mii bune de euro” la “câteva sute de euro” pentru o şedinţă foto sau video, ceea ce înseamnă o diferenţă demnă de luat în seamă. “Complexitatea unui contract este dată de numărul de zboruri, de configuraţia terenului, de tipul de cameră folosită, de condiţiile meteo şi de distanţa pe care o parcurgem de la Ploieşti.”

    Pe de altă parte, am întâlnit un model de afaceri care, sincer, mi-a plăcut. “Banii sunt importanţi până la un anumit punct”, mi-a subliniat Cristian Arhire. “Important este să lucrăm ceea ce ne place nouă.”
    “Vrem să ne extindem. Poate un magazin online cu fotografii, poate în zona de video, pe transmisii live sau pentru înregistrări”, adaugă Cosmin Negrea. Şi nu numai; fotografia aeriană se pretează de la o banală petrecere la construcţii, agricultură, topografie, media, asigurări sau inspecţii.

    Cum spuneam: nu sunt singurii care fac asta, pentru că am aflat că mai există firme ce fac acest tip de afacere, nu au inovat, dar par a fi intrat în afaceri la momentul potrivit şi par a fi intuit formarea unei pieţe cel puţin interesante. Mi-au plăcut tinereţea lor, modul dezinvolt cu care au abordat afacerile, pragmatismul, ba chiar şi umbra de superioritate pe care au abordat-o în discuţie, când i-am întrebat de concurenţă, de exemplu. Merg cu o maşină de teren şi au unul dintre cele mai ciudate portbagaje pe care le poţi întâlni la cineva. Şi, lucru remarcabil pentru vremurile pe care le trăim, concentrate poate prea mult pe internet la capitolele inovaţie şi prospeţime, fac un business care se promovează pe internet, dar se desfăşoară în aer liber şi la înălţime.