Tag: extremisti

  • Politici fasciste pe timp de pandemie

    Tendinţele fasciste din unele ţări sunt descrise  într-un articol publicat de Project Syndicate şi semnat de profesorul de istorie Federico Finchelstein şi profesorul de filosofie Jason Stanley.

    În contrast puternic cu leadershipul eficient arătat de cancelarul german Angela Merkel, de preşedintele sud-coreean Moon Jae-in şi de tehnocraţia autocratică din Singapore, naţionaliştii de extremă dreapta au abordat criza cu ceva ce lumea nu a mai văzut de decenii: politica fascistă pe timp de boală. Şi nimeni nu este un reprezentant mai bun al acestei mărci politice decât preşedintele Braziliei, fostul ofiţer de armată Jair Bolsonaro.

    Câţiva alţi lideri de naţiuni – inclusiv preşedintele din Nicaragua, Daniel Ortega, şi dictatorii din Belarus, Turkmenistan şi Coreea de Nord – încă mai neagă faptul că pandemia mondială de COVID-19 reprezintă o ameninţare. Dar, printre negatorii coronavirusului, Bolsonaro joacă într-o ligă proprie.
    Printre altele, Bolsonaro şi-a demis recent propriul ministru al sănătăţii, Luiz Mandetta, doar pentru că acesta a susţinut măsuri uşoare de distanţare socială. Bolsonaro pare să-l imite pe omologul său din SUA, Donald Trump, care a demis recent un oficial din sănătate pentru că a rezistat eforturilor sale de a promova un tratament netestat pentru COVID-19.

    De-a lungul crizei, Trump a fost instabil, oscilând incoerent între negare şi a solicita acţiuni decisive pentru ca, recent, să speculeze că boala ar putea fi tratată prin injectarea de dezinfectanţi casnici în organism. Într-un final, liderul american a dat vina pe China pentru necazurile naţiunii sale. Şi totuşi, el şi Bolsonaro canalizează acelaşi impuls politic de a se pune deasupra ştiinţei şi expertizei, dând importanţă mai mare propriilor instincte primare şi justificându-şi deciziile prin credinţă şi mit. Deşi „strategiile” lor sunt parţial distincte, ambele împărtăşesc un fond istoric fascist care se concentrează în jurul cultului unui lider şi al mitului măreţiei naţionale – o măreţie care a fost compromisă de internaţionalism şi liberalism (ceea ce fasciştii echivalează cu comunismul).

    În întreaga lume, răspunsurile liderilor de extremă dreapta la pandemie prezintă elemente cheie ale ideologiei fasciste. După ce membrii partidului naţionalist de dreapta Vox din Spania au fost infectaţi la propriile mitinguri politice, ei au sugerat că anticorpii lor reprezintă lupta naţiunii împotriva unui invadator străin. După cum a spus unul din liderii acestei formaţiuni, Javier Ortega Smith, „anticorpii mei spanioli se luptă contra viruşilor chinezi blestemaţi”.
    În mod similar, Bolsonaro, în primul său discurs major despre COVID-19 (pe 24 martie), a afirmat că Brazilia nu are o vulnerabilitate ieşită din comun la virus. Spre deosebire de Italia slabă, cu „numărul mare de bătrâni” de acolo, Brazilia zilelor noastre, a argumentat el, „are totul, da, totul pentru a fi o mare naţiune”. Bolsonaro şi-a lăudat apoi propriul „trecut de atlet”, atingând astfel un alt motiv fascist standard: liderul ca întruchiparea sănătăţii şi vigorii naţiunii. Conform gândirii sale, Bolsonaro este nici mai mult nici mai puţin decât Brazilia.
    Există motive întemeiate pentru care o parte din presă l-a poreclit pe Bolsonaro, ales la sfârşitul anului 2018, „Trump de la tropice”. Afinitatea liderului brazilian pentru Trump nu a fost niciodată mai clară decât în reacţia sa la pandemie. Când Trump a cerut la sfârşitul lunii martie redeschiderea Americii până la Paşte, Bolsonaro l-a imitat rapid.
    Dar, spre deosebire de Trump, Bolsonaro îşi completează vorbele cu fapte. În timp ce Trump sugerează adesea că are o dorinţă de putere absolută, el se retrage de fiecare dată. În schimb, Bolsonaro se alătură protestelor publice în sprijinul intervenţiei armatei în Brazilia pentru desfiinţarea parlamentului brazilian şi a instituţiilor judecătoreşti. El este, în esenţă, o dublură a lui Trump, dar una care înfăptuieşte ceea ce Trump poate doar visa. Şi, având în vedere că fascismul este, la rădăcină, o fantezie de putere absolută a unui lider, Bolsonaro şi-a depăşit până acum profesorul în realizarea visului.
    Mai mult decât atât, în politica fascistă realitatea este doar un instrument prin care se poate propaga ideologia şi este afirmată dominaţia. După cum a scris Hitler în Mein Kampf, „statul naţional va privi ştiinţa ca pe un instrument pentru impulsionarea mândriei naţionale”.
    Dincolo de Brazilia şi Statele Unite, o altă mare democraţie cea mai mare din lume – a intrat sub conducerea extremei drepte: India. Acolo, prim-ministrul Narendra Modi şi partidul de guvernământ Bharatiya Janata au folosit pandemia pentru a promova o campanie continuă de demonizare îndreptată către populaţia musulmană indiană.
    În acest scop, guvernul Modi a atribuit public răspândirea coronavirusului unei întâlniri anuale a grupului misionar musulman Tablighi Jamaat, ignorând în acelaşi timp întâlniri similare organizate de grupurile hinduse. Nu este surprinzător, observă jurnalista Rana Ayyub, că „hashtagurile #CoronaJihad şi #BioJihad au inundat Twitterul” în ultimele săptămâni. Mesajul transmis de guvernul Modi naţiunii se bazează pe o minciună revoltătoare, dar are consecinţe de amploare pentru musulmanii din India. Cu mult înainte de venirea COVID-19 musulmanii erau vizaţi de o campanie de discriminare instrumentată chiar de stat. Pe lângă efortul oficial al guvernului de a le retrage câtorva milioane de musulmani cetăţenia, a existat o creştere a violenţei extrajudiciare împotriva musulmanilor, inclusiv un pogrom care a coincis cu vizita oficială a lui Trump în India la începutul acestui an. „Partidul aflat la guvernare în India nu se va da în lături de la nimic pentru a-şi impune agenda naţionalistă hindusă”, a scris în februarie ziarul american The Atlantic, descriind cum mulţimi înarmate hinduse atacau cartiere musulmane, musulmani şi afacerile acestora în Delhi în timp ce poliţia stătea pasivă sau, în unele cazuri, îi proteja pe atacatori. Musulmanii au ripostat. Au murit atunci cel puţin 45 de persoane, iar experţii avertizează că lumea ar trebui să se aştepte la pogromuri şi mai mari. Violenţele au amintit de cele din 2002, când Modi era secretar de stat, iar autorităţile nu au făcut nimic pentru a opri carnagiul în care au murit 1.000 de persoane, cele mai multe musulmani. 
    În Turkmenistan, dictatură închisă, care se fereşte de lumea exterioară, autoritatea susţine că în ţară nu există niciun caz de îmbolnăvire de COVID-19 şi că nici n-a existat vreodată. În schimb, în plină pandemie mondială, acolo au fost organizate defilări grandioase cu biciclişti costumaţi la fel, pentru a marca Ziua Mondială a Sănătaţii, şi cu cai pentru a sărbători Ziua Calului. Turkmenistanul neagă, de asemenea, că ar avea vreun caz de SIDA. Preşedintele Gurbanguli Berdîmuhammedov îşi alimentează cu grijă imaginea de atlet.
    În politicile fasciste, membrii grupului asupra căruia este îndreptată ura sunt aproape întotdeauna înfăţişaţi ca purtători ai bolii. Aşa i-au descris naziştii pe evrei şi tot aşa justifică astăzi guvernele de extremă dreapta politicile care vizează imigranţii şi minorităţile. În Italia, patria primului regim fascist, Matteo Salvini, liderul partidului de dreapta Lega, a susţinut în februarie că „a permite intrarea în ţară a emigranţilor din Africa, unde prezenţa virusului a fost confirmată, este o iresponsabilitate”. La acea vreme existau deja 229 de cazuri confirmate de COVID-19 în Italia şi doar unul din toată Africa. De atunci, Italia a devenit cel mai mare focar de boală din Europa. De asemenea, nu este surprinzător că administraţia Trump a folosit criza COVID-19 pentru a-şi consolida poziţia antiimigranţi. Făcând mai mult decât să atace obsesiv imigranţii fără documente, administraţia a impus şi un moratoriu cuprinzător asupra imigraţiei legale.
    Liderii politici vor fi întotdeauna tentaţi să pună vina pentru probleme pe duşmani ideologici familiari, deoarece acest lucru oferă coerenţă narativă. Dar, după cum a reamintit Hannah Arendt, teoretician germano-american al politicii care a abordat teme ca antisemitismul şi totalitarismul, „handicapul principal al propagandei totalitare este că nu poate satisface acest dor al maselor pentru o lume complet consecventă, inteligibilă şi previzibilă fără a intra în conflict serios cu bunul simţ”. Evreică în germania nazistă, Hannah Arendt a prins ambele războaie mondiale.
    Acum, când SUA este copleşită de pandemie, realitatea copleşeşte propaganda. Dar, după cum ştim din istoria fascismului, nu există nicio garanţie că bunul simţ va învinge.
    Federico Finchelstein este profesor de istorie la New School for Social Research and Eugene Lang College şi autor al cărţii „O scurtă istorie a minciunilor fasciste”. Jason Stanley este profesor de filosofie la Universitatea Yale şi autor al studiului „Cum funcţionează fascismul: Politica lui Noi şi Ei”.

  • De ce Moldova ar putea fi cea mai înspăimântătoare ţară din lume

    Associated Press a publicat un raport potrivit căruia o reţea criminală din fosta Uniune Sovietică încearcă să vândă materiale radioactive extremiştilor din Orientul Mijlociu. AP a dezvăluit, în urma unei investigaţii, o piaţă neagră pentru materiale nucleară în Moldova, informează The Atlatic.

    Autorităţile locale împreună cu FBI-ul au oprit patru încercări, în ultimii cinci ani, ale unei grupări cu legături ruseşti să vândă materiale radioactive extremiştilor islamici. Ultima acţiune de acest fel a avut loc în februarie 2015 când un contrabandist s-a oferit să vândă cesiu (element chimic), îndeajuns pentru a contamina câteva străzi dintr-un oraş, unui membru al Statului Islamic, conform Associated Press.

    Cei de la Atlatic punctează faptul că cesiu nu este un element cheie în creearea unei arme nucleare şi că are şi utilizări medicale şi industriale. În plus, autorităţile au spus că fiola de cesiu recuperată nu avea proprietăţile radioactive cu care se lăuda traficantul şi că nu este potrivită pentru a face o “bombă murdară”.

    Pe de altă parte, în 2011, un om aflat sub acoperire a reuşit să cumpere uraniu îmbogăţit de la cineva dintr-un automobil Lexus parcat în apropierea circului din Chişinău. Atunci s-a dovedit că materialul avea proprietăţi radioactive şi putea fi utilizat pentru creearea unei bombe nucleare.

    Însă în cele mai multe operaţiuni de arestări au fost efectuate după ce au fost obţinute doar mostre de material nuclear, nu cantităţi mari. Iar asta înseamnă că, dacă traficanţii au avut acces la cantităţi mai mari, acele materiale radioactive rămân în mâinile criminalilor

    “Atata timp cât contrabandişti cred că pot face foarte mulţi bani fără să fie prinşi, ei vor continua să facă asta”, a spus Constantin Malic, ofiţer de poliţie care a făcut parte din investigaţii.

    Citiţi aici ce este şi ce vrea Statul Islamic

  • De ce Moldova ar putea fi cea mai înspăimântătoare ţară din lume

    Associated Press a publicat un raport potrivit căruia o reţea criminală din fosta Uniune Sovietică încearcă să vândă materiale radioactive extremiştilor din Orientul Mijlociu. AP a dezvăluit, în urma unei investigaţii, o piaţă neagră pentru materiale nucleară în Moldova, informează The Atlatic.

    Autorităţile locale împreună cu FBI-ul au oprit patru încercări, în ultimii cinci ani, ale unei grupări cu legături ruseşti să vândă materiale radioactive extremiştilor islamici. Ultima acţiune de acest fel a avut loc în februarie 2015 când un contrabandist s-a oferit să vândă cesiu (element chimic), îndeajuns pentru a contamina câteva străzi dintr-un oraş, unui membru al Statului Islamic, conform Associated Press.

    Cei de la Atlatic punctează faptul că cesiu nu este un element cheie în creearea unei arme nucleare şi că are şi utilizări medicale şi industriale. În plus, autorităţile au spus că fiola de cesiu recuperată nu avea proprietăţile radioactive cu care se lăuda traficantul şi că nu este potrivită pentru a face o “bombă murdară”.

    Pe de altă parte, în 2011, un om aflat sub acoperire a reuşit să cumpere uraniu îmbogăţit de la cineva dintr-un automobil Lexus parcat în apropierea circului din Chişinău. Atunci s-a dovedit că materialul avea proprietăţi radioactive şi putea fi utilizat pentru creearea unei bombe nucleare.

    Însă în cele mai multe operaţiuni de arestări au fost efectuate după ce au fost obţinute doar mostre de material nuclear, nu cantităţi mari. Iar asta înseamnă că, dacă traficanţii au avut acces la cantităţi mai mari, acele materiale radioactive rămân în mâinile criminalilor

    “Atata timp cât contrabandişti cred că pot face foarte mulţi bani fără să fie prinşi, ei vor continua să facă asta”, a spus Constantin Malic, ofiţer de poliţie care a făcut parte din investigaţii.

    Citiţi aici ce este şi ce vrea Statul Islamic

  • Drumul către Strasbourg, via Bucureşti

    Aşa se explică totala concentrare a campaniei electorale pe chestiuni de politică internă şi atacuri la persoană vizându-i pe potenţialii candidaţi la preşedinţie şi tot aşa se explică şi caracterul extrem de ieftin al promovării electorale, mizând ba pe asmuţirea alegătorilor contra partidului de guvernământ, ba pe lozinci neutre, fără mesaj şi nediferenţiate după vreo ideologie politică, deşi principiul de funcţionare al PE este tocmai diferenţierea familiilor de partide după criteriul ideologic.

    O privire de ansamblu peste sondajele de opinie indica drept câştigătoare USD, cu circa 40% din voturi, urmată de PNL (cu mai puţin de 20% de voturi însă), apoi de PDL, de PMP (sub pragul de 10% însă) şi de UDMR, în timp ce restul partidelor nu ar trece pragul electoral. Prezenţa la vot era estimată undeva între cea de la alegerile din 2009 (când a fost de 27,67%) şi cea din 2007 (când prezenţa a fost de 29,46%), raportat la o participare medie la vot în UE aşteptată la 38%, faţă de 43% la scrutinul din 2009, cu toate că miza alegerilor a crescut faţă de 2009: acum grupurile politice au câte un candidat pentru preşedinţia Comisiei Europene, iar PE va vota nu numai preşedintele, ci şi comisarii propuşi de fiecare ţară.

    Ultimele sondaje europene arată că popularii (PPE) ar obţine 217 locuri în PE din totalul de 751, socialiştii şi democraţii (S&D) ar obţine 201 mandate şi liberalii (ALDE) 59. Partidele eurosceptice şi populiste (de dreapta şi de stânga) erau estimate să obţină împreună aproape 35% din voturi, faţă de 25% în 2009, ceea ce va polariza PE, cel mai probabil prin formarea unei coaliţii între populari şi socialişti spre a contracara presiunea extremiştilor.

  • Dacă e martie, sunt secuii

    Potenţialul populist al temei etnice e uriaş şi aduce foloase pentru toate părţile implicate: pentru preşedinte, fiindcă are ocazia să demonstreze ce prăpăd înseamnă aducerea ungurilor la guvernare, dar şi pentru premierul Victor Ponta, care are ocazia să-i amintească liderului de la Cotroceni de amiciţia sau măcar tăcerea sa faţă de reprezentanţii secuilor sau ai ungurilor cu alte ocazii când aceştia sfidau politica statului român.

    Foloase aduce şi pentru campania electorală a unor fruntaşi de partide din teritoriu, cum ar fi Dorin Florea de la PDL, care a promis că el nu va mai permite niciun marş în Târgu-Mureş, oraşul unde e primar. În fine, o atitudine comună a lui Băsescu şi Ponta (secondaţi de Antonescu) contra Jobbik şi a propagandei separatiste are darul de a paraliza, pe moment, orice fel de revendicare a UDMR în raport cu partenerii de guvernare (după cum indirect a recunoscut Gyorgy Frunda când a spus că propaganda Jobbik în Ardeal face rău comunităţii maghiare din România).

    Cert e, de asemenea, că agitaţia pe tema autonomiei secuilor, centrate ca de obicei în jurul datei de 15 martie, oferă opiniei publice un nou subiect de discuţie, mai suculent decât mişcările electorale ale momentului – PSD dezbătând la infinit candidatura lui Ponta la prezidenţiale, preşedintele Băsescu susţinând deschis Mişcarea Populară şi PNL încercând să facă figură de arbitru al guvernării după exemplul UDMR. În realitate, nimeni nu ştie cum să rezolve odată pentru totdeauna chestiunea autonomiei pentru secui (susţinuţi tot mai pregnant de autorităţile şi de partidele din Ungaria): pe de o parte, atât Băsescu, cât şi Ponta au dreptate când reafirmă că drepturile de care se bucură minoritatea maghiară din România sunt un exemplu în UE, pe de altă parte niciunul dintre politicieni nu-şi poate permite să închidă discuţia despre autonomia Ţinutului Secuiesc, nu doar din cauza lobby-ului unguresc din diaspora, cât mai ales din cauze politice interne: niciun partid românesc nu-şi poate permite să ignore electoratul de etnie maghiară şi multiplele lui expresii politice, chiar dacă numai unul dintre aceste partide, UDMR, are puterea de a influenţa guvernarea, atât în perioadele când e la putere, cât şi atunci când e în opoziţie.