La ce s-or fi gândit şefii băncilor care au cerut subordonaţilor să manipuleze dobânzile Libor în timpul crizei bancare din 2008? Recent, fostul director de operaţiuni al băncii britanice Barclays, Jerry del Missier, şi-a justificat decizia spunând că era convins că acţiona la instrucţiunile Băncii Angliei şi că a dat instrucţiunile pentru că pe atunci şeful său, Bob Diamond, i-a cerut clar într-o conversaţie telefonică să “reducă dobânda”, într-o perioadă în care sistemul bancar britanic se confrunta cu grave probleme financiare.
Oare a avut el dileme de ordin moral când a luat acea decizie?În România, lucrurile sunt puţin mai temperate, de regulă sunt singulare cazurile în care executivii de top sunt pedepsiţi de autorităţi pentru că au luat decizii de încălcare a legii pentru a spori profitul companiei. Totuşi, ţara “geme” de dileme morale în rândul managerilor, care se comportă, în secolul 21, “la fel ca baciul ungurean şi cel vrâncean”, este de părere Sergiu Neguţ, Transformation Partner la Wanted Transformation Consultancy care este şi proprietarul buticului de consultanţă SVP Consult.
“Cu cât o organizaţie este mai politică sau mai mioritică, cu atât valorile reale împărtăşite se îndepărtează de cele afişate. Scrie undeva în valori <echipă> şi înţelegem echipă mică de acoliţi sau de cumetrie. Scrie <iniţiativă> şi mâncăm autoritarism steril pe pâine. Scrie <onestitate> şi vedem cadrul perfect pentru săpături (anti)colegiale şi bârfă”, spune Neguţ, care a fost anterior, timp de şase ani, director general adjunct al operatorului de servicii medicale private Regina Maria.
În opinia sa, ca manager, dilemele morale sunt cel mai adesea între valori în adevăratul sens al cuvântului şi pragmatism, iar curba de “flexibilitate” a valorilor sub presiunea “sistemului” e o constantă a fiecăruia. Iar cei care nu sunt flexibili vor suporta consecinţele. Călin, un manager cu o experienţă de peste 10 ani în sistemul bancar local, spune că a întâmpinat o situaţie în care şeful său i-a propus să preia poziţia unui coleg de-al său, care avusese un accident şi care fost nevoit să stea acasă pentru o perioadă mai lungă, de câteva luni.
“Am mulţumit şi am refuzat politicos, spunând că nu pot să dau lovitura decisivă unui coleg care trece prin momente atât de grele, că eu consider că trebuie să îl ajutăm în această situaţie, nu să îl
îngropăm definitiv. A fost o decizie proastă din punct de vedere profesional, s-a întors împotriva mea pentru că şeful a luat-o ca pe un afront personal, dar eu dorm liniştit noaptea”, spune Călin.
