BusinessMagazin

Tag: executare

  • „Liviu Dragnea avea o soluţie aproape sigură prin care putea scăpa de executare”. Avocatul Bombonicăi Prodana dezvăluie abordarea greşită în instanţă a liderului PSD

    “Liviu Dragnea avea o soluţie aproape sigură prin care scăpa de executare. Fapta reţinută în sarcina dumnealui este definiţia prin excelenţă a traficului de influenţă politică, adică aceea fapta prin care, prin folosirea funcţiei de conducere dintr-un partid, se creează un avantaj patrimonial (salarii nemeritate) unor terţe persoane. I s-a prezentat această variantă. Din păcate, schimbarea încadrării juridice în această faptă, care ar fi fost prescrisă şi astfel ar fi scăpat, nu a fost acceptată, chiar de dumnealui, ca varianta de apărare”, scrie apărătorul, pe Facebook.

    Avocatul arată că acesta este singurul său motiv de nemulţumire în ceea ce priveşte strategiile din dosarul angajărilor fictive de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (D.G.A.S.P.C.) Teleorman, în care fosta soţie a lui Liviu Dragnea a fost achitată.

    “E singurul meu motiv de nemulţumire în ce priveşte strategiile de apărare în acest dosar, în care Bombonică Prodan a fost achitată curat şi va primi banii înapoi pe care deja i-a achitat drept prejudiciu iar Şefu Olguţa a primit 1 an cu suspendare, de la cei 3 iniţiali, fiind achitată pentru abuz în serviciu (ele fiind clientele mele). În rest, din acest dosar rămân cu lămurirea la CCR a definiţiei abuzului în serviciu, a constatării nelegalitatii completelor de 5 judecători şi poate, vom vedea, şi a nelegalitatii completelor nespecializate. Dosar greu, dar frumos şi motivant”, completează Adrian Toni Neacşu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ | VOT în Teleorman: Unii oameni de acord ca Jandarmeria să aibă putere mai multă de ”executare a TERORIŞTILOR de la mitinguri” / VIDEO

    Secţiile de votare din Alexandria au fost pline, maşinile au umplut străzile, în timp ce la sate oamenii păreau mai resemnaţi, iar localnicii nu păreau să fi înţeles ideea desfăşurării referendumului, dar nici efectele concrete ale alegerilor europarlamentare.

    În dimineaţa zilei alegerilor, în Alexandria părea a fi o zi lucrătoare: maşini pe străzi, oameni alergând în toate direcţiile, iar secţiile de votare pline. Se formaseră cozi încă de dimineaţă, iar oamenii aşteptau răbdători să le vină rândul. În secţiile de votare prezenţa este mai mare decât de obicei în prima parte a zilei, iar oamenii, în marea lor majoritate, îşi exprimau intenţia de a vota atât pentru europarlamentare, cât şi pentru referendumul pe justiţie.

    Un bărbat între două vârste iese din secţie mulţumit de sine. L-am întrebat dacă şi-a exprimat opţiunea şi la referendum şi la europarlamentare şi a răspuns: „Am speranţa unei schimbări cât mai rapide, se simte lucrul ăsta de ceva vreme şi vrem să fim cu adevărat în Europa. Am votat ambele variante, consider că este normal să votăm şi referendumul, pentru că sunt nişte întrebări pertinente, sunt nişte bani până la urmă alocaţi în acest sens şi este normal să acordăm atenţie şi acestui referendum”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Modificarea Codului Penal: Condamnaţii pot beneficia de liberare condiţionată după executarea a jumătate din pedeapsă

    Potrivit documentului obţinut de MEDIAFAX, amendamentele privesc eliminarea prevederilor declarate neconstituţionale de CCR. De asemenea, Comisia specială pentru legile justiţiei va prelua prevederile declarate constituţionale de CCR.
     
    Printre articolele eliminate, în urma deciziei CCR, se numără şi articolul 64 (1), care prevedea: „ În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, instanţa înlocuieşte obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate stabilite prin expertiză medico-legală, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunităţii”.
     
    Astfel, articolul 64 (1) revine la forma în vigoare: „Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii (1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimţământul acesteia, instanţa înlocuieşte obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunităţii”.
     

  • O ţară caută doi CĂLĂI „cu puternic caracter moral”, care să execute condamnaţi. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cei care aplică

    Anunţul de angajare a apărut într-o publicaţie locală. Candidaţii trebuie să aibă vârste cuprinse între 18 şi 45 de ani, dar şi „puterea mentală” pentru a organiza spânzurarea condamnaţilor la moarte.
     
    Ultimul călău al ţării şi-a dat demisia în urmă cu cinci ani, după ce a fost şocat de ce a văzut. Fusese găsit un înlocuitor, dar acesta nu s-a prezentat niciodată la noul loc de muncă.
     
    Preşedintele Maithripala Sirisena a anunţat, la jumătatea anului trecut, că Sri Lanka va începe din nou să spânzure traficanţii de droguri.
     
    În statul asiatic, crimele şi traficul de droguri sunt pedepsite cu moartea. Totuşi, nimeni nu a mai fost executat din anul 1976. Astfel, peste 1.300 de persoane care au primit pedeapsa capitală se află după gratii.
     

  • Povestea tragică a germanului care a refuzat să execute salutul lui Hitler

    August Landmesser, germanul singuratic care a refuzat să ridice braţul drept la o reuniune a lui Hitler din 1936 fusese un nazist loial.
    S-a alăturat partidului în 1931 şi a început să urce ierarhic în cadrul a ceea ce urma să vină singura afiliere politică legală din ţară.
    Doi ani mai târziu, Landmesser s-a îndrăgostit de Irma Eckler, o femeie de origine evreiască, pe care a şi cerut-o de soţie în 1935.

    După ce logodna lor a fost descoperită, Landmesser a fost exclus din partid. Au decis să aplice pentru căsătorie în Hamburg, dar reuniunea nu  a fost permisă din cauza noilor Legi din Nuremberg. Cuplul a avut prima fiică, pe Ingrid, în octombrie 1935. Un an mai târziu, în timpul unei ceremonii de botez a unui vas german, Landmesser a stat cu mâinile încrucişate în timp ce ceilalţi executau salutul oficial în semn de protest.

    În 1937 a încercat să fugă împreună cu familia în Danemarca, însă au fost prinşi; el a fost închis şi eliberat după un an, cu instrucţiunile clare de a nu continua relaţia cu Eckler.
    În 1938 a fost arestat din nou şi condamnat la trei ani într-o tabără de concentrare. Nu avea să îşi mai vadă niciodată familia. Eckler a fost arestată şi ea, deşi era însărcinată; a născut-o pe cea de-a doua fiică a familiei în închisoare şi apoi a fost trimisă într-o tabără de concentrare.

    După ce şi-a executat sentinţa de închisoare, Landmesser a avut câteva locuri de muncă până să fie chemat la război, în 1944. Câteva luni mai târziu a fost declarat dispărut în Croaţia.
     

  • BREAKING Instanţa supremă suspendă executarea pedepsei şi în cazul Elenei Udrea. Ea va fi pusă în libertate

    Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au decis, joi, suspendarea hotărârii Completului de 5 judecători de condamnare a Elenei Udrea în dosarul “Gala Bute”.
     
    Totodată, judecătorii au suspendat decizia de condamnare şi în cazul lui Tudor Breazu, condamnat la trei ani de închisoare cu executare în aceeaşi cauză, şi l-au pus în libertate.
     
    Decizia trebuie comunicată şi autorităţilor din Costa Rica, acolo unde este arestată Elena Udrea, iar autorităţile trebuie să precizeze şi dacă menţin cererea de extrădare în cazul ei. Judecătorii din Costa Rica au decis să prelungească arestul preventiv atât Elena Udrea, cât şi pentru Alina Bica până când vor decide dacă le extrădează în România sau nu.
     
    Apărătorii Elenei Udrea şi ai lui Tudor Breazu, condamnaţi în dosarul “Gala Bute”, au formulat contestaţii faţă de formarea completurilor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ).
     

  • Premieră în Forţele Aeriene Române: Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu, prima femeie pilot instructor pe avion cu motor cu reacţie

    Anunţul a fost făcut de Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene, pe Facebook.

    Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu are 30 de ani şi este pilot în cadrul Escadrilei 2 Instrucţie din anul 2011. De-a lungul carierei sale a absolvit cursuri de pregătire profesională atât în ţară cât şi în străinătate şi a parcurs integral programul de pregătire pentru a deveni instructor pe aeronava cu reacţie IAR 99.

    Avionul subsonic de antrenament avansat şi atac la sol IAR-99, proiectat integral în România, a executat primul zbor la data de 21 decembrie 1985, de pe aeroportul Craiova şi se află în dotarea Bazei Aeriene de Instruire şi Formare a Personalului Aeronautic şi a Bazei 95 Aeriană.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bogăţiile Mării Negre sunt gata de a declanşa un nou „tsunami” la zece ani după ce unul dintre cele mai controversate dosare din istoria petrolului românesc isca furtuni

    Marea Neagră şi toate bogăţiile din adâncurile ei sunt gata de a declanşa un nou „tsunami” la zece ani după ce unul dintre cele mai controversate dosare din istoria petrolului românesc isca furtuni.

    La finalul anului 2008, un act adiţional secret completa contractul de explorare pentru perimetrele Pelican şi Midia din Marea Neagră, înţelegere parafată între statul român şi canadienii de la Sterling Resources în 1992.

    Chiar la finalul documentului de 42 de pagini, fiecare dintre acestea purtând antetul Secret de Serviciu, se precizau următoarele:
    „În porţiunile perimetrelor Pelican şi Midia, situate în zona platoului continental al Mării Negre aflat în curs de delimitare între România şi Ucraina, titularul (Sterling Resources) va executa doar operaţiuni petroliere de explorare, până la data hotărârii finale şi irevocabile a Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga.

    După pronunţarea definitivă şi irevocabilă a Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga titularul va avea dreptul de a executa operaţiuni petroliere de exploatare în suprafeţele ce vor fi atribuite statului român, iar suprafeţele ce vor fi atribuite statului ucrainean, dacă va fi cazul, vor fi excluse din suprafaţa contractuală, prin reducerea corespunzătoare a perimetrelor petroliere Midia şi Pelican”, se arată în documentul secret amintit.

    În timp ce mulţi români nici măcar nu ştiau că este în derulare un proces la Haga cu Ucraina pentru platoul continental al Mării Negre, împărţeala „comorilor” deja se făcea în culise.

    Din partea statului român şi a Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), entitatea care veghează asupra tuturor bogăţiillor din subsolul României, semna chiar preşedintele instituţiei, Bogdan Găbudeanu.

    Din partea Sterling Resources însă semna avocatul Emilian Ijdelea, fost preşedinte al Agenţiei Române de Dezvoltare în 1992-1993, unul dintre oamenii care din umbră au contribuit chiar la scrierea legii petrolului.

    În februarie 2009, după ce abia se uscase cerneala pe acest act adiţional, România anunţa că a avut câştig de cauză la Haga în procesul cu Ucraina de delimitare a platoului continental al Mării Negre.

    În procesul istoric, Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) i-a acordat României 80% din suprafaţa aflată în litigiu, în total de 9.700 de kilometri. La acel moment, se spunea că zona câştigată la Haga ar avea peste 70 de miliarde de metri cubi de gaze (producţia pe şapte ani a României) şi 12 milioane de tone de petrol (România mai produce azi circa 4 milioane de tone de petrol pe an).

    Mai mult, în ziua în care a fost anunţat rezultatul, reprezentanţi ai ANRM chiar spuneau că oricine va putea să înceapă să exploreze şi să exploateze pe suprafaţa câştigată.

    De fapt, o bună parte din noile teritorii erau deja date, prin acte adiţionale confidenţiale făcute pe o bogăţie colectivă, Sterling Resources fiind unul dintre marii câştigători ai deciziei de la Haga.

    Ceea ce a urmat a devenit unul dintre cele mai cunoscute scandaluri din istoria petrolului românesc, dar niciun cap nu a căzut.

    Mai departe însă, Sterling Resources începe să vândă din perimetrele întregite prin decizia Curţii de la Haga. Investiţiile erau prea mari.
    La începutul lui 2014, compania încasează 29,25 milioane de dolari din vânzarea participaţiei de 65% la o porţiune din perimetrul Midia, situat în platoul continental al Mării Negre, către ExxonMobil Exploration and Production România şi OMV Petrom, cei mai mari investitori în zona offshore de mare adâncime până în acest moment.

    Pasul făcut de OMV Petrom şi ExxonMobil venea în contextul în care bucata de perimetru se învecinează cu Neptun, zona în care deja cele două companii anunţaseră o descoperire de gaze în 2012. Piesele de puzzle începeau să se pună una lângă alta.

    În 2015 vine însă mişcarea prin care Sterling Resources iese complet din scena petrolului românesc şi intră nimeni altul decât Carlyle, cel mai mare jucător din zona de private equity la nivel global, un colos care administrează active de peste 210 miliarde de dolari prin 335 de vehicule de investiţii. Sterling Resources îşi făcuse treaba, ieşeau la rampă greii unei lumi.

    Printre braţele de investiţii ale Carlyle este chiar Carlyle International Energy Partners (CIEP), un fond cu un capital de 2,5 miliarde de dolari. Doar ca exemplu, până în acest moment OMV Petrom şi ExxonMobil au investit circa 1,5 miliarde de dolari pentru explorări în zona de mare adâncime a Mării Negre.

    Din această nouă tranzacţie, Sterling Resources a încasat 42,5 milioane de dolari, ieşind complet de pe scena energiei româneşti.
    „Deşi credem că aceste active au un potenţial semnificativ, suntem angajaţi la cheltuieli substanţiale de foraj în licenţele noastre şi ne confruntăm cu costuri de dezvoltare prea mari pentru o companie de dimensiunea noastră. Credem astfel că potenţialul real poate fi valorificat doar de o companie cu o putere financiară mult mai mare şi cu un orizont investiţional mai lung“, spunea la acel moment Jake Ulrich, CEO-ul Sterling Resources.

    Odată preluată, Sterling Resources se transformă în Black Sea Oil & Gas, compania fiind acum foarte aproape de a începe producţia de gaze din zona de mică adâncime a Mării Negre.

    Dar acesta nu a fost singurul pariu făcut de Carlyle în petrolul românesc.

    La finalul lui 2016, Mazarine Energy România, o companie aproape necunoscută, a preluat toate drepturile şi obligaţiile pentru 19 acorduri petroliere de concesiune deţinute de OMV Petrom, împreună cu bunurile, drepturile reale şi angajaţii implicaţi în exploatarea câmpurilor petrolifere. Mazarine Energy România este însă deţinută de Mazarine Energy Olanda, aceeaşi firmă în care în primăvara anului 2016 Carlyle făcuse o injecţie de capital de 500 de milioane de dolari după ce firma raportase un succes în Tunisia.

    „Îi ştiam pe directorii din Carlyle de aproape 10 ani“, spunea la acel moment Edward van Kersbergen, CEO-ul Mazarine Energy şi membru în consiliul de administraţie.

    De profesie fizician, Edward van Kersbergen îşi începe cariera în domeniul petrolier în funcţia de inginer de operaţiuni pe platforme de foraj în Marea Nordului pentru Shell. În 2001 fondează o companie de consultanţă în domeniu, Horizon Energy, pe care o vinde chiar în zorii crizei financiare globale a unei  companii elveţiene, SGS.

    „A fost noroc chior“, admitea olandezul.

    În 2013, Edward van Kersbergen înfiinţează Mazarine Energy. „Am preluat controlul asupra licenţei Zaafrane din centrul Tunisiei, acolo unde am forat două sonde de explorare. Am avut succes şi asta ne-a pus pe harta investitorilor“, spunea Edward van Kersbergen la momentul primei tranzacţii cu OMV Petrom.

    Contactele dintre Edward van Kersbergen şi Carlyle sunt evidente. Preşedintele consiliului de administraţie al Mazarine Energy este Marcel Q.H. van Poecke, acelaşi om care conduce Carlyle International Energy Partners.

    Eric Faillenet, un alt membru al boardului Mazarin Energy, este director în cadrul Carlyle.

    Printre membrii boardului Mazarine Energy se mai află şi Jeroen van der Veer, fost şef al colosului Shell, care până anul trecut era şi membru în consiliul de supraveghere al ING. Din acelaşi consiliu de supraveghere al băncii olandeze face parte şi Mariana Gheorghe, cea care a condus până la începutul acestui an operaţiunile OMV Petrom, chiar firma care vânduse petrimetrele către Mazarine Energy.

    Mai departe, mai toată echipa executivă a Mazarine Energy a fost cumva legată de Shell, chiar şeful pe România, Spencer Coca, lucrând timp de opt ani în cadrul grupului.

    Carlyle nu s-a oprit însă aici.

    La începutul începutul acestei luni, OMV Petrom a anunţat că renunţă la alte nouă perimetre în contextul în care compania nu a făcut niciun secret din faptul că se va concentra pe barilii cei mai profitabili. Perimetrele au intrat tot în portofoliul Mazarine Energy România, mai precis Carlyle, la fel ca primele 19. Mişcarea, anunţată la finalul săptămânii trecute, nu este neapărat o surpriză. De altfel, OMV Petrom a anunţat că va renunţa la 50-60 de zăcăminte, portofoliul total fiind de circa 200 de perimetre.

    În timp ce Carlyle îşi extinde influenţa pe zona de explorare şi producţie onshore, pariul cel mare al colosului financiar rămâne însă Marea Neagră.

    Investiţiile s-ar putea ridica la 400 de milioane de dolari, iar primele molecule de gaz ar putea atinge ţărmul românesc anul viitor, la aproape 10 ani de la istoria cu Sterling, documentele secrete şi decizia de la Haga.

    Emilian Ijdelea, avocatul care în 2008 îşi punea semnătura pe documentele secrete care au extins puterea în Marea Neagră a Sterling Resources, chiar înainte de verdictul de la Curţii de la Haga, este acum, potrivit informaţiilor din Registrul Unic al Transparenţei Intereselor, director general adjunct al companiei Black Sea Oil & Gas, defunctul Sterling. El ocupă această funcţie din august 2015. În martie acelaşi an, Carlyle anunţa oficial că a cumpărat licenţele Sterling Resources, redenumind ulterior compania Black Sea Oil & Gas.

    Totodată, Ijdelea este şi consilier în cadrul casei de avocatură Ijdelea Mihăilescu, în care partener este chiar fiica lui, Oana.

    Potrivit surselor din piaţă, printre clienţii casei Ijdelea Mihăilescu se află chiar Black Sea Oil & Gas şi Mazarine Energy România, firme deţinute acum de Carlyle, unul dintre giganţii financiari ai lumii. La zece ani de ani de la primul scandal care a neliniştit apele Mării Negre, misterele care s-au acumulat în această perioadă, pornind de la dimensiunea rezervelor, obligaţiile celor care au acorduri sau chiar taxarea acestor bogăţii, sunt elemente mai mult decât suficiente pentru a isca o nouă furtună perfectă. Care va fi bătaia de aripi?

    Emilian Ijdelea, avocatul care în 2008 îşi punea semnătura pe documentele secrete care au extins puterea în Marea Neagră a Sterling Resources, chiar înainte de verdictul de la Curţii de la Haga, este acum, potrivit informaţiilor din Registrul Unic al Transparenţei Intereselor, director general adjunct al companiei Black Sea Oil & Gas, defunctul Sterling. El ocupă această funcţie din august 2015. În martie, acelaşi an, Carlyle anunţa oficial că a cumpărat licenţele Sterling Resources, redenumind ulterior compania în Black Sea Oil & Gas.

    Printre membrii boardului Mazarine Energy (deţinut de Carlyle) se mai află şi Jeroen van der Veer, fost şef al colosului Shell, care până anul trecut era şi membru în consiliul de supraveghere al ING.

    Din acelaşi consiliu de supraveghere al băncii olandeze ING face parte şi Mariana Gheorghe, cea care a condus până la începutul acestui an operaţiunile OMV Petrom, chiar firma care vânduse perimetrele către Mazarine Energy.

  • Povestea unui spion. De ce s-a luptat unul dintre cele mai periculoase servicii secrete din lume pentru a-i obţine ceasul

    Aşa a aflat întreaga lume povestea lui Eli Cohen. De ce s-ar preta o agenţie atât de temută şi de respectată la recuperarea unui obiect cu o valoare strict simbolică? Dincolo de sfera relaţiilor publice, o ştire atât de curioasă, de neobişnuită, îndeamnă la explorarea unei teme fluide, puţin studiate, precum cea a culturii organizaţionale din sânul serviciilor de informaţii.
     
    Cine a fost Elyiahu ”Eli” Ben-Shaul Cohen1? Născut în 1924 în Alexandria, Eli Cohen s-a implicat încă din tinereţe în mişcarea sionistă din Egipt. S-a speculat chiar sprijinul său pentru operaţiuni desfăşurate de serviciul militar de informaţii israelian (Aman). Se cunoaşte că a fost în atenţia Frăţiei Musulmane şi a Mukhabaratului, poliţia secretă egipteană. Odată cu înăsprirea situaţiei evreilor din Egipt, a căror persecuţie atinge cote dramatice după Criza Suezului, Cohen a ajuns în Israel (1956) unde a fost angajat ca analist în Aman, pentru ca mai apoi să devină operativ în Mossad.

    În pregătirea misiunii care l-a consacrat, a fost trimis în Argentina (1961), legendat ca om de afaceri libanez de origine siriană (alias Kamal Amin Taabet). S-a infiltrat rapid în anturajul personalului ambasadei siriene din Buenos Aires şi a fost invitat să meargă să investească în Siria. S-a mutat astfel la Damasc (1962) unde a pătruns în cele mai înalte cercuri politice şi militare. În ianuarie 1965, Cohen a fost capturat, judecat şi condamnat la moarte. Pe parcursul detenţiei sale de câteva luni, autorităţile israeliene au depus eforturi diplomatice intense pentru a-i obţine graţierea. O serie de politicieni şi diplomaţi vest-europeni, inclusiv Papa, au solicitat clemenţă, dar fără succes. Pe 18 mai, Cohen era spânzurat în Piaţa Marjeh din Damasc, sub privirile şi în uralele unui public numeros.

    Cititi mai multe pe www.monitorulapararii.ro

  • UiPath, prima companie de IT pornită în România care va ajunge la 1.200 de angajaţi în India

    „Vom creşte de cinci ori numărul de oameni pe care îi avem în India şi vom ajunge la 1.200 de oameni până la finele anului 2019. Vom intra în opt noi oraşe şi ne vom extinde pre­zen­­ţa în centrele din Bengaluru, Mum­bai şi Gurgaon“, a declarat Raghunath Subra­ma­nian, preşedinte şi CEO al UiPath pentru India şi regiunea APAC citat de publicaţia Economic Times din India. „Noua finan­ţare de 225 mil. $ obţinută de UiPath va juca un rol impor­tant în expansiunea noastră în India“, a adăugat el.

    Momentul este unul istoric pentru o companie cu ori­gini româneşti, în condiţiile în care România s-a luptat mulţi ani să fie percepută drept o „Indie“ a Europei, res­pec­tiv să câştige proiecte pe piaţa globală de IT lucrând pen­tru export. România obţine şi acum 3 din cele 4 mld. de euro ale industriei de soft şi de servicii de IT dez­vol­tând produse şi livrând servicii pentru multinaţionale din pieţele mari, în special pentru ţările din vestul Europei şi SUA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro