BusinessMagazin

Tag: evolutii

  • Va fi 2013 anul furtunii perfecte?

    DUPĂ CE AU PĂCĂTUIT ANI LA RÂND PRIN OPTIMISM EXAGERAT, economiştii şi analiştii financiari s-au apropiat tot mai mult de extrema cealaltă din 2009 încoace, prezicând pentru fiecare an care a urmat evenimente care nu au avut loc – fie depăşirea crizei printr-o întoarcere la creştere economică durabilă, fie diverse catastrofe – destrămarea zonei euro, revolte sociale de proporţii, prăbuşiri ale pieţelor financiare, căderea SUA în recesiune, intrarea Chinei în criză, conflicte militare multilaterale. Sau măcar pomenind de eventualitatea lor, ca să nu rişte să rateze ocazia de a le fi prevestit.

    Comună în toate aceste previziuni eronate a fost, mai mult decât dorinţa de a se impune pe piaţa ideilor cu câte un scenariu de efect, speranţa nerostită că anul care urma să vină (respectiv 2010, 2011, 2012) ar fi putut aduce, în fine, o tranşare a problemelor crizei, cu o cotitură decisivă, fie ea şi violentă, dincolo de care Criza cu C mare să poată fi depăşită prin înlocuirea vechii paradigme (creştere pe deficit şi datorie, economia financiară prosperând în dauna economiei reale, uniuni monetare disfuncţionale) cu una nouă, mai sănătoasă.

    Acum, pentru prima oară de la începutul crizei, nu am mai văzut nicio previziune care să anunţe ceva decisiv pentru 2013. Atât analiştii, cât şi publicul au înţeles că nerăbdarea din anii trecuţi nu mai are obiect: pe de o parte, nimeni nu mai crede că schimbarea de paradigmă mai sus pomenită mai poate avea loc în doar câteva luni, fie ele şi 12 luni; pe de altă parte, acţiunile Rezervei Federale, ale Băncii Centrale Europene, depăşirea “piscului fiscal” în SUA şi primii paşi concreţi spre Statele Unite ale Europei au făcut să dispară frica de un nou crah bursier ori de o explozie de proporţii a tensiunilor sociale acumulate din cauza austerităţii, dar în acelaşi timp au făcut să dispară şi speranţa că dezechilibrele rezultate din anii de dinainte de criză s-ar mai putea rezolva fără continuarea corecţiilor dureroase în nivelul de trai al cetăţenilor din Europa şi America.

    UN AN DE TRANZIŢIE. Noţiunea de “furtună perfectă” a fost an de an vehiculată de pesimiştii din categoria lui Nouriel Roubini, înţeleasă drept o iminentă combinaţie distructivă între mai mulţi factori de risc care lovesc în acelaşi timp (intrarea în incapacitate de plată a mai multor ţări din zona euro, intrarea SUA în recesiune ca efect al crizei fiscale, un război în Orientul Mijlociu, o încetinire marcată a creşterii în pieţele în curs de dezvoltare). Acum însă, din discursul casandrelor a dispărut prevestirea unei “furtuni” iminente pe pieţele financiare, devenită improbabilă graţie abundenţei de bani virtuali produşi de băncile centrale şi graţie faptului că Germania, nu doar pentru că în 2013 are alegeri generale, a arătat clar că vrea să apere cu orice preţ unitatea zonei euro.

    “Riscul unei ieşiri a Greciei din zona euro sau al pierderii accesului pe pieţele financiare pentru Spania şi Italia s-a redus pentru 2013. Dar criza fundamentală din zona euro nu a fost rezolvată şi încă un an de tergiversări ar putea reînvia aceste riscuri într-o formă virulentă în 2014 sau mai târziu”, scria în decembrie Nouriel Roubini într-un comentariu pentru Project Syndicate. Problema n-ar mai fi deci acum de a vindeca o boală acută, ci de a trata una cronică, întrucât criza din zona euro va persista şi în următorii ani: cum chestiunea datoriilor, recuperarea competitivităţii, restructurarea băncilor şi unificarea fiscală şi bancară a Europei au nevoie de timp, creşterea economică va continua să fie frânată de politicile de austeritate, de lipsa de resurse a băncilor pentru împrumuturi şi de moneda euro prea puternică, crede Roubini. “Mai mult, recesiunea de la periferia zonei euro s-a întins acum spre centrul zonei euro, cu o reducere a creşterii în Franţa şi stagnare în Germania, din moment ce economia în pieţele ei de export fie cade (restul zonei euro), fie încetineşte (China şi restul Asiei).”

  • Cum descoperă Europa ţările BRIC

    Patru şoferi de tir din cele mai dinamice economii ale planetei se plimbau cu tirul prin standul Daimler de la salonul de la Hanovra la conferinţa de deschidere a celei de-a 64-a ediţii a evenimentului. Cei patru şoferi aveau ceva în comun, dincolo de orele petrecute zilnic în cabină şi de marfa pe care trebuia să o transporte. Niciunul nu era european, ci proveneau din Brazilia, Rusia, India şi China. Discursul lui Andreas Renschler, membru al boardului Daimler şi responsabil pentru diviziile de camioane şi autobuze, se aseamănă cu prezentarea unei rubrici meteo la scară globală. După Renschler, “ceea ce urcă trebuie la un moment dat să coboare, dar în această industrie, lucrurile funcţionează şi invers, iar ce a coborât trebuie din nou să crească”, o trimitere evidentă către situaţia din Europa, unde chestiuni politice importante legate de viitorul zonei euro încă se lasă aşteptate – unul dintre principalele reproşuri ale producătorilor auto de pe bătrânul continent. Însă lecţia oferită producătorilor de vehicule comerciale a fost învăţată: echilibrarea pieţelor slabe cu cele puternice. Cele mai slabe se află, cum era de aşteptat, în sudul Europei, unde scăderea vânzărilor de vehicule comerciale încă nu s-a oprit – Spania, Italia şi Grecia fiind de departe cele mai afectate. La punctul cardinal opus, în ţările scandinave, vânzările tradiţional puternice reuşesc să echilibreze minusurile de la Mediterană, în timp ce Germania, Marea Britanie şi Franţa s-au stabilizat. “O criză puternică a zonei euro ar afecta industria noastră, în timp ce dacă se generează mai multă încredere şi stabilitate, lucrurile vor merge bine”, explică Hubertus Troska, şeful Daimler Trucks pentru Europa şi America Latină. Vectorul de stabilitate pentru Europa e şi “matematica pură”, care impune înlocuirea vehiculelor uzate din flotele companiilor. Cele mai lovite au fost companiile de talie mică, măturate după căderile puternice din construcţii, de exemplu, care au fost nevoite să-şi ajusteze flotele, cu rezultate vizibile în evoluţiile economice ale statelor.

    “Mi-am petrecut mai mult timp în avioane decât în camioane”, spunea Renschler, făcând referire la sutele de ore petrecute la 12.000 de metri altitudine înspre Rio de Janeiro sau Sao Paulo, Moscova sau Vladivostok, Delhi sau Bangalore şi, respectiv, Beijing sau Shanghai. Pentru că dacă nu era clar până acum, atenţia acordată celor patru ţări e azi mai mare ca niciodată. Până şi în delegaţiile de jurnalişti acreditaţi la eveniment, cele patru ţări aveau zeci de corespondenţi, mulţi dintre ei copleşiţi de amploarea salonului şi de diferenţa de fus orar. Motivele atenţiei către BRIC, când piaţa europeană a căzut cu 40% în 2009 faţă de 2008, sunt creşterile economiilor naţionale şi ale volumelor transportate, dar şi marile proiecte de infrastructură menite să sprijine dezvoltarea pieţelor. Europa a scăzut de la 400.000 de vehicule vândute în 2008 la 300.000 anul trecut, iar pentru 2012 oficialii din industrie estimează o nouă coborâre de încă 10%.

    Brazilia a oferit în 2010 şi 2011 “rezultate minunate”, după cum le numeşte Troska – “ne-a ajutat enorm”, însă norii negri s-au adunat în acest an după ce piaţa a raportat prima scădere. “Sunt foarte fericit. Vindem în Rusia şi China cât nu am vândut niciodată, ca pondere din producţia mondială”, spune Troska. Dacă acum cinci ani, constructorii foloseau timpul viitor – “intenţionăm să formăm un joint-venture în China; planurile noastre din Rusia sunt să găsim o poziţie mai bună; vrem să atacăm piaţa indiană” – astăzi sutele de milioane de euro investite în uzinele de acolo şi produsele cât se poate de palpabile îşi confirmă rezultatele. Un alt pont pentru accesul în BRIC e găsirea unui partener local. După cum explică Troska, multe din regulile din Europa funcţionează diferit în pieţele emergente în pofida experienţei de jumătate de secol din cele două Americi, în mare parte pentru a cunoaşte mai uşor nevoile clienţilor şi felul în care funcţionează transporturile. În Rusia, piaţa va creşte cu două cifre în 2012. Dublă faţă de piaţa germană, de 145.000 de unităţi, Rusia anunţă creşteri şi în anii următori, mai ales că durata de utilizare a maşinilor de pe şosele este peste cea medie din Europa. India iese în evidenţă prin investiţiile masive în infrastructură, ceea ce va susţine creşterea economică accelerată, până atunci industria dezvoltându-se pe seama dimensiunii uriaşe a pieţei şi a nevoii de vehicule cu consum mai redus de combustibil, în timp ce în China, politicile susţin stimulente oferite de autorităţi pentru a cumpăra vehicule comerciale noi în 2010. Deşi programul a ajuns la final, unul nou va intra curând în vigoare pentru a stimula cererea.

    Statelor BRIC li se alătură şi Japonia şi SUA, ambele cu rezultate notabile la capitolul vânzări. 20 de procente înseamnă creşterile din cele două ţări în 2012. Dacă în Statele Unite, Daimler a raportat în august cea mai bună lună din ultimii cinci ani, japonezii îşi justifică cea mai mare parte a plusului pe seama eforturilor de reconstrucţie a ţării, după incidentul nuclear de la Fukushima. Turcia, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu sunt şi ele în ecuaţia creşterilor.

    La creşterea vânzărilor pe plan european, dar şi la scară globală, poate contribui şi preţul record al motorinei, întrucât companiile de transport şi logistică devin tot mai atente la indicatorul consum, iar noile motorizări oferite de constructori sunt tot mai eficiente. Până în 2030 se estimează reducerea consumului cu alte zece procente, până la nivelul mediu de 23 de litri la suta de kilometri.

    “BRIC va fi motorul creşterii în anii următori şi ne bucurăm să fim acolo. Dar nu putem pierde nici pieţele tradiţionale, de aceea vom continua să echilibrăm minusurile de pe continent cu plusurile de la depărtare”, rezumă Volker Mornhinweg, şeful Daimler Vans, referindu-se la cea mai importantă descoperire a europenilor din ultimii cinci ani – alternativa BRIC.

  • Philip Gordon, trimisul SUA la Bucureşti, întâlnire cu Traian Băsescu şi Crin Antonescu: Guvernul SUA este preocupat de evoluţiile din România

    Philip Gordon a fost primit la Cotroceni, de către preşedintele interimar, Crin Antonescu, oficialul american spunându-i acestuia că Washingtonul este preocupat de evoluţiile politice din România. La începutul întâlnirii, Antonescu şi Gordon au dat mâna. Dialogul dintre aceştia s-a desfăşurat în limba engleză. Oficialul american i-a transmis preşedintelui interimar că Washingtonul este preocupat de evoluţiile politice din România, în condiţiile în care SUA privesc România ca pe un prieten şi partener.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Antonescu, despre cursul de schimb: După 30 iulie lucrurile se aşează, dar într-una din variante

    “Am avut de altfel în prima zi a acestui scurt mandat interimar o întâlnire, printre alţii, şi cu guvernatorul BNR. Nu am avut-o, aşa, ca să fac pe preşedintele. Am avut-o pur şi simplu – pentru că eram în mijlocul unei crize politice – să înţeleg foarte bine, pe de o parte, care e raportul între aceste întâmplări politice din România şi cursul valutar. Şi doi: ce trebuie să evităm, chiar şi la nivel de declaraţii, sau ce trebuie să declarăm noi, cei care avem anumite poziţii în stat, pentru a influenţa benefic toate aceste evoluţii”, a spus Antonescu, la Digi 24.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • De ce evita Isarescu sa mai iasa la restaurant

    “Mai toata lumea isi da cu parerea despre cursul de schimb (…)
    Nu vreau sa jignesc pe nimeni. Intram intr-un restaurant si in
    cinci minute aparea cineva care ma intreba cat va fi cursul maine
    sau poimaine. Imi statea mancarea in gura…”, a declarat astazi
    guvernatorul BNR Mugur Isarescu la o conferinta pe teme
    economice.

    “Exista un amalgam de interese promovate pe diverse cai. De
    multe ori castiga cei cu gura mare. S-a dat si un premiu pe tema
    asta a asimetriei pietelor de catre Stiglitz. Cursul e influentat
    de vociferari, de cei care au posibilitatea sa fie auziti in media.
    Eu sunt de partea celor care sustin ca Romania trebuie sa isi
    calculeze propriul curs potential. Ar fi bine un institut de
    cercetare sa o faca, nu neaparat BNR”, a mai spus Isarescu. La fel
    si un indicator de confidenta, de incredere, de care avem nevoie, a
    mai spus el.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info