BusinessMagazin

Tag: euroscepticism

  • Iohannis, despre intrarea în Schengen: Un eşec probabil ar duce la o creştere a euroscepticismului

    „Pentru mine, pentru noi, eşecul nu este o variantă, noi căutăm soluţiile pentru a transforma acest demers într-o reuşită, dar trebuie să vedem lucrurile aşa cum ar putea fi. În cazul contrar, un eşec în acest obiectiv naţional probabil ar duce la o creştere a euroscepticismului în România, dar este o variantă ipotetică, care nu se va întâmpla pentru că noi nu calculăm pentru varianta eşec, noi calculăm pentru varianta reuşită”, a spus Klaus Iohannis.

    Şi premierul Nicolae Ciucă susţine că intrarea României în Schengen este aşteptată de cetăţeni şi de mediul de afaceri, iar un eşec ar duce la o creştere a euroscepticismului.

    „Şi eu îmi exprim încrederea că toate demersurile pe care le-am făcut până acum vor fi apreciate pe măsură şi tot ceea ce a însemnat efortul făcut la nivelul Guvernului, la nivelul tuturor instituţiilor şi la nivelul cetăţenilor nu au fost făcute pentru altcineva decât pentru cetăţenii români care aşteaptă ca acest demers să primească un răspuns pozitiv, aşteaptă mediul de afaceri. Este o decizie care nu va ajuta doar România, va ajuta şi ţările din jur, va ajuta şi ţările din UE. Eu sunt ferm concins că prin această atitudine a noastră de a fi cât mai transparenţi vom primi un răspuns pe măsură şi sigur nu pot să am altă părere vizavi de un eventual eşec, dar potenţialul de creştere a euroscepticismului este unul posibil”, a spus Nicolae Ciucă.

  • Ce se întâmplă când euroscepticismul se transformă în eurofobie

    “Eu îl respect pe Nigel Farage, dar nu înseamnă că sunt de acord cu el. Nu cred că are răspunsuri pentru viitorul ţării”, a spus Osborne.

    Partidul pentru Independenţa Regatului Unit (UKIP), condus de notoriul eurofob şi xenofob Nigel Farage (foto), a obţinut rezultate foarte bune la alegerile locale desfăşurate joi în Anglia şi Irlanda de Nord. În cele 160 de circumscripţii unde rezultatul este deja cunoscut, UKIP a câştigat 161 de mandate, faţă de 338 pentru laburişti. Conservatorii au pierdut 231 de mandate, iar liberal-democraţii 231.

    În acelaşi timp, UKIP se pregăteşte de un scor bun şi la alegerile europarlamentare, iar Farage se prezintă deja ca un fel de tartor al politicii britanice, potenţial câştigător cu partidul său, al alegerilor parlamentare britanice din mai 2015. Într-un interviu pentru The Mail on Sunday, Farage s-a lăudat deja că va distruge Partidul Conservator şi va forţa Partidul Laburist să adopte o poziţie mult mai critică faţă de Bruxelles, iar în cele din urmă va obţine ieşirea Marii Britanii din UE, după care se va retrage din politică.

    UKIP, prin Farage, a făcut permanent agitaţie pe tema afluxului de români şi bulgari care ar fi urmat să năvălească în Marea Britanie după 1 ianuarie 2014, calificându-i pe potenţialii imigranţi drept “bande criminale străine”. Mai nou, Farage s-a remarcat prin declaraţia sa că ar fi îngrijorat dacă ar avea nişte vecini români, fiindcă românii fură. Influenţa UKIP în politica britanică a fost ilustrată de faptul că premierul David Cameron s-a angajat să organizeze, dacă va fi reales în 2015, un referendum până în 2017 privind apartenenţa Marii Britanii la UE, după o renegociere a condiţiilor acestei relaţii.

    Economia britanică a crescut peste aşteptări în T1 faţă de T4 2013, cu 0,8%, în timp ce faţă de T1 2013 a crescut cu 3,1%, cea mai mare creştere anuală din T4 2007, a relevat a doua estimare difuzată joi de Biroul Naţional de Statistică.

    Investiţiile au crescut cu 2,7% trimestrial şi 8,7% anual, confirmându-şi rolul de motor al economiei, în timp ce exporturile au scăzut cu 1% trimestrial şi importurile cu 1,1%, iar consumul gospodăriilor, care realizează aproape două treimi din PIB, a crescut pentru al zecelea trimestru consecutiv, cu 0,8% trimestrial, după ce se diminuase cu 0,4% în T4 2013.
     

  • Pretextul MCV. Cea mai nouă promoţie de eurosceptici

    Cooperare din partea celor de la Bruxelles a existat, însă doar (sau în primul rând) cu acei “mai mulţi jurnalişti” care s-au plâns că “presa” (fals echivalată cu trustul Intact) intimidează justiţia, determinând imediat oficialităţile europene să sară în ajutorul magistraţilor şi să ceară jurnaliştilor şi politicienilor să nu mai comenteze deciziile justiţiei şi în general să nu-i mai critice în nicio împrejurare pe judecători şi procurori.

    Mark Grey, purtătorul de cuvânt al CE care a prezentat raportul şi a admis că au existat plângeri din România care au stat la baza redactării, n-a spus prin ce mecanism a ajuns UE să considere că respectarea statului de drept presupune limitarea libertăţii presei, însă la Bucureşti, Oana Hăineală, preşedintele CSM, a prins curaj şi a cerut legiferarea unor sancţiuni pentru jurnaliştii care “hărţuiesc” magistraţii, ceea ce înseamnă că gândirea de pe vremea guvernării PDL, când presa era considerată potenţială ameninţare la adresa securităţii naţionale, e la fel de vie ca atunci.

    Rămâne de văzut dacă USL va prinde mănuşa aruncată de CSM spre a o folosi în favoarea propriei guvernări; deocamdată, mult mai utile pentru orgoliul a două partide din USL – PNL şi PC – se dovedesc a fi demonstraţiile pur cocoşeşti de independenţă (Crin Antonescu: “monitorizarea prin MCV şi statutul de ţară de mâna a doua trebuie să înceteze”) şi zgândărirea unui anti-europenism primitiv de genul “v-am spus noi că UE nu ne iubeşte?”, născut la referendumul din 2012 şi botezat între timp “euroscepticism” doar pentru a furniza un sinonim mai pompos pentru banalul “anti-băsism”.