BusinessMagazin

Tag: eurosceptici

  • Alegerile europarlamentare: a fi sau a nu fi Juncker

    Alegerile au fost urmate de cina de lucru de la Bruxelles convocată de Herman van Rompuy pentru desemnarea de către liderii europeni a unui candidat la şefia Comisiei Europene, cină care “a produs doar o notă de plată pentru contribuabilii europeni, adică exact ceea ce era de aşteptat să producă”, continuă aceiaşi analişti, făcând aluzie la percepţia de politicianism şi pierdere de vreme degajată de astfel de negocieri.

    În ciuda victoriei PPE în alegeri, care ar însemna propulsarea directă a lui Jean-Claude Juncker ca şef al CE, susţinută până şi de socialiştii din PE numai ca să se rezolve mai repede situaţia, atât premierul britanic David Cameron, cât şi cancelarul german Angela Merkel s-au opus desemnării lui Juncker. Ţinând cont că desemnarea trebuie făcută de majoritatea celor 28 de şefi de state şi guverne, o decizie privind propunerea ce va fi înaintată PE spre aprobare de Consiliul European e de aşteptat abia spre sfârşitul lui iunie.

    Prelungirea negocierilor poate părea într-adevăr politicianism pur, din moment ce cetăţenii aşteaptă soluţii pentru problemele care ameninţă unitatea UE şi a căror intensitate s-a reflectat din plin în ascensiunea partidelor extremiste în PE: şomajul, austeritatea rezervată doar pentru anumite categorii sociale şi incapacitatea de a mai înghiţi noi valuri de imigranţi. În realitate însă, opoziţia faţă de Juncker ţine de poziţia lui favorabilă unei centralizări şi mai accentuate la Bruxelles a puterii decizionale a UE şi de fermitatea sa pro-austeritate – or, dacă electoratul european a trimis în PE partide eurofobe şi anti-austeritate, acesta ar fi mesajul cel mai clar că pentru şefia CE e nevoie de alte idei decât cele ale lui Juncker.

  • ALEGERILE DIN GERMANIA. Cei care vor conduce Europa

    Ambele coaliţii au respins o alianţă cu Alternativa pentru Germania, partid eurosceptic care avea în sondaje 4-5 (pragul de intrare în parlament este de 5%). Pentru o majoritate parlamentară, una dintre cele două tabere ar trebui să câştige 46% din voturi – un rezultat improbabil pentru ambele, astfel încât se profilează deja o coaliţie între UCD şi SPD. Peer Steinbrück a declarat că el nu va face parte dintr-o astfel de coaliţie, însă toţi comentatorii anticipează că social-democratul va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la negocieri cu Angela Merkel pe marginea unui program de guvernare de natură să liniştească Europa în privinţa viitoarelor ei direcţii de politică economică.

    Insistenţa nouă cu care UCD şi liber-democraţii s-au referit în campanie la nevoia de dereglementare şi de descentralizare a deciziilor în raport cu Bruxellesul a indus în rândul analiştilor concluzia că o victorie a lui Frau Merkel ar fi decisivă pentru rămânerea Marii Britanii în UE şi pentru un nou tandem la conducerea Europei: Angela Merkel – David Cameron.

    Premierul britanic Cameron a anunţat în ianuarie că vrea să renegocieze statutul de membru al UE pentru ţara sa şi să organizeze un referendum pe această temă până în 2017, mânat de aceleaşi nemulţumiri care îi mână şi pe alegătorii nemţi, anume că banii ţărilor bogate ale zonei euro subvenţionează rateurile de politică economică ale celorlalte. Ideea este împărtăşită şi de Olanda, unde ministrul de externe a lansat în iunie un plan de descentralizare a deciziilor către guvernele naţionale, sub deviza “(La nivel) european acolo unde trebuie, (la nivel) naţional acolo unde e posibil”.

  • Jose Barroso, la vânătoare de eurosceptici

    Explicaţia dată de Barroso pentru această afirmaţie ţine, pe de o parte, de faptul că realitatea dovedeşte că e nevoie de mai puţin intervenţionism economic din partea Bruxellesului (“nu orice lucru are nevoie de o soluţie la nivel european”), pe de altă parte fiindcă riscul cel mai mare pentru construcţia europeană este lipsa de angajament politic a unora dintre lideri, care ar prefera să se întoarcă la “Europa dinaintea integrării”.

    În context, Barroso şi-a atras furia premierului britanic David Cameron, după e a avertizat că partidul eurosceptic UKIP ar putea câştiga alegerile de la anul, ceea ce a făcut ca şi conservatorii de la guvernare să devină treptat eurosceptici, doar pentru a câştiga avantaj electoral. David Cameron a promis pentru 2017 un referendum pentru a testa dacă britanicii mai vor sau nu ca ţara lor să rămână în Uniune.

  • Ceaţă mare la Londra: cât de eurosceptici sunt de fapt britanicii?

    O serie de fruntaşi conservatori încearcă să provoace un referendum pe tema ieşirii ţării din UE, promovând în Camera Comunelor un amendament la discursul de săptămâna trecută reginei Elisabeta despre priorităţile legislative ale următorului an, amendament care exprimă regretul că printre aceste priorităţi nu se găseşte şi referendumul respectiv. Unul dintre argumentele adepţilor ieşirii din UE este că “Marea Britanie cedează 53 de lire sterline pe zi unei UE care se stinge pe picioare” şi că politica ţării ar trebui să se reorienteze spre zone ca India, Japonia şi China.

    Vicepremierul liberal-democrat Nick Clegg a insistat că ţara trebuie să rămână în UE, pentru că statutul de membru e de fapt cel care atrage o serie de companii străine să investească în Marea Britanie. Premierul conservator David Cameron s-a declarat “relaxat” în privinţa agitaţiei colegilor săi pe tema referendumului, însă a atacat “pesimismul” lor şi a susţinut şi el rămânerea în UE, nu fără a reafirma intenţia sa de a organiza după 2015 referendumul asupra calităţii Marii Britanii de membru UE.

    Presa eurosceptică a insistat asupra rolului UKIP în redefinirea raporturilor din coaliţie şi din afara ei – UKIP a câştigat cu aproape 300 de mandate mai mult decât în legislatura precedentă, în timp ce conservatorii au pierdut peste 300 – însă pierderile din tabăra Tory sunt cauzate de efectele austerităţii, nu de o dorinţă masivă a britanicilor de a părăsi Uniunea, pentru simplul motiv că nu există niciun consens în spatele ideii că austeritatea ar putea fi abandonată odată cu apartenenţa la UE.