BusinessMagazin

Tag: etnografie

  • Minarete pe cerul Dobrogei

    Din uriaşul şi incomplet exploatatul nostru patrimoniu arhitectural, năzdrăvanii specialişti de la Igloo au ştiut să extragă esenţe rare, pe care le-au fixat în cadrul unor volume pot face cinste oricărei biblioteci: de la “Haţeg, ţara bisericilor de piatră” la “Bucureştiul ascuns, file de tomografie urbană”.

    De această dată, ne aflăm în faţa unei antologii care are ca subiect geamiile din România, adică locaşurile de cult islamic ale comunităţii turco-musulmane, împământenite şi încă active în zona Dobrogei. Obiectivul nu mai este, ca în alte cazuri, insolitul (precum în volumul “Kombinat” – dedicat ruinelor industriale) sau extravaganţa (ca în albumul “Kastello”, menit să înfăţişeze palatele rromilor care au vrâstat, cu ameţitorul lor kitsch, faţa scumpei noastre patrii), ci o realitate etno-culturală puternică, reverberantă, dar cu poziţionare într-un areal restrâns şi, de aceea, cu vizibilitate redusă.

    Tratarea monografică a moscheilor din România (care nu a constituit, până acum, obiectul niciunei cărţi apărute la noi) a fost realizată cu profesionalismul, minuţia şi atenţia cuvenite unei întreprinderi durabile, iar nu cu vioiciunea frivolă pe care o antrenează, îndeobşte, contemplarea exoticului. Dispunem, prin urmare, de un studiu introductiv temeinic, care trasează istoricul comunităţii musulmane din Dobrogea, dar şi de o privire generală, ţesută din consideraţii legate de arhitectonică, asupra celor 67 de geamii şi moschei din România (amândouă contribuţiile îi aparţin lui Cristian Brăcăcescu).

    Urmează o hartă a amplasamentului locaşurilor dobrogene (asupra cărora este focalizat volumul, deşi astfel de monumente există şi în alte zone ale ţării) şi, apoi, câte un capitol (texte şi imagini) dedicat unora dintre cele mai izbutite artistic şi mai semnificative cultural geamii de la noi. Pentru că nu doar ele au înfrumuseţat peisajul şi spiritualitatea românească, autorii au considerat util să închidă volumul printr-un glosar de termeni de origine turcă, tătară şi arabă care au sporit vocabularul limbii române. Un omagiu foşnitor şi cald ca un văl de tafta.

    “Geamii”, colecţia IglooPatrimoniu, Editura Igloomedia, Bucureşti, 2012

  • Faceţi cunoştinţă cu o lume aproape uitată

    E un gest de discreţie pe care Luiza Zamora – cea care l-a conceput şi i-a articulate textele – a găsit de cuviinţă să-l corecteze doar printr-o simplă înşiruire de nume a celor care au contribuit, într-un fel sau altul – de la layout la şofatul pe teren şi la traducerea textelor în engleză – într-un colofon pe ultima pagină.

    E o antologie bogat ilustrată de arhitectură tradiţională românească, un studiu etnografic “pe teren”, o radiografie de mentalităţi şi, nu în ultimul rând, o nostalgică descindere în lumea aproape uitată a satului românesc autentic, adică acolo unde – spun autorii pe urmele lui Blaga – veşnicia pare să se fi născut.

    Prezentul album, dedicat pietrei, ca element propriu al casei olteneşti, ca factor – la propriu – de temelie, este al doilea dintr-o serie deschisă cu casele de lemn şi care urmează să se închidă cu casele din zid. “Dacă ar fi fost să facem un album cu casele din inventarul naţional, ar fi rezultat o antologie despre ruine. Ne-au salvat casele neclasate, încă locuite sau aproape părăsite, dar păstrătoare de obiecte, vetre cu corlată ori de acareturi.”

    Aici se află, poate, marele punct de interes al albumului: faptul că inventariază, analizează şi desluşeşte sensurile locuitului tradiţional în forma lui nemuzeificată. Deşi hogeacul nu poate concura cu hota, varul cu lavabila ori soba oarbă cu centrala, toate aceste mărci ale pauperităţii şi ale confortului precar amintesc că puţinătatea mijloacelor străbunilor avea şi o latură pozitivă: se construia durabil, cu un maximum de eficienţă energetică. Un album despre o ţară care încă există, dar pe care mulţi nu au văzut-o niciodată.

    Luiza Zamora (texte), Şerban Bonciocat, Luiza Zamora (fotografii) – “Piatră. Case tradiţionale din nordul Olteniei”, Asociaţia 37