Tag: Ernst&Young Romania

Putem compara romgleza cu fenomenul de la sfârşitul secolului XIX, ilustrat comic de Vasile Alecsandri prin personajul Coana Chiriţa. La acel moment, limba română experimenta un import masiv de cuvinte din limba franceză, care a atras atunci, ca şi acum, numeroase critici şi ironii. Ambele manifestări au un lucru esenţial în comun: fiecare dintre ele a urmat unei perioade de ardere a etapelor pentru reintegrarea României în cultura vest-europeană. Saltul cultural a creat de fiecare dată un vid lingvistic ce nu a putut fi gestionat decât prin importul lexical din culturile de referinţă. Limba este elementul structural al oricărei civilizaţii care modelează toate produsele acesteia, dar asta înseamnă în acelaşi timp că nu are flexibilitatea şi supleţea de a se adapta peste noapte la schimbări economice şi politico-administrative fundamentale.

Mai concret, la momentul tranziţiei la economia de piaţă şi la cultura de consum, limbii române îi lipsea un exerciţiu capitalist de 50 de ani, iar asta se vede astăzi nu doar în limbajul de afaceri al românilor, dar şi în cel al tinerilor care au crescut cu produsele media americane. Am auzit un fermier din Neamţ intervievat la televizor vorbind în mijlocul ogorului despre target-ul producţiei de porumb la hectar şi am zâmbit. Dacă unii termeni din limbajul de afaceri al limbii noastre sunt fie prea lungi, prea formali, fie pur şi simplu inexistenţi, alte cuvinte din vocabularul limbii noastre sunt însă fixate într-o logică părăsită odată cu economia centralizată. Să luăm exemplul cuvântului „pontaj„, abandonat pentru englezescul „time-sheet„, care este nu doar mai greu de pronunţat, dar şi mai lung, însă are avantajul că nu aminteşte nici de intrarea muncitorilor pe banda de producţie, nici de insolita condică ce dispărea după doar câteva minute de întârziere. Iar acesta este cazul mai multor cuvinte româneşti, altfel perfect adecvate pentru a echivala termenii din limba engleză în faţa cărora au pierdut teren.

Însă nu este suficient să ridicăm din umeri şi să concluzionăm că „limba noastră nu mai funcţionează„. Este prea puţin pentru a explica sau justifica formele hilare pe care le ia uneori limbajul în birourile din România. Privind către contextul în care comunicăm, trebuie să recunoaştem gradul de contagiune a limbii engleze în întreaga lume, ea devenind practic limba universală în afaceri odată cu globalizarea. În România, ca şi în alte ţări, importul termenilor de specialitate din limba engleză a fost accelerat de prezenţa companiilor multinaţionale. Corporatiştii sunt cei care trebuie să jongleze în fiecare zi cu limba română, în care execută, şi limba engleză, în care raportează. Folosirea anumitor termeni din limba engleză înseamnă adeziunea la cultura organizaţională a companiei prin conformarea la limbajul său. Dacă adăugăm la asta inerţia, comoditatea sau oboseala de zi cu zi, dar şi uşurinţa cu care putem spune ceva incomod doar folosind altă limbă, începem să căpătăm o imagine mai nuanţată a mecanismului care generează acele expresii bizare ce ne revoltă şi ne amuză deopotrivă.

Indiferent de legile sau regulile pe care le-am născoci pentru a o proteja, limba română va continua să se transforme pentru a servi în viaţa de zi cu zi nu doar poeţilor şi academicienilor, ci tuturor profesiilor şi categoriilor sociale. Oricât de tristă este această transformare, ea nu face decât să reflecte realitatea noastră cotidiană şi registrul în care trăim şi muncim. Totuşi, folosirea limbii române este un act individual care are un impact direct asupra imaginii noastre, iar aici responsabilitatea ne aparţine în totalitate. Câţi dintre termenii englezeşti pe care îi folosim în fiecare zi sunt de fapt necesari şi de neînlocuit şi unde este graniţa între adecvat şi ridicol? Pentru fiecare dintre noi şi dintre interlocutorii noştri, această graniţă este diferită în funcţie de educaţie, experienţă şi preferinţe. Un singur lucru rămâne cu siguranţă safe pentru brand-ul nostru personal: folosirea corectă şi responsabilă a limbii române.

Oana Gorbănescu este CORPORATE COMMUNICATION OFFICER AL ERNST & YOUNG ROMÂNIA.

Avalanşa care a urmat a transformat rapid informaţia în „zgomot„, iar pe noi în cititori (sau scriitori?) cu normă întreagă. Am învăţat să scanăm titlurile, să citim în diagonală, să tastăm mai repede decât scriem şi, în general, să tratăm orice conţinut ca pe o pagină de tabloid: ce spun titlurile? Unde e povestea? Uite o poză! Gata, trecem mai departe!

Înţelegerea dimensiunii este însă importantă: doar în 2012, conform pingdom.com, au fost transmise 144 miliarde de e-mail-uri în fiecare zi, 51 de milioane de pagini web s-au adăugat la cele 583 de milioane deja existente, iar numărul cumulat al blog-urilor Tumblr şi WordPress a depăşit 147 milioane. Numărul zilnic al tweet-urilor a ajuns la o medie de 175 de milioane, iar cel al like-urilor pe Facebook la 2,7 miliarde. 7 petabytes de poze (cât ar însemna asta?) sunt adăugate pe Facebook în fiecare lună, în timp ce pe Instagram se încarcă 58 de poze pe secundă!

În tot acest spaţiu virtual, care seamănă din ce în ce mai mult cu o galaxie informaţională, o singură cifră spune totul: 1,2 trilioane de căutări pe Google în 2012. Într-o zi obişnuită de 24 de ore, relevanţa si simplitatea au devenit criterii esenţiale pentru ca orice să fie citit. Este o realitate sintetizată cel mai bine de tweet: un mesaj de 140 de caractere, care „trăieşte„ doar câteva minute. Dar câţi dintre noi scriem simplu şi relevant? Câţi dintre noi ştim măcar să facem aşa ceva? Când vreodată pe parcursul formării noastre ne-a învăţat cineva să fim elocvenţi? Poate doar acei puţini care au ales o facultate umanistă unde au luat în serios cursul de retorică…

Google a schimbat recent regulile SEO prin renumitul algoritm Penguin, care declasează paginile cu conţinut irelevant. Iar reţelele sociale se redefinesc în mod continuu pentru a răspunde criteriilor de relevanţă. Dacă intri de curiozitate pe orice platformă internaţională de freelancing, vei descoperi peste 150.000 de „scriitori„ care îşi oferă serviciile. Sute de mii de job-uri sunt anunţate zilnic de persoane fizice, companii mai mari sau mai mici care strigă în cor: Urgent: SEO writers needed. Cele mai recente statistici publicate de Elance arată o creştere în medie de peste 75% a cererii pentru servicii de marketing digital, adică, în esenţă, dezvoltarea şi diseminarea conţinutului online.

Există în prezent o supra-expunere şi o reconfigurare a meseriilor creative de tot felul. Nimic surprinzător pentru aceste timpuri. Însă revalorizarea profesiei de scriitor, cu toate declinările ei actuale în editor, copywriter, content manager, este fără precedent. Practic, fiecare dintre noi trebuie să-şi optimizeze modul în care scrie pentru a răspunde criteriilor actuale de relevanţă şi simplitate. Dacă nu reuşim acest lucru, ne vom alătura cât de curând mulţimii de voci care strigă la fiecare colţ al internetului: Urgent: avem nevoie de scriitori!

Despre noi înşine, ce putem face este să avem curajul să ne dăm seama când suntem în plin demers de raţionalizare şi să ne oprim. Un bun barometru ne pot fi cei pe care îi percepem ca fiind mai înţelepţi decât noi în problema care ne preocupă.

Despre alţii, ce putem face este să vedem cum resimţim energia care vine dinspre ei în raport cu noi şi să decidem în mod lucid şi obiectiv dacă şi cât vrem să ne uzăm. Răgazul aduce totdeauna claritatea de care avem nevoie.

Oana Gorbănescu este CORPORATE COMMUNICATION OFFICER AL ERNST & YOUNG ROMÂNIA.