Pornind de la fotografii ale pânzelor ţesute de diverse specii de arahnide, cercetătorii au creat un program care analizează imaginile unei pânze şi le compară cu cele existente în baza de date, identificând specia căreia îi aparţine “meşteşugarul” cu o acurateţe de 99,96%.
O asemenea aplicaţie de identificare rapidă ar putea fi utilă celor care se ocupă cu monitorizarea biodiversităţii în habitatele ameninţate cu dispariţia.
Introdusă în America de Nord pentru contribuţia sa la stârpirea păduchilor de plante, buburuza arlechin s-a extins şi în alte părţi ale lumii, cum ar fi Marea Britanie, unde a devenit o problemă. Deşi se achită cu poftă de sarcinile sale de devoratoare de păduchi de plante, buburuza asiatică nu se dă în lături de la a consuma ouă, larve şi chiar alte buburuze, astfel încât s-a îmulţit peste măsură, iar mai nou, intră să ierneze în casele oamenilor, unde preferă tocurile geamurilor. Deranjată, umblă pe pereţi sau pe perdele, pe care le pătează, secretând o substanţă galbenă.
Noel Shiel, reprezentantul unei firme de curăţenie, a declarat pentru The Independent că incidenţa petelor pricinuite în locuinţe de buburuzele buclucaşe a crescut de trei ori în acest an, inclusiv în locuinţe din cartierele de lux ale Londrei. Ambasada Siriei din Londra a avut “o mare problemă” cu buburuzele în acest an, conform lui Shiel. “E o adevărată invazie, sunt aproape în fiecare casă”, spune el.
Varietatea canibală de buburuză asiatică, mai mare decât cele obişnuite din Marea Britanie, a fost observată pentru prima dată aici în 2004, iar între timp s-a înmulţit cu viteză, devenind una dintre cele mai prolifice de pe teritoriul insular, în timp ce populaţia speciilor autohtone a scăzut cu circa 30%.
Entomologii sud-africani au descoperit o insectă care seamănă cu un gândac de bucătărie, dar, spre deosebire de acesta, este capabil să sară pe o distanţă de 50 de ori lungimea corpului său, conform unui studiu prezentat în Biology Letters, publicaţie a Societăţii Regale de Ştiinţe din Londra.
Dotat cu picioare ca de lăcustă, gândăcelul o întrece la sărituri, deoarece lăcusta nu poate parcurge dintr-un salt decât o distanţă de douăzeci de ori mai mare decât lungimea corpului. Gândacul săltăreţ (Saltoblattella montistabularis) trăieşte în Africa de Sud şi este dotat şi cu o pereche de ochi mari, ieşiţi în afară, care îi permit să-şi calculeze bine aterizarea.