Lucrurile nu au valoare in sine. Omul este acela care pune valoare in lucruri sau o retrage din ele, iar valorizarea este un act de putere. Are caderea sa faca asa ceva, potrivit lui Nietzsche, doar cel care domina.
Un astfel de gest incearca Hannes Stein in Micul sau tratat pentru intelectuali epuizati, in care confisca gandirii orice virtute si in care sustine ca lumea moderna trebuie sa se lase de gandit. Viata, sustine el, este o impertinenta solitara si totul se reduce la un truism: gandirea scade forta de atractie erotica si insingureaza. Cine si-ar dori sa faca amor cu un monstru inteligent si cu ochelari grosi sau sa stea sub aceleasi acoperis cu alt monstru care se indoieste tot timpul? Cu astfel de argumente vrea sa iasa din pluton autorul nostru, intr-un eseu pe care multi il considera un pamflet polemic dedicat ratiunii critice, in stilul lui Jonathan Swift.
Sa-i urmarim putin gandurile, oricat de contraindicat ar fi asa ceva pentru niste oameni care vor sa urmeze sfatul lui Stein si sa se lase de gandit. Dupa el, gandirea ramane o deprindere de care te poti lepada; este tot atat de putin congenitala ca orice viciu (remarcati ironia) si chiar si cine a fost inzestrat de natura cu cele mai alese talente le poate diminua treptat, deoarece aceasta nu tine de biologie, ci de vointa. Sub semnul sloganului decat o frunte ingandurata mai bine riduri de expresie, veti invata cum sa nu mai invatati si cum sa strangulati orice gand incipient. Pentru ca, nu-i asa, ce rost are sa ne framantam mintile, cata vreme stramosii nostri parosi au fost alungati dintre pomii Paradisului exact cand au inceput sa-si puna intrebari si sa poarte dialoguri cu ei insisi.
Cum a ajuns Stein la concluzia ca accesul la Paradis este asigurat de renuntarea la gandire? Printr-o revelatie, ca la mistici. Cu ani in urma, s-a captusit cu o oarecare raceala (38,2 grade C). Desi tratata radical cu supe de gaina, aspirine si frectii cu spirt, boala l-a facut pe Hans sa-si simta in acea perioada creierul ca pe un bulgare de mucozitati. Desi se simtea rau, ii era bine, pentru ca se simtea protejat ca in burta mamei. Toate grijile se indepartasera, nu il mai nelinistea nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul si plutea intr-un sos cald, pentru ca nu se gandea la nimic. Multumita metodei de tratament pe care o recomanda in acest ghid, cititorii pot da buzna in vacuumul mental total care garanteaza patrunderea in sfera fericirii si pot racni odata cu autorul: Non cogito, ergo sum!
Hannes Stein, Cum m-am lasat de gandit, Mic tratat pentru intelectuali epuizati,
Editura Nemira, Bucuresti, 2007