BusinessMagazin

Tag: elemente

  • Vise dulci în lumea artei

    Cum la muzeu, în general, nu te poţi caza, se găsesc destui turişti dispuşi să cheltuie câteva sute de dolari pentru o noapte pe tărâmul artei. Printre hotelurile-muzeu se numără, scrie La Times, The Art, un hotel din Denver, amplasat chiar în cartierul cu muzee al oraşului şi a cărui colecţie de artă modernă poate fi admirată pe holurile sale, în apartamente şi în restaurant, Gehry ori reţeaua 21c Museum Hotels, care funcţionează în clădiri istorice, una dintre acestea fiind o fostă uzină Ford din Oklahoma City. În West Hollywood se găseşte hotelul Petit Ermitage, care găzduieşte mai bine de 150 de opere de artă, majoritatea din colecţia proprietarului unităţii de cazare. Petit Ermitage se laudă cu lucrări de Joan Miró, Salvador Dali sau de-ale artistului francez de origine rusă Erté. La Huntington Beach, în California, se află Paséa Hotel & Spa, unde oaspeţii pot admira opere confecţionate din diverse obiecte, cum ar fi „Leftovers”, un colaj din capace de sticle, sandale şi tacâmuri de plastic folosite, semnat de Katlin Evans, ori „Wavelength 4” a lui Jorg Dubin, realizată din mai bine de 1.400 de şlapi coloraţi prinşi pe un panou. În Irlanda, la Dublin, Merrion Hotel deţine o impresionantă colecţie de artă, expunând tablouri ale unor pictori ca Paul Henry sau Jack Butler Yeats. Pe lângă acestea, hotelul oferă şi opţiunea unui ceai artistic, unde dulciurile servite sunt inspirate de operele de artă expuse.

  • Cronică: Să mai vorbim şi de filme romantice

    Bazat pe nuvela cu acelaşi nume, The Sun Is Also a Star se încadrează perfect în genul young adult fantasy, varianta fără elemente SF a genului literar care v-a adus Twilight, The Maze Runner sau The Hunger Games, young adult fiction; nu vă aşteptaţi, prin urmare, la multe intrigi sau răsturnări de situaţie, pentru că publicul-ţintă e unul care vrea lucrurile cât mai clare.

    Ry-Russo Young pare pornit să stârnească cât mai multă emoţie în rândul spectatorilor, transformând scenariul semnat de Tracy Oliver într-o fabulă ce are ca element central viaţa de imigrant în Statele Unite.

    Protagoniştii încearcă să-şi onoreze tradiţiile strămoşeşti, acelea care îi definesc, fără a fi însă dispuşi să piardă prea mult din adevărata experienţă americană; toate aceste elemente sunt prezentate spectatorilor prin filtrul unei poveşti de dragoste.

    Două puncte forte ale peliculei sunt modul în care este filmată şi succesiunea cadrelor, părând uneori că urmăreşti un colaj de imagini bine alese, potrivite pentru a întări dialogul dintre personaje.

    Yara Shahidi (care impresionează în serialul Black-ish) şi Charles Melton îi interpretează pe Natasha şi Daniel, fiica unor imigranţi jamaicani, respectiv fiul unui imigrant coreean. La acest moment, sunt convins că vă trece prin minte ideea că vorbesc despre un film plin de clişee şi accente pe care numai patriotismul american exagerat le poate aduce. Parţial, lucrurile chiar aşa stau; dar The Sun Is Also a Star are şi ceva propriu, care îl diferenţiază de celelalte mii de filme care ies de la Hollywood având ca unic scop promovarea visului american. Filmul de faţă captivează graţie interacţiunii dintre cei doi actori, dar şi unei doze de realism care de cele mai multe ori lipseşte.

    În fine, consider că era cazul să mai vedem şi astfel de producţii în cinematografe (şi ca ele să fie promovate), pentru că ultimele luni ne-au adus în prim-plan doar blockbustere cu bugete de sute de milioane de euro. Nu că asta ar fi ceva rău – până la urmă, acestea sunt cele care pun în evidenţă cel mai bine evoluţia industriei cinematografice – dar simţi, măcar ocazional, nevoia de a urmări un film care să trezească în tine cele mai simple emoţii umane.

    The Sun Is Also a Star e un film care merită văzut, mai ales pentru sinceritatea cu care tratează relaţia dintre cele două personaje principale.

    Notă: 7/10

  • Drojdii şi ciuperci audio

    Rezultatul experimentului, scrie Dezeen, îl reprezintă nişte căşti, sub brandul Korvaa, al căror cadru rigid care vine peste cap a fost construit dintr-un plastic obţinut din acidul lactic al drojdiei de bere, iar elementele moi care vin peste urechi, dintr-o spumă produsă de ciuperca Trichoderma reesei, acoperită de miceliu (reţea de filamente subţiri şi ramificate) de la o altă ciupercă, Phanerochaete chrysosporium.

  • Cronică de film: Intrigă în Oraşul Îngerilor – VIDEO

    David Robert Mitchell a intrat pe radarul criticilor în 2014 cu „It Follows”, unul dintre cele mai reuşite filme independente ale anului respectiv. Regizorul de 45 de ani revine cu „Under the Silver Lake”, producţie care s-a aflat în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes.

    Sam (Andrew Garfield) trăieşte la limita sărăciei în Los Angeles, fără bani de chirie şi motivat doar de misterele care îl înconjoară. Într-o după-amiază, el o observă pe Sarah (Riley Keough) la piscina complexului rezidenţial în care ambii locuiesc. După ce tânăra dispare ziua următoare, Sam se transformă într-un soi de detectiv, încercând să afle unde şi de ce a plecat Sarah.

    De aici, Sam ia contactul cu tot felul de personaje – unul mai ciudat decât altul – care îi oferă câte o piesă a puzzle-ului.

    Deşi descrierea de mai sus ar putea sugera asta, „Under the Silver Lake” nu este un thriller. Este un film care aspiră la statutul de comedie neagră şi reuşeşte, în cele mai multe cazuri, să combine punctele tari ale scenariului cu jocul actoricesc impecabil al lui Garfield.

    Tânărul actor, unul dintre cei mai talentaţi ai generaţiei sale, pare să confirme cu fiecare ocazie că nominalizarea la premiile Oscar pentru rolul din „Hacksaw Ridge“ nu a fost una întâmplătoare. Un lucru pe care îl apreciez în mod special este că Garfield joacă în destul de multe filme independente, deşi sunt convins că nu duce lipsă de oferte pentru roluri în blockbustere („The Amazing Spider-Man“ e doar un exemplu).

    „Under the Silver Lake” se aseamănă, dacă veţi permite comparaţia, cu o conversaţie cu un adept al teoriilor conspiraţioniste. Fiecare lucru – oricât de banal ar fi – e disecat şi analizat pe toate părţile. Sigur, vorbim de un film pe alocuri absurd, aşa că toate aventurile prin care trece Sam şi toate întrebările sale fără răspuns sunt, iniţial, amuzante. Scenariul devine oarecum obositor – aşa cum se întâmplă şi în cazul unei conversaţii reale – când prea multe elemente aberante sunt puse pe masă. Simţi parcă nevoia de a descoperi un personaj care să ofere versiunea reală a lucrurilor, şi nu doar o altă teorie inconsecventă.

    „Under the Silver Lake” este un film bun, care nu va avea însă prea mult succes la public; numărul celor care digeră filme bazate pe intrigă şi dialog şi nu pe efecte speciale este, din păcate, tot mai mic. Dar filmul lui Mitchell are şanse mari să devină reper în rândul celor care apreciază filmele independente. E o experienţă cinematografică pe care o recomand.

    Nota: 8/10

  • Cărţile de identitate vor fi ÎNLOCUITE. Se introduc noi elemente de SECURITATE

    Propunerea, care va duce la eliminarea în maxim 10 ani a actualelor documente de identitate, nu asigură temeiul legal pentru ca guvernele să-şi creeze noi baze de date, pentru aceasta fiind nevoie de o nouă legislaţie, aprobată la nivelul naţional.
     
    UE introduce măsuri de securitate mai stricte pentru cărţile de identitate, pentru a reduce frauda de identitate, anunţă Ministerul Afacerilor Interne.
     
    În data de 20 februarie, oficialii preşedinţiei române a Consiliului şi ai Parlamentului European au ajuns la un acord informal referitor la un regulament care va spori securitatea cărţilor de identitate ale cetăţenilor UE şi a documentelor de şedere eliberate cetăţenilor UE şi membrilor familiilor acestora care nu sunt cetăţeni ai UE. Acordul va fi transmis reprezentanţilor permanenţi la UE, spre confirmare, în numele Consiliului.
     

  • Cum să creezi o operă de artă din hârtie

    Acesteia îi place să se joace cu foile de hârtie, care, în opinia sa ascund numeroase posibilităţi de exprimare, reuşind să taie cu mare precizie tot felul de forme de animale şi plante, foarte detaliate. Printre cele mai spectaculoase creaţii ale sale se numără şerpi, pisici, păsări, peşti sau flori, iar alegerea acestei modalităţi de expresie artistică, spune Pippa Dyrlaga, se datorează costului redus al materialelor şi uşurinţei depozitării lucrărilor, elemente foarte importante la începutul carierei sale, de pe vremea studenţiei. 

  • Tusk şi românii

    Donald Tusk s-a născut în data de 22 aprilie 1957 şi este originar din Gdansk, Polonia. Tatăl său a fost dulgher, iar mama sa a fost secretară într-un spital. Tatăl său a decedat când Tusk avea doar 14 ani, conform informaţiilor oficiale din biografia sa, oferită de Consiliul European.
    În 1976 a început să studieze istoria la Universitatea Gdansk, unde a devenit implicat în activităţi ilegale împotriva regimului comunist. La acel moment, Tusk a cooperat cu reţeaua subterană Uniunea Comerţului Liber şi l-a cunoscut pe viitorul lider al rezistenţei, Lech Walesa.
    În 1980, Donald Tusk a fondat Asociaţia Studenţilor Independenţi, NZS, care a făcut parte din mişcarea de rezistenţă. Acesta a devenit lider al rezistenţei la locul său de muncă şi jurnalist la ziarul publicat atunci de rezistenţă.
    După ce legea marţială a fost implementată în decembrie 1981, el a rămas ascuns. A lucrat apoi ca vânzător la brutărie, iar mai târziu, între 1984 şi 1989, a muncit ca lucrător specializat în activitatea la înălţimi mari – precum cei care lucrează în construcţii sau la repararea firelor de înaltă tensiune utilizând echipament de escaladare.
    În tot acest timp el a fost activist în fruntea rezistenţei. După ce a fost arestat pentru scurt timp, a fost eliberat în urma amnistiei pentru prizonierii politici anunţată de generalul Jaruzelski.
    În 1983, Donald Tusk a fondat o publicaţie ilegală, Political Review, în care a făcut propagandă cu politici economice liberale şi cu regulile democraţiei libere.
    După prăbuşirea comunismului, grupul de rezistenţă cunoscut drept Liberalii din Gdansk au format un guvern după primele alegeri libere din Polonia.
    În acelaşi timp ei au fondat primul partid probusiness şi pro-Europa din Polonia, Congresul Democratic Liberal, cu Tusk în fruntea partidului. Acesta a fost responsabil pentru demonopolizarea şi privatizarea trustului de presă deţinut de stat.
    Anul 1990 a reprezentat pentru Donald Tusk anul în care a fost ales membru al Parlementului. În continuare, el a publicat o serie de cărţi despre istoria Gdanskului, unele dintre ele devenind bestselleruri în Polonia, sau chiar pe plan internaţional.
    Peste 11 ani, la începutul mileniului, Donald Tusk a fost unul dintre fondatorii partidului de centru cunoscut drept Platforma Civică, iar în 2003 a devenit liderul formaţiunii.
    În 2007, după o campanie dură, a devenit premier şi a stat şapte ani în această poziţie. Astfel, Tusk a devenit premierul polonez cu cel mai lung parcurs în fruntea statului din istoria Poloniei democratice. Acesta este încă singurul premier care a câştigat şi al doilea mandat.
    În timpul perioadei de şapte ani, Polonia şi-a menţinut un ritm stabil de creştere economică, iar în timpul crizei economia ţării a crescut cu aproape 20%, o performanţă record în Europa.
    În 2014, Donald Tusk a fost ales în poziţia de preşedinte al Consiliului European, iar în 2017 a fost reales pentru încă un mandat de doi ani şi jumătate, poziţie în care s-a aflat şi anul acesta când a susţinut discursul de la Ateneul Român.
    Potrivit surselor oficiale, Donald Tusk şi-a scris singur discursul în care a făcut referire la Mircea Eliade, la prima maşină a familiei lui – Dacia 1300, la Simona Halep şi la Steaua lui Helmuth Duckadam, care a câştigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni. Aşa face cu fiecare discurs: de cele mai multe ori, ajutat de traducători, Tusk încearcă să susţină discursul în limba ţării în care se află, în special în cadrul ceremoniei de preluare a Preşedinţiei Consiliului.

  • Cum folosim reţele neuronale pentru a detecta cauzele problemelor din cadrul infrastructurii IT

    Elementul de noutate:
    Prin folosirea de reţele neuronale pentru a detecta cauzele problemelor din cadrul infrastructurii IT, compania introduce conceptele de inteligenţă artificială (AI) şi supervised learning. Conceptele adăugate pentru îmbunătăţirea metodei root cause analysis (RCA) presupun antrenarea componentei inteligente (în acest caz reţeaua neuronală) folosind feedbackul primit şi comunicarea concluziilor către una sau mai multe persoane pentru a creşte acurateţea deciziilor. Prin folosirea reţelei neuronale şi antrenarea acesteia în mod recurent, se poate ajunge la rezultate extrem de precise ce pot fi cel puţin la fel de corecte ca soluţiile manuale, dar creează economii semnificative de timp şi resurse.

    Descrierea inovaţiei:
    Siscale este o companie IT  înfiinţată la începutul anului 2015, care dezvoltă soluţii de inteligenţă artificială (AI) pentru eficientizarea şi optimizarea operaţiunilor IT. Siscale este cel mai mare partener de pe Coasta de Est a SUA pentru Elastic, compania care a dezvoltat Elasticsearch, considerat cel mai bun motor de căutare pentru companii. Sediul central al companiei se află la New York, SUA, iar echipa de specialişti IT este localizată aproape în întregime în România.
    Root cause analysis sau RCA este o metodă ce are ca scop detectarea sursei unei probleme în cadrul unei infrastructuri IT. Ca urmare a interoperabilităţii între componentele unei infrastructuri IT, orice problemă apărută ajunge să afecteze numeroase servicii sau aplicaţii, iar detectarea sursei acelei probleme devine dificilă din cauza numărului mare de alerte care vin dinspre acele servicii şi aplicaţii. Aplicarea noţiunilor de machine learning (ML) îmbunătăţeşte metoda RCA transformând procesul de detectare a problemei dintr-o metodă de căutare în jurnale, care implică analiza manuală a unor volume mari de date, într-un proces automatizat, inteligent, bazat pe reţele neuronale şi algoritmi. Bazându-se pe alerte colectate, componenta AI analizează datele şi începe să „deducă” potenţialele cauze ale unor probleme.

    Efectele inovaţiei:
    Automatizarea analizei de cauză scade în mod semnificativ efortul necesar pentru analiza iniţială a unor probleme detectate şi poate reduce costurile necesare pentru a se ajunge la o eficienţă similară sau mult mai mare. Aceste avantaje oferă noi posibilităţi pentru echipele IT de a se concentra asupra altor aspecte ale activităţilor de zi cu zi, precum posibilitatea de a lucra la progresul individual sau efectuarea de operaţiuni sau implementări de soluţii mai avansate, care necesită efort şi concentrare. În acelaşi timp, detecţia automată a cauzei unor probleme oferă vizibilitate echipelor responsabile de remediere, într-un timp mult mai scurt. Mai exact, timpul constant al analizei efectuate de echipele de remediere va fi redus cu cel puţin 80% faţă de metodele manuale de analiză de cauză, iar timpul în care se garantează un răspuns va fi redus cu cel puţin 50%.

  • Cunoscut lider sindical, despre Legea pensiilor: Va SANCŢIONA generaţiile viitoare

    „Din cele aproape 500 de amendamente depuse am văzut faptul că doar câteva au trecut. O singură corecţie aş menţiona, cea care se referă la posibilitatea ca acei cetăţeni care au peste zece ani, dar până în 15 ani de contribuţie la sistemul public de pensii vor avea psoibilitatea să îşi cumpere vechime. 
     
    Comisia a fost nedreaptă, a oferit această posibilitate, însă îi sancţionează pe aceştia punându-i să plătească contribuţia aferentă la salariu mediu pe economie, nu la salariu minim pe economie. Această lege, aşa cum probabil va fi votată mâine (miercuri-n.r) în Parlament, îi pune pe parlamentari într-o situaţie extrem de delicată. Acest proiect de lege are elemente bune pentru cei care se află astăzi la pensionare, dar pe de altă parte este o lege care sancţionează generaţiile viitoare, cei care urmează să iasă la pensie după apariţia acestei legi. A rămas acel blestemat principiu cu datorate şi plătite, care ne obligă pe noi să avem reacţii în perioada următoare”, a afirmat Dumitru Constin, la finalul şedinţei Comisiei.
     

  • Radu Georgescu, founding partner / Gecad Ventures: “Există o mulţime de elemente de aritmetică pentru a evalua o companie, încât poţi evalua o firmă de la 1 la 100, corect”

    Carte de vizită
    ¶ Radu Georgescu este unul dintre cei mai renumiţi antreprenori români din domeniul IT; a construit de la zero companii precum RAV, Avangate, ePayment (astăzi PayU România) sau Axigen
    ¶ A devenit cunoscut şi la nivel global printr-o serie de exituri –  de la vânzarea unui antivirus către gigantul american Microsoft la vânzarea procesatorului de plăţi GeCad ePayment către grupul Naspers şi a furnizorului de soluţii pentru distribuţia electronică de software Avangate către fondul american Francisco Partners
    ¶ În ultimii ani, prin intermediul Gecad Ventures, Radu Georgescu s-a remarcat tot mai mult în calitate de investitor  în proiecte din domeniul tehnologiei, printre care Vector Watch, Smart Bill, SymphoPay sau Gluru
    ¶ Dincolo de investiţiile demarate, Radu Georgescu se implică şi în proiecte de mentorat pentru elevi şi studenţi, cât şi pentru antreprenorii din regiune