BusinessMagazin

Tag: Editura Victoria Books

  • Omul care urăşte tenisul: Andre Agassi

    Narator şi protagonist în acest lamento: Andre Agassi, unul dintre cei mai simpatici, mai stenici, mai plini de viaţă jucători de tenis din toate timpurile. Cum e posibil? Andre recunoaşte, încă din rândurile liminare, că a avut mereu două feţe: cea pe care i-o reflectă oglinda şi cea pe care i-o arată televizorul. Altfel spus, faţa reală şi faţa de meci, între care întreaga lui existenţă a pendulat într-un mod istovitor şi autodistructiv.

    Agassi este, cu siguranţă, unul dintre cei mai carismatici jucători care au activat în circuitul profesionist de tenis ATP. Figură controversată, ciclotimic mereu dispus să uluiască prin atitudine nonconformistă, a câştigat opt turnee de Mare Şlem, a reuşit în diferite perioade ale carierei sale să fie numărul unu mondial şi să fie catalogat drept cel mai bun jucător la returul de serviciu din istoria tenisului.

    Născut în anul 1970 într-o familie modestă din Las Vegas, Nevada, copilăria i-a fost marcată de figura paternă, un bărbat dominator şi irascibil, al cărui unic scop în viaţă era să-şi transforme fiul într-un campion la tenis. Din 2001 este căsătorit cu multipla campioană Steffi Graf, alături de care are doi copii, Jaden şi Jaz. Andre Agassi are două recorduri greu de egalat, fiind singurul jucător din lume care se poate lăuda cu un Golden Şlem (câştigarea tuturor celor patru turnee de Mare Şlem plus o medalie olimpică de aur la Atlanta în 1996) şi cel mai în vârstă jucător din lume care s-a situat pe prima poziţie în clasamentul ATP (performanţă obţinută la vârsta de 33 de ani).

    În spatele acestei poveşti de succes stă însă istoria unui om adeseori nefericit şi confuz, care niciodată nu s-a simţit bine în pielea lui. Cu o sinceritate dezarmantă, Andre scrie despre succesul dobândit la o vârstă fragedă, despre ce înseamnă cu adevărat celebritatea şi despre faptul că, “deşi trăieşte din tenis, urăşte tenisul cu o patimă întunecată şi secretă”.

    Andre Agassi, “Open. Autobiografie”, Editura Victoria Books, Bucureşti, 2011

  • Cu De Niro la biograf

    A luat Oscaruri şi Globuri de Aur, a prezidat jurii internaţionale de film, a produs şi regizat pelicule de succes, a făcut activism pe tărâm social şi politic. În aproape 70 de ani de existenţă (n. 1943) a cunoscut toate feţele succesului şi a ajuns să tutuiască gloria la o vârstă la care alţii de-abia îşi începeau cariera.

    Cu toate acestea, omul din spatele rolurilor, “personajul De Niro” a rămas o prezenţă vagă, misterioasă, asupra căreia nici prietenii sau apropiaţii nu se pot pronunţa cu autoritate. Omul vorbeşte foarte puţin, este zgârcit cu amintirile despre propria persoană, ocoleşte sentinţele, ezită exasperant în faţă întrebărilor care i se pun, este retractil ca o mimoză şi timid ca un licean.

    În 1989, când haloul său public căpătase deja dimensiuni de legendă, fiind intervievat de Lawrence Grobel – celebru pentru insistenţa necruţătoare cu care îşi descoase partenerii de dialog -, De Niro “a închis reportofonul de 11 ori, s-a uitat la ceas de şapte ori şi a zis că trebuie să plece de cinci ori”, zădărnicind orice tentativă de comunicare.

    În acest condiţii, eforturile biografului său, John Parker, de a ajunge la esenţa omului, de a-i lămuri enigmele interioare şi aventurile existenţiale de taină sunt cu adevărat remarcabile, iar rezultatele – pe măsură. Pornind povestea încă de la perioada când părinţii săi – doi artişti plastici de talent, intelectuali preocupaţi de problemele artei moderne – îşi căutau drumul, continuând cu epoca adolescenţei sulfuroase a viitorului actor, cu studiile sale sub bagheta Stellei Adler sau a lui Lee Strasberg, de la faimosul Actors Studio, ajungând la primele roluri, la colaborarea (apoi prietenia) cu Scorsese şi apoi la numeroasele detalii picante ale relaţiei actorului cu varii top modele, Parker – deopotrivă povestitor, documentarist şi psihiatru – scoate la lumină toate acele amănunte şi nuanţe subtile fără de care legenda vie care este Robert De Niro nu ar putea fi înţeleasă cum se cuvine.

    John Parker, “Robert de Niro, Portretul unei legende”, Editura Victoria Books, Bucureşti, 2011

  • Fidel Castro si vremea socialismului tropical

    Incercand sa-l judece fara mila si fara prejudecati, jurnalistul
    german (care a lucrat pentru Reuters si Süddeutsche Zeitung)
    incearca sa ne restituie un chip istoric complex, care a participat
    la multe batalii crancene si a trait momente triumfale, din postura
    de salvator al natiunii.

    Vom descoperi un Fidel recompus cu fidelitate, pe baza unei
    laborioase coborari in arhivele RDG si ale CIA, un Fidel care a
    combatut toata viata liberalismul economic, dar care, in ultimii
    ani, a incercat toate metodele de seductie pentru atragerea
    turistilor straini intru salvarea socialismului tropical.

    Volker Skierka, “Fidel Castro”, Editura Victoria Books, Bucuresti,
    2011