BusinessMagazin

Tag: Editura Humanitas Fiction

  • “Sincer-ironia” unui romancier de geniu

    Este o poveste adevărată narată ca o ficţiune sau, dacă doriţi, o ficţiune care doreşte să pară o istorie adevărată: inventivă stilistic, tristă şi sălbatică, haioasă şi gravă în acelaşi timp. Are ton confesiv, dar, în acelaşi timp, se scaldă într-o undă înţepătoare de ironie – ceea ce i-a făcut pe critici să vorbească, în cazul său, despre “sincerony” (sincer-ironie).

    Ce l-a îndemnat pe Dave, un autor de doar treizeci de ani, să-şi scrie memoriile şi să le drapeze în straie ficţionale? Un eveniment autobiografic răscolitor. Ambii părinţi i-au murit de infarct şi, respective, cancer, iar el, un tânăr abia ieşit din adolescenţă s-a văzut silit să devin capul responsabil al familiei şi să-l ia în grijă pe mai micul său frate, Toph, în vârstă de doar opt ani.

    Ca să nu treacă drept cea mai tristă familie din cartierul unde locuiau, Dave îşi vinde casa şi pleacă spre San Francisco, unde va încerca să-şi construiască o nouă viaţă, devenind simultan tată şi frate mai mare pentru micuţul Toph. O lecţie existenţială, dar şi o mostră de scriitură de cea mai bună calitate.

    Dave Eggers, “Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor”, Editura Humanitas fiction, Bucureşti, 2012

  • Lecturi de duminică. O dramă portugheză de familie

    António Lobo Antunes, unul dintre cei mai importanţi scriitori portughezi contemporani, se “joacă” în toate operele sale romaneşti cu stilul tradiţional, cu naraţiunea liniară şi cu ordinea naturală a lucrurilor, perturbându-le, potrivit propriilor mărturisiri, printr-un exerciţiu de “delir controlat”. Obişnuit să desacralizeze valorile societăţii portugheze şi să judece, fără concesii, tabuurile morale ale lumii contemporane, Antunes continuă şi în acest “roman” să demaşte trivialitatea, meschinăria şi ipocrizia.

    Iar ecourile nu se opresc aici: găsim, în acest labirint de obsesii care este “Arhipelagul insomniei”, multe dintre personajele şi temele precedentelor sale romane, îmbogăţite, rafinate, cu un plus, parcă, de profunzime. Ne aflăm pe o moşie din zona Alentejo, unde asistăm la tragedia extincţiei unei familii, pe vremuri prosperă, şi la un întreg cortegiu de eşecuri, determinate de lipsa dragostei şi de însingurare.

    António Lobo Antunes, “Arhipelagul insomniei”, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2012

  • O mică bijuterie literară

    Descriere a unei obsesii, căutare a perfecţiunii intagibile şi a frumuseţii ideale, povestirea îl pune în scenă pe Gimpei Momoi (un fost profesor bântuit de propriul trecut şi de păcatele juneţii) care, ajuns fără adăpost şi privat de orice urmă de afecţiune umană, rătăceşte pe străzi, urmărind tinere necunoscute şi admirându-le paşii svelţi, silueta magnifică, trupurile pe veci inaccesibile. Gimpei pândeşte frumuseţea acestei lumi, dar este pândit fără răgaz de propria sluţenie – nişte picioare diforme, hidoase, care îi amintesc neîncetat de condiţia sa de neadaptat.

    Textul, neîncadrabil în nicio formulă narativă tradiţională, o balansare continuă între clipa prezentă şi cotloanele memoriei, este probabil unul dintre cele mai acut moderne scrise de Kawabata. Alături de “Lacul”, volumul editat la Humanitas Fiction mai conţine povestirile “Braţul” şi “Grabnic se va se scutura”.

    Yasunari Kawabata, “Lacul”, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2012

  • Un antierou al vremii noastre

    Ne aflăm în Afganistan, la Jabal-os-Saraj, în octombrie 2001. Adam Kellas, divorţat, dezamăgit de viaţă şi devenit, în lipsă de ceva mai bun, reporter de război, încearcă să scrie un thriller geopolitic care să-l facă celebru şi bogat. Până una-alta, se îndrăgosteşte (deşi credea că e imun la dragoste) de o corespondentă de război a unui jurnal american, frumoasa Astrid. După ce părăseşte frontul afgan, ajunge în SUA, unde arde de nerăbdare s-o întâlnească pe femeia visurilor lui, care – surpriză! – nu numai că nu-l aştepta, dar nici măcar nu dorea să-l vadă.

    Un roman despre singurătate, despre ambiţii avortate şi speranţe înfrânte, despre dificultatea de a comunica.

    James Meek, “Începem coborârea”, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2011

  • O noua Evanghelie

    Romanul este o opera polemica, fara indoiala, dar care
    reprezinta incercarea dramatica a unui credincios de a descrie
    izvorul evlaviei sale. In ultima instanta, credinta este o lupta,
    iar Iisus reprezinta intruparea ei si victoria asupra ispitelor,
    ezitarilor si neputintei.

    Chiar daca romanul (de fapt o noua evanghelie) insista asupra
    laturii umane a lui Hristos (dorinta “visata” de a se casatori, de
    a face copii), importanta, cum spuneam, este forta personajului de
    a-si depasi pulsiunile terestre.

    Nikos Kazantzakis, “Ultima ispita a lui Hristos”, Editura
    Humanitas fiction, Bucuresti, 2011

  • Jurnalul unei vieti de imigrant

    Angajata in ample umanitare (intre altele, a lucrat timp sase
    ani pentru FAO), ruda cu celebrul presedinte chilian Salvador
    Allende, Isabel incepe prin a scrie teatru si povestiri. In 1981,
    afland ca bunicul ei in varsta de 99 de ani e pe moarte, va incepe
    sa-i scrie o lunga scrisoare, care va deveni materialul primului ei
    roman, “Casa spiritelor”.

    De-atunci si pana azi, toate romanele ei, devenite bestselleruri
    internationale, vor avea o larga componenta autobiografica. De
    altfel, autoarea insasi spune: “Orice fictiune, pana la urma, este
    autobiografica. Tot ce se intampla mai important intr-o viata se
    petrece in camerele secrete ale inimii”.

    Continuare a volumului “Paula” (care descrie tragedia pierderii
    fiicei ei), “Suma zilelor” povesteste instalarea in California,
    adaptarea la modul de viata american si dificultatile unei familii
    reintregite peste hotare.

    Isabel Allende, “Suma zilelor”, Editura Humanitas Fiction,
    Bucuresti, 2011