Intreprinzatorul de care vorbesc mi-a scris despre o situatie
care i s-a intamplat lui si, probabil, altor cateva sute de mici
intreprinzatori. “Se rezuma astfel: In data de 29 mai 2008 am depus
proiectul de finantare pe Programul Operational Sectorial
“Cresterea Competitivitatii Economice” – Axa prioritara 1: “Un
sistem inovativ si ecoeficient de productie”, Domeniul de
interventie 1.1: “Investitii productive si pregatirea pentru
competitia pe piata a intreprinderilor, in special a IMM”,
Operatiunea a) – “Sprijin pentru consolidarea sectorului productiv
prin investitii tangibile si intangibile”, cu titlul
“Diversificarea productiei prin lansarea de noi produse – ambalaje
industriale”. In data de 28.10.2008 am primit confirmarea de
eligibilitate a proiectului. In data de 02 martie 2009 am semnat
contractul de finantare. In decembrie 2009 am incheiat prima etapa
pentru care am investit 181.062 de lei din banii mei, asa cum este
procedura. In data de 04.12.2010 am trimis prima cerere de
rambursare a banilor pentru prima etapa (care trebuiau sa fie
rambursati in termen de 90 de zile, conform contractului de
finantare – 80 de zile pentru autorizarea cererii si 10 zile pentru
rambursarea banilor).
In 21 aprilie 2010 am trimis o adresa de conciliere cu privire la
nerespectarea conditiilor contractuale, dar nu am primit raspuns si
nici nu s-a prezentat nimeni din partea Autoritatii de Management.
In data de 04.05.2010 am primit de la Organismul Intermediar o nota
cu privire la cererea de rambursare, prin care ni s-au solicitat
clarificari si documente suplimentare pe care le-am trimis doua
zile mai tarziu. In data de 14 mai 2010 ni s-a transmis telefonic
de la Organismul Intermediar ca cererea de rambursare a fost
trimisa catre Unitatea de Plata, ceea ce insemna, conform
contractului de finantare, ca in termen de 10 zile trebuia sa
ramburseze banii.
In data de 23.06.2010 am trimis e-mail-uri catre Autoritatea de
Management pentru POS CCE referitoare la intarzierea rambursarii
banilor, dar nu am primit niciun raspuns. Azi, 08 iulie 2010, cand
se implinesc 126 de zile de cand trebuia sa mi se ramburseze banii,
stau si nu mai astept ceva ce trebuia sa se intample in 04 martie
2010. Am investit timp, bani si energie pentru a fi in procentul de
8% – absorbtie fonduri UE. Acum cred ca e bataie de joc.
si mai cred ca ar fi interesant de aflat : Cate IMM-uri au renuntat
la proiecte pentru ca nu au primit banii la timp? Cate IMM-uri au
intarzieri la plata? Cate zile cumulate de intarziere s-au strans?
Ce penalizari trebuie sa plateasca statul pentru toate aceste
intarzieri? Unde sunt de fapt banii?”
Intreb si eu aceleasi lucruri, cat se poate de oficial.
Istoria simpla a intreprinzatorului ascunde, pe langa intrebarile
directe, legate de bani, finantari si termene care ar trebui
respectate, cateva adevaruri legate de statul roman. Un stat care
nu mai comunica si care este pe cale sa intre in colaps.
Putina teorie: in “The Collapse of Complex Societies”, istoricul si
sociologul Joseph Tainter analizeaza imperiul roman sau cultura
maya, societati complexe dispunand de tehnologii avansate si care
au intrat rapid, la un moment dat, in colaps si au disparut.
Tainter vorbeste acolo de elite care s-au folosit de straturi peste
straturi de birocratie si de taxe din ce in ce mai mari, menite sa
alimenteze inertia si imobilismul. In timp, varfurile societatii
devin mult prea inflexibile pentru a raspunde chiar si celor mai
simple chestiuni si pier, se sufoca sub propria greutate, rapuse de
cercul vicios autoritate – cheltuieli – birocratie – taxe pe care
l-au creat.
Poate ca intreprinzatorul meu nu a asteptat destul, poate ca cele
126 de zile n-au fost suficiente; poate ca in criza si in Romania
trebuie sa asteptam 526 de zile sau 1.026 de zile sau cine mai stie
cat. Dar daca functionarul roman este destul de competent sa ceara
nu stiu ce lamuriri, atunci de ce nu poate sa raspunda pur si
simplu la un mesaj, sa explice care este situatia si ce se intampla
si de ce intarzie banii aceia.
Am cautat, inainte de a scrie, niste raspunsuri pe site-ul
Ministerului Industriei, care se ocupa de POS CCE, AP1, DI 1.1, O,
a) – “Sprijin pentru consolidarea sectorului productiv prin
investitii tangibile si intangibile”.
Singura chestie tangibila din documentele acelea era aroganta, un
mesaj de genul “trebuie sa faci musai asa si nu altfel pentru ca
putem sa ne suparam”. Erau pagini si pagini intregi de reguli pe
care solicitantul trebuia sa le respecte si nu aparea niciunde ce
se intampla daca autoritatile nu-si respecta obligatiile.
Vor spune unii ca oamenii acestia primesc niste bani si pentru asta
trebuie sa se conformeze. De fapt ei o fac, iar beneficiile
statului ar trebui sa fie si sunt mari – locuri de munca, consum,
investitii, taxe si impozite, pace sociala. Nu-i o pomana, ci ar
trebui sa fie respect pentru munca si timpul si banii unor oameni.
Asa cum nu cred ca Europa in intregul ei a fost construita sa fie
autoritara si birocratica si aroganta si imbecila.