BusinessMagazin

Tag: economia romaneasca

  • Economia a crescut în 2019 cu 4,1%: este al patrulea an consecutiv cu un avans al PIB-ului de peste 4%

    În ultimul deceniu, PIB-ul s-a dublat în lei şi a crescut cu 73% în euro ♦ Salariile medii nete au fost majorate cu 140%, iar salariul minim a făcut un salt de 246% ♦ Inflaţia cumulată a fost în ultimul deceniu de 28%, prin urmare veniturile reale au crescut substanţial.

    INS a confirmat vineri creşterea încă bună a economiei României, un plus de 4,1% în 2019. Potrivit economiş­ti­lor, în ciuda deficitelor în creştere alar­mantă, şi 2020 va fi un an bun pentru un sfârşit de ciclu economic (creştere de 3,8% anticipeză Comisia Europeană). Pentru Ro­mâ­nia, ar fi al zecelea an de creştere neîn­tre­ruptă, deceniu în care PIB-ul s-a dublat în lei, de la 534 mld. lei în 2010, la 1.041 mld. lei în 2019 şi s-a majorat cu 73% în euro, de la 124,6 mld. euro la 219,3 mld. euro anul trecut.

    Salariile au urmat şi ele cursul economiei şi s-au apreciat puternic mai ales în urma deciziei fostelor guverne de a stimula economia prin con­sum, folosind drept levier creşterile sala­ria­le şi reducerile de taxe. Reversul a fost o adân­cire puternică a deficitelor şi reaprinderea in­fla­ţiei. Dar salariile nete au întergistrat o creş­tere de 140%, de la 1.391 de lei în 2010 la 3.340 de lei în decembrie 2019. Salariul minim garan­tat a crescut în perioada amintită de la 600 de lei la 2.080 de lei, ceea ce înseamnă un salt de 246%.

    Inflaţia medie anuală a oscilat puternic în această perioadă şi a fost covârşitor influenţată de deciziile administrative. România a experi­men­tat, pentru prima dată după revoluţie, dacă nu pentru prima dată în istorie, ceea ce BNR a numit „inflaţia negativă“ (preţurile la raft au scăzut, graţie reducerii TVA, dar preţurile produselor în sine nu au scăzut, prin ur­mare nu am putut vorbi de „deflaţie“ care în­seam­nă reducerea preţului pe produs, sus­ţinea BNR). Inflaţia medie anuală a fost în 2010 de 6,1%, iar în 2019 de 3,8%. Inflaţia cu­mu­lată a fost în aceşti ani de 28%, prin ur­mare venitul real a fost ajustat cu acest procent.

    Cu un plus al PIB real de 4,1%, 2019 a fost totuşi cel mai greu an din acest deceniu de gra­ţie. Anii de huzur s-au răzbunat: deficitul fiscal a ajuns la 4,46% şi România va intra în pro­cedură de deficit excesiv ce va obliga ad­mi­nis­traţia să prezinte un plan de reintrare în ţinta de deficit de 3% din PIB. Astfel de planuri vin însă, aproape obligatoriu, cu tăieri de cheltuieli guvernamentale. „Aşteptăm şi în 2020 o creş­tere bună – 3,8% – spune Comisia Euro­peană. Dar consolidarea fiscală care va veni va reduce consumul guvernamental şi, prin urmare, creşterea economică va fi mai mică“, arată Adrian Codîrlaşu, preşedintele CFA România.

     


     

  • 9 din 10 oameni de afaceri cred că impactul noilor tehnologii în economia românească va fi major

    Un procent de 92%, adică nouă din zece oameni de afaceri chestionaţi în cadrul barometrului „Factory 4.0. Cum influenţează noile tehnologii economia românească” consideră că noile tehnologii (roboţi, IoT, 5G, RPA, etc.) vor influenţa semnificativ economia românească.

    Într-o economie globală, în care noile tehnologii fac tot mai mult diferenţa, este absolut necesar ca România să treacă la noile modele economice, la roboţi, digitalizare şi automatizare. Fără investiţii semnificative în tehnologie, vom rata a patra revoluţie industrială, Industry 4.0, iar economia românească va pierde semnificativ la capitolul competitivitate, arată rezultatele sondajului realizat de Frames la comanda Academia Industrială.

    Oamenii de afaceri şi managerii chestionaţi de compania de consultanţă Frames în cadrul barometrului, realizat la începutul lunii septembrie, sunt conştienţi de impactul tot mai mare pe care inovaţia şi tehnologia îl au în economie. Robotizarea se află în prim-plan, menţionată de 80% dintre respondenţi, urmată de RPA (folosirea software-ului şi inteligenţei artificiale pentru automatizarea proceselor) şi IOT (Internet of Things – gadgeturile conectate la internet) (52%) şi tehnologia 5G, menţionată de 36% dintre respondenţi.

    „Implementarea robotizării, automatizarea proceselor, optimizarea fluxurilor de producţie cu ajutorul software-urilor dedicate şi AI – sunt elemente care vor face tot mai mult diferenţa la capitolul competitivitate. Un bun exemplu îl constituie industria auto acolo unde marii jucători, focusaţi încă pe motoarele cu combustie internă, pe procesele clasice de producţie, încep să piardă din relevanţă în faţa companiilor care lansează, cu succes, automobile electrice construite aproape integral de roboţi. Economia românească, investitorii trebuie să se focuseze pe noile tehnologii, pentru a nu rata cursa globală pentru competitivitate”, a declarat Marius Hărătău, manager Academia Industrială.

    Întrebaţi care sunt domeniile din economie in care noua revoluţie industrială îşi va găsi locul, 80% au indicat agricultura şi IT, sectoare urmate de industria prelucrătoare, servicii şi comerţ.

    „Dincolo de boom-ul din sectorul IT, agricultura este considerată ca având cel mai mare potenţial de dezvoltare economică în România. Adoptarea inovaţiei în acest sector este de natură să optimizeze fluxurile de producţie şi să scoată agricultura din zona meteo-sensibilă. De la seminţe adaptate schimbărilor climatice la instalaţii de irigaţii inteligente, tractoare şi semănători autonome şi culturi monitorizate cu drone, multe dintre tehnologii au început, deja, să fie implementate”, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

    Potrivit respondenţilor, implementarea noilor tehnologii reprezintă şi o soluţie pentru acoperirea necesarului forţei de muncă.

    „Peste 90 la sută dintre respondenţi consideră că, în actualele condiţii de criză de pe piaţa forţei de muncă, automatizarea şi robotizarea reprezintă o soluţie optimă, menită să susţină dezvoltarea business-ului”, arată datele barometrului Factory 4.0.

    62,5% dintre respondenţi au afirmat că, în prezent, angajaţii din România nu dispun de competenţele digitale necesare proceselor de producţie de tip Industry 4.0, bazate pe operarea platformelor software, decizii bazate pe analiza datelor, interacţiunea cu sistemele virtuale, etc.

    Potrivit rezultatelor barometrului, cea mai mare nevoie de instruire este în domeniul planificării producţiei, menţionată de 87,5% dintre intervievaţi, în sectorul eficienţei energetice (85%), cel al mentenanţei (75,2%), sectoare urmate de logistica producţiei (62,5%), financiar (57,6%), resurse umane (52%), calitate (37,5%), şi achiziţie şi negocieri (25,2%).

    87% dintre investitori afirmă că serviciile de consultanţă în digitalizare pot reprezenta un sprijin pentru echipele manageriale în drumul companiei către fabrica digitală.

    ,,Fără angajaţi pregătiţi, instruiţi să ofere suportul necesar implementării noilor tehnologii, firmelor le va fi dificil să treacă la noul nivel de dezvoltare. Într-o economie în care forţa de muncă bine calificată este tot mai rară, fidelizarea angajaţilor prin programele de perfecţionare continuă trebuie să fie în prim-plan’’, arată concluziile barometrului.

    Sondajul Factory 4.0 mai arată un lucru interesant. 63,6% dintre respondenţi au declarat că nu se tem pentru locul de muncă chiar dacă, urmare a implementarii soluţiilor Industry 4.0, multe dintre business-uri vor înlocui forţa de muncă clasică cu cea automatizată, realizată de roboţi şi programe de operare.

    36,3% dintre respondenţi se află în cealaltă tabără, a celor care cred că noile tehnologii vor duce la dispariţia locurilor de muncă.

    ,,Răspunsurile arată un progres semnificativ în ceea ce priveşte percepţia românilor legată de robotizare. Dacă, în trecut, teama de tehnologie era preponderentă, accesul la informaţie, noua realitate economică i-a făcut pe mulţi să vadă schimbarea, să înţeleagă că dispariţia unor locuri de muncă, urmare a implementării tehnologiei, determină înfiinţarea altor joburi, chiar mai bine plătite’’, a declarat Marius Hărătău, manager Academia Industrială.

    Chiar dacă, în statistici, se află pe un trend de creştere, dezechilibrele macro-economice tind să se accentueze. „Importăm prea mult, producem prea puţin, vindem încă prea multe resurse cu un nivel de prelucrare redus, deficitele se acumulează. De la agricultură la industria auto, de la siderurgie la construcţii, economia românească întârzie, cu mici excepţii, să adopte soluţiile de ultimă generaţie. Este o problemă de capital, în primul rând, finanţarea business-ului românesc fiind grevată de ratingurile scăzute, generate, în primul rând, de lipsa de predictibilitate. Cu un cadru fiscal optimizat şi bine ancorat, cu un aparat administrativ care să susţină investiţiile strategice, de viitor, şi cu o politică de promovare eficientă, România are şanse semnificative să ardă etapele. Plecăm de la zero în multe domenii, costurile de implementare sunt mai reduse. România are, astfel, o şansă nesperată, să treacă la o economie inovativă, adaptată noilor realităţi. Un lucru este sigur. Fără adoptarea noilor tehnologii, România riscă să rămână în urma ţărilor din regiune”, a declarat Adrian Negrescu, managerul Frames.

    Barometrul „Factory 4.0. Cum influenţează noile tehnologii economia românească” a fost realizat de Frames în perioada 2-15 septembrie 2019, prin chestionare online şi telefonic, pe un eşantion de 180 de respondenţi, oameni de afaceri, manageri şi angajaţi cu funcţii de răspundere din companii reprezentative din tot spectrul economic, de la comerţ, servicii şi industria prelucrătoare la construcţii, IT şi turism.

     

     

  • CITR Group: Motorul economiei româneşti se supraîncălzeşte: 79% din business este produs de 4% din companii

    În plus, deşi  numărul companiilor de impact a crescut comparativ cu 2017, ponderea acestora în piaţă rămâne neschimbată, reprezentând doar 4% din totalul firmelor. Mai mult de jumătate din cele aproape patru milioane de salariaţi din România sunt angajaţi în companii de impact.
     
    CITR Group se aşteaptă ca în 2019 numărul companiilor în dificultate să crească, pe fondul unei decelerări puternice a creşterii economice înregistrate în anii precedenţi.
     
     „Cu o adâncire a deficitului de cont curent şi bugetar şi cu presiune pe inflaţie, avem semnale că structura companiilor se va modifica printr-o creştere ca pondere a companiilor restructurabile şi a celor insolvabile. Ne aşteptăm la o polarizare mai adâncită decît în 2018, companiile sănătoase vor performa tot mai bine, iar cele cu dificultăţi vor înregistra o înrăutăţire, care, coroborată cu schimbări macroeconomice, să creeze elemente de risc semnificative pentru perioada următoare. Este posibil să asistăm la o creştere a dezechilibrelor” anunţă experţii CITR Group.
     

  • Prima lună cu Ordonanţa 114 pe masă: Bursa de la Bucureşti a scăzut cu 12 miliarde de lei, mai multe companii au transferat povara către clienţi iar euro a atins maximul istoric

    „Nu putem trăi izolaţi unii de alţii. Nu poate exista un guvern închis în nişte camere de unul singur şi care să ia decizii care ne privesc pe toţi”, spune Dragoş Roşca, preşedintele Romanian Business Leaders (RBL), o asociaţie care reuneşte o comunitate de antreprenori şi manageri din România, în cadrul unui eveniment organizat săptămâna trecută, ce a avut ca temă efectele economice ale OUG 114 după prima lună de la intrarea în vigoare, precum şi modul în care antreprenorii văd proiectul de buget anunţat de guvern.

    „OUG 114 este mărul discordiei şi al problemelor cu care se confruntă mediul economic, dar şi cel politic”, spune Dragoş Roşca.

    Acţiunile guvernamentale luate în lipsa unui dialog cu mediul de business derutează antreprenorii şi investitorii, care nu mai ştiu la ce costuri să se aştepte, ce anume ar putea să se întâmple şi în ce formă. Astfel, OUG 114 pune sub stres mediul de afaceri românesc, care ia poziţie şi critică hibele ordonanţei din decembrie 2018.

    Analiştii consideră că noile modificări fiscale determină scăderea profitabilităţii şi a veniturilor companiilor, scăderi care pot duce la oprirea sau îngreunarea investiţiilor. De asemenea, şi şeful Romgaz a ieşit public cu estimări preliminare conform cărora atât cifra de afaceri, cât şi profitabilitatea companiei vor scădea cu 20-25% în 2019.

    Pe piaţa de capital, brokerii consideră că amânarea publicării bugetului a tras în jos bursa locală. Companiile listate la Bucureşti au pierdut 12 miliarde de lei din capitalizare de la Ordonanţa 114, echivalentul a 7,5%, ajungând astfel la 149 de miliarde de lei.

    Reprezentanţi ai companiilor au comparat ordonanţa din decembrie cu alte ordonanţe pe care guvernul le-a introdus de-a lungul timpului şi la care a renunţat în scurt timp sau nu au fost adoptate de Parlament tocmai pentru că au prezentat multe hibe. Taxa pe stâlp, acciza la carburant, split TVA-ul, transferul contribuţiilor de la angajator la angajat sunt doar câteva dintre măsurile menţionate. Acele taxe mergeau către primării, care au constatat că duc lipsă de bani. Astfel, constituirea noului buget, de anul acesta, dă naştere la mari tensiuni în zona politică în ceea ce priveşte administraţia publică locală.

    Companiile româneşti, faţă în faţă cu OUG 14

    Dragoş Petrescu, preşedinte şi fondator City Grill şi membru în boardul RBL, consideră că această ordonanţă a fost marketată ca fiind o acţiune împotriva lăcomiei companiilor, cu predilecţie a companiilor străine, dar aceasta este o promovare falsă. Petrescu spune că, în realitate, companiile româneşti vor fi cel mai afectate, prin creşterea cheltuielilor de finanţare, dar şi, în mod indirect, prin oprirea investiţiilor.

    Costurile suplimentare pe care le au companiile nu pot fi suportate de creşterea preţului serviciilor sau produselor. „Raţional, pentru bugetul pe 2019 avem trei puncte importante de creşteri de cost. Unul pleacă de la costul valutar, cu o incidenţă între 5% şi 10% (costuri cu materii prime, costuri cu servicii, tot ce înseamnă import ş.a.). Apoi, costul cu resursa umană, între 10% şi 15%, pe fondul creşterii bazei salariului minim pe economie. Trei, costurile cu energia, pe care noi le-am estimat între 20% şi 30% pe tot anul”, spune antreprenorul, care menţionează că nu ne mai putem gândi la investiţii atât timp cât marja de profitabilitate este astăzi, cel puţin în prognoză, aproape de 0.

    Fără 5G din cauza politicului

    Primele reacţii din partea companiilor de telecomunicaţii arată că acestea nu mai vor să participe la licitaţia privind tehnologia 5G, „pentru că nimeni nu poate să facă o investiţie atât de mare atât timp cât nu ştie care va fi cadrul legislativ clar pe următorii 10-15 ani”, spune Dragoş Roşca. Investiţiile în fibră optică de acum 15-20 de ani fac ca România să fie astăzi extrem de competitivă în acest domeniu. Acele investiţii au pus bazele unei industrii IT care la acest moment înseamnă aproape 10% din PIB-ul României. Dacă investiţia în tehnologia 5G ar fi ratată pe fondul OUG 114, alte ţări ar putea face acest pas înaintea noastră. „Ne vom trezi peste 4-5 ani că nu mai suntem acea destinaţie bună de investiţii”, spune Dragoş Roşca.

    Kilometri de autostrăzi, din nou în aşteptare

    Industria cimentului şi a fier-betonului nu intră sub incidenţa ordonanţei, fiind vorba despre materiale semifabricate, dar efectele acesteia se simt şi în sectorul construcţiilor. Conform producătorilor de materiale de construcţii şi constructorilor, faptul că guvernul recunoaşte sectorul construcţiilor ca sector de prioritate naţională este o măsură binevenită.

    Mihai Rohan, preşedintele patronatului din industria cimentului, CIROM, spune că 1 euro investit în construcţii atrage în economia pe orizontală circa 3 euro. Este o măsură foarte binevenită, dar nu suficientă, spune acesta. „Din bugetul recent, studiile de fezabilitate pentru autostrada A7 nu s-au finalizat, autostrada A8, care a fost decisă de Parlament, nu s-a bugetat nici ea şi suntem în urmă cu 400 de kilometri de cale ferată pentru anul 2017 faţă de angajamentele luate în cadrul UE”, spune Mihai Rohan.

    „Stabilirea acelui plan de 80% din cifra de afaceri pe acele domenii CAEN, vreo 16 la număr, este arbitrară. Altă năzbâtie este stabilirea cifrei de afaceri lunar şi cumulat la începutul anului. În ianuarie, februarie, martie, în sectorul construcţiilor nu prea există activitate”, spune Mihai Rohan, care a afirmat că o altă idee la care s-au gândit ar fi suspendarea aplicării Ordonanţei 114 până anul viitor, timp în care se pot observa toate consecinţele pe care le are o astfel de abordare.

    Mai puţine finanţări

    În sectorul financiar-bancar, impactul major se resimte în rândul finanţărilor. Tiberiu Moisa, directorul general adjunct al Băncii Transilvania, spune că accesul la finanţare nu este constant, este foarte bun în zona de vârf şi este foarte modest la bază, unde doar în ultimii trei ani Banca Transilvania a finanţat peste 50.000 de IMM-uri mici.

    „Accesul la finanţare este dependent de profit şi de capacitatea de dezvoltare a instituţiilor financiare. În momentul în care afectezi profitul, afectezi capacitatea de dezvoltare a acestor companii şi, implicit, modul în care instituţiile financiare susţin economia şi societatea românească. Dacă sectoarele transversale, care susţin toate celelalte sectoare pentru a crea valoare adăugată, îşi regândesc bugetele ca să poată susţine financiar acest nivel excesiv de taxă, asta înseamnă mai puţine investiţii, fapt care atrage mai puţină valoare adăugată în întreg lanţul valoric din economie. Ce investim astăzi face diferenţa mâine, iar dacă sectoarele transversale nu pot investi doar ca să poată susţine o taxă suplimentară, atunci avem o economie mincinoasă”, spune şeful adjunct al BT, care are convingerea că OUG 114 va avea în 2020 cu totul altă formă decât cum arată astăzi, pentru că este injustă în primul rând pentru economie şi este contraproductivă.

    Costuri mai mari cu factura de energie

    La nivel energetic, în urma restrângerii veniturilor pe care companiile din energie le au pentru energia vândută consumatorilor casnici, efectul final este, cel mai probabil, creşterea preţurilor către consumatorii finali, dar şi inflaţia. Dragoş Roşca spune că pentru companiile din servicii impactul va fi mai mic decât pentru companiile din producţie.

    Statul român a pierdut 1,16 miliarde de lei din capitalizarea companiilor din energie în 2018. Adrian Volintiru, directorul general al Romgaz, unul din cei mai mari doi producători de gaze naturale din România şi singurul controlat de stat, a făcut deja estimări preliminare conform cărora atât cifra de afaceri, cât şi profitabilitatea companiei vor scădea cu 20-25% în 2019, în ciuda unei estimări în creştere a producţiei de gaze.

    Critici au existat şi în ceea ce priveşte ordonanţa de la nivel guvernamental prin care se translatează amenzile referitoare la acest subiect de la un cuantum între 2.000 şi 100.000 de lei la procente din cifra de afaceri, de 3-4-5%. Acest sistem de amendare este foarte restrâns la nivelul Uniunii Europene, domeniul concurenţei fiind unul dintre puţinele în care se aplică.

    Creşterea salariului minim pe economie la 3.000 de lei este o altă chestiune cu implicaţii majore (presiune pe costuri, pe preţuri) contestată de companii.
    Reprezentanţii businessului românesc spun că greva fiscală nu reprezintă o rezolvare şi că se aşteaptă la o comunicare mai eficientă cu guvernanţii şi la modificări favorabile ale Ordonanţei 114. 

  • Au creat, au dezvoltat, au crescut. Trei afaceri antreprenoriale româneşti sunt evaluate la 2 mld. euro

    “România merge mai departe cu 400.000 – 500.000 de antreprenori. Foarte puternică, foarte dinamică”, a fost mesajul transmis la Gala ZF 20 de ani de Ömer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, cel mai puternic brand antreprenorial din sectorul financiar din România.

    Alături de Banca Transilvania, alte două companii create de antreprenori – UiPath şi Dedeman Bacău – au fost evaluate la cel puţin 2 mld. euro fiecare în 2018, arată datele din Anuarul Top 100 cele mai valoroase companii din România, ajuns la ediţia a treisprezecea şi realizat de ZF în colaborare cu casa de investiţii Capital Partners.

    Este pentru prima dată când trei afaceri antreprenoriale sunt evaluate în jurul pragului de 2 mld. euro, un record pentru businessul privat românesc. Mai mult, alte patru companii locale sunt evaluate la peste 500 mil. euro fiecare: Bitdefender, Altex, Digi şi grupul Fildas-Catena. Până în 2012 iniţiativele private cu capital românesc sperau la pragul de evaluare de 1 mld. euro fără să îl atingă, iar creşterea valorii companiilor antreprenoriale s-a văzut cu adevărat abia în perioada 2014-2018, când achiziţiile, extinderea şi ambiţia fondatorilor au ridicat brandurile locale.

    Cea mai valoroasă companie antreprenorială este în 2018, pentru prima dată, UiPath, primul unicorn românesc din IT, companie specializată în dezvoltarea de roboţi software. Compania, fondată în Bucureşti de românii Daniel Dines şi Marius Tîrcă, a fost evaluată la 2,55 mld. euro, potrivit datelor din Anuarul Top 100 cele mai valoroase companii din România.

    „Cel mai interesant aspect din această ediţie este saltul spectaculos înregistrat de o companie antreprenorială românească relativ necunoscută publicului larg în urmă cu câţiva ani. Fondată în 2005, cu sediul pentru o lungă perioadă de timp într-un apartament din zona Pieţei Unirii din Bucureşti, aproape să tragă cortina în 2013 şi fără să prindă vreodată topul celor mai valoroase 100 de companii, UiPath este evaluată anul acesta la 2,6 miliarde de euro, intrând direct în top 10 (pe locul 4) şi ocupând prima poziţie în topul celor mai valoroase 25 de companii antreprenoriale româneşti”, spune Alexandru-Ştefan Vlaicu, analist investment banking la BT Capital Partners.

    UiPath este o companie care s-a specializat în ultimii ani în cea mai în vogă tehnologie la nivel global, dezvoltarea de roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii. Start-up-ul s-a desprins în 2015 dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor.

    Odată cu această specializare şi mai ales din 2015 UiPath a crescut puternic, de la venituri de doar 1,2 milioane de dolari în 2016 la 43 de milioane de dolari anul trecut. Mai mult, pentru acest an sunt estimate venituri de peste 200 de milioane de dolari, conform datelor transmise de companie. Printre clienţii firmei fondate în România se numără General Electric, Walmart şi Chevron.
    „Dacă ar fi să rămânem cu ceva în urma topului din 2018, dincolo de cifre, evaluări şi creşteri, propun să rămânem cu această poveste de succes. Iată că, la o sută de ani de la Marea Unire, într-un climat macro încă bun, dar care indică clar un final de ciclu şi o decelerare pe termen scurt, într-un mediu de business presărat cu incertitudini şi capcane, mişcarea antreprenorială din România este capabilă să ofere un jucător de top la nivel global, într-o industrie nouă şi foarte inovativă. Mulţi vor afirma că aceasta este doar excepţia de la regulă, însă un lucru este cert – mai sunt şi altele şi voi enumera doar câteva din acelaşi spectru: Avangate, Bitdefender, RAV, Vector Watch”, arată analistul de la BT Capital Partners.

    Demersul realizat de ZF în colaborare cu casa de investiţii BT Capital Partners este unul strict jurnalistic, care îşi propune o ierarhizare a companiilor din prisma valorii de piaţă, un indicator care trece dincolo de cifre de afaceri sau marje de profit. În lipsa unei pieţe de capital puternice, care validează parcursul şi rezultatele companiilor ţinând cont şi de contextul pieţelor, doar zona de fuziuni şi achiziţii oferă imaginea reală a valorii companiilor în momentul în care ele devin ţinte de achiziţii. Top 100 cele mai valoroase companii din România rămâne de la prima ediţie un exerciţiu jurnalistic. Dincolo de el, datele din piaţa de fuziuni şi achiziţii arată că niciun antreprenor nu a bătut palma pentru vânzarea companiei pe care a creat-o la sume de peste 1 mld. euro până acum. Mai mult, sunt doar trei tranzacţii parafate din 1990 încoace la valori de peste 1 mld. euro (sectorul bancar, energie şi telecom), dar niciuna în ultimul deceniu.

    Cele mai puternice 50 de exituri făcute de antreprenori în businessul românesc le-au adus acestora în total în conturi peste 3 mld. euro, potrivit calculelor ZF. Încasările au variat însă puternic, de la circa 10 milioane de euro, cât a primit fondatorul napolitanelor Joe, la aproximativ 400 de milioane de euro, cât au încasat cei care au pus bazele platformei de publicitate video online LiveRail sau fondatorii grupului farma A & D Pharma.

    România are în continuare businessuri antreprenoriale puternice în industria alimentară, în zona de sănătate şi farma, în retailul electro-IT, în real estate şi construcţii, are antreprenori care au creat, au dezvoltat şi nu au ieşit din business şi nici nu-şi propun să facă acest pas. Romaqua (Octavian Creţu şi Nicolae Palfi), companie evaluată la 413 mil. euro, este cel mai valoros business românesc cu activităţi de producţie, grupul Fildas-Catena este cel mai valoros din zona de sănătate şi farma, iar Altex, cel mai scump brand cu capital românesc din retailul electro-IT. Toate aceste companii sunt în prima ligă a businessului şi raportat la cifra de afaceri, iar dezvoltarea brandurilor este cea mai importantă misiune a antreprenorilor care le-au creat.

    În 2018, cele mai valoroase 25 de companii antreprenoriale româneşti sunt evaluate la 12,5 mld. euro într-un clasament cu peste 3 mld. euro mai „scump” faţă de cel din 2017. Ce urmează?
    „România următorilor 100 de ani trebuie să fie o Românie digitală, ale cărei interese se îmbină cu cele globale”, afirmă Marius Istrate, chief people officer al UiPath, cea mai valoroasă companie antreprenorială în 2018. 

  • Bani sunt, dar ce să facem cu ei, unde să-i investim?

    Companiile româneşti care o duc bine trăiesc din comenzile multinaţionalelor, care sunt principalii clienţi – Aramis Baia Mare, cel mai mare producător de mobilă din România şi cel mai mare exportator român, are ca principal şi unic client Ikea; dacă pică acest contract, pică exporturi de 250 de milioane de euro – sau din comerţ şi retail, dacă au avut şansa să se poziţioneze bine.
    Dan Sărmăsan, preşedintele consiliului de administraţie al producătorului de mezeluri Agra’s din Alba Iulia, a spus la conferinţa ZF „România, 100 de ani de business. Cum trecem de la idee la business”: „Acum 18 ani era o avalanşă de forţă de muncă, însă era o şansă mică de a accesa capital, nu era ofertă pentru a face business. Primul credit pe care l-am luat, cu 120% dobândă, a fost în anul 2000. Atunci, la fiecare sfârşit de săptămână, stăteau la poarta fabricii 50-60 de oameni ca să-şi găsească un loc de muncă. Acum avalanşa de capital este uriaşă, întinzi mâna şi ai luat banii, important e să ştii ce să faci cu ei, să ştii să-i investeşti şi să ai în spate oameni care să te susţină. Fără o echipă bună, nu faci faţă.”
    Ce ironie! Înainte aveai oameni, dar nu aveai capital, deci businessul mergea greu, acum ai capital, dar nu ai oameni. Foarte mulţi antreprenori români care au reuşit să aibă succes cu firma şi brandul lor până acum fac paşi laterali şi îşi investesc surplusul de capital în businessuri mai simple, de active imobiliare sau financiare. Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, este investitor în imobiliare, face blocuri alături de alţi parteneri.
    Fraţii Pavăl, cei care au reuşit să facă din Dedeman un business de 1,2 miliarde de euro pe an, cu un profit de peste 200 de milioane de euro, îşi investesc banii cumpărând birouri (pe complexul The Bridge din Capitală au dat în jur de 160 de milioane de euro) sau pe bursă, fiind unii dintre cei mai mari investitori români.
    Niciunul dintre ei, care au linii deschise de credit la orice oră, nu s-a dus peste hotare.
    Faptul că piaţa este plină de bani, faptul că nu sunt proiecte de investiţii suficiente se vede şi în raportul dintre creditele bancare şi depozitele bancare, raport care a ajuns undeva la 80%. În perioada de boom economic, raportul era de 120%, ceea ce arăta că România atrăgea capital. În acest moment, prin acest raport subunitar, România are un excedent de economisire, care nu-şi găseşte contrapartida în business.
    Afacerile care încep acum sau cele care sunt mici şi mijlocii trăiesc din banii acţionarilor şi din banii furnizorilor, adică din cei mai scumpi bani. Asta arată că foarte mulţi nu au o idee clară de business, că nu ar şti ce să facă cu banii, dacă i-ar avea.
    Multe companii şi mulţi antreprenori încep să simtă că în România au ajuns la o limită, că piaţa a atins un nivel de unde este mai greu să creşti, iar viitorul înseamnă fie stagnare, fie vânzarea businessului, fie ieşirea pe pieţele externe, dar unde nu au expertiză şi nici dorinţă.
    Polonezii şi ungurii au ieşit din piaţa proprie şi au venit la noi, reuşind astfel să-şi menţină ritmul de creştere a businessului. Cei care vor să iasă din corporaţii şi să devină antreprenori au în faţa ochilor businessuri mici, ceea ce până la urmă nu este rău, pentru că toţi au pornit de undeva, de la un nivel mic. Problema este că mulţi nu vor să devină mari, pentru că asta înseamnă bătaie de cap, înseamnă să te zbaţi, să găseşti oameni, să găseşti pieţe, să-ţi asumi riscuri. Şi nu toată lumea vrea acest calvar.
    Ironia istoriei: atunci când dobânzile erau mari, toţi patronii, toţi antreprenorii români voiau să facă business, voiau să crească, voiau să fie în piaţă; acum, când dobânzile sunt mici şi liniile de finanţare stau la uşă, nimeni nu prea mai are chef să-şi asume noi riscuri.
    Şi pentru că nu ar şti ce să facă cu banii.
    Într-un clasament al celor mai profitabile sectoare din Europa de Sud-Est, pe primul loc se află industria chimică, cu o marjă de profit de 20%, industria cauciucului cu 13%, industria farma cu 10%, telecomunicaţiile cu 7% sau industria de petrol şi gaze naturale cu 6%. Dacă ne uităm la acest top, SEE 100, vedem că primele cinci domenii, ca marjă de profit, nu sunt extrem de apetisante pentru marea majoritate a antreprenorilor.
    În aceste domenii, îţi trebuie mult mai mult decât să faci prăjituri sau să trimiţi felicitări.

  • România are mai multe companii de impact, însă structura lor s-a înrăutăţit: avem cu 7% mai puţine companii finanţabile

    Astfel, asistăm la o înrăutăţire a structurii eşantionului analizat, cu impact semnificativ în economia românească, potrivit celei de-a patra ediţii a studiului CITR Group privind evoluţia companiilor de impact, realizat pe baza raportărilor financiare de sfârşit de an pentru 2016. Totuşi, un semnal pozitiv este dat de faptul că cele mai multe firme restructurabile sunt cele pe profit.

    Economia României stă pe o bază îngustă, deşi înregistrează cea mai mare creştere din UE, deoarece veniturile se concentrează în jurul unui număr mic de companii de impact. Vorbim despre aproximativ 23.000 de companii de impact la finalul anului 2016 care generează aproximativ de 65% din cifra de afaceri cumulată la nivel naţional, dar care reprezintă doar 4% din totalul companiilor din România.

    Studiul arată că asistăm, de fapt, la un declin al indicatorilor acestor firme, cu o creştere a ponderii numărului companiilor cu probleme (restructurabile şi insolvabile) din totalul companiilor de impact. Principalii indicatori cu evoluţie defavorabilă au fost creşterea îndatorării şi scăderea productivităţii.

    Doar  50% din companiile de impact erau finanţabile la finalul anului 2016, faţă de 57% în 2015, restructurabile erau 31% şi insolvabile, 19%. Creşterea este substanţială şi în ceea ce priveşte datoriile: comparativ cu anul 2015, cifra de afaceri a companiilor de impact a crescut în 2016 cu circa 7%, iar datoriile au crescut cu aproximativ 18%. Ţinând cont de gradul de îndatorare şi de profitabilitate, specialiştii CITR Group au constatat că aproximativ o treime dintre companiile de impact se află în intervalul de profitabilitate 0-5%, iar dintre acestea cele mai multe au o îndatorare între 70-100%. Faţă de anul anterior a crescut şi durata de încasare a creanţelor în rândul firmelor analizate.

    „Este încurajator că avem mai multe companii de impact în România şi ştim cu toţii că cele mai multe afaceri întâmpină momente de cumpănă şi că mulţi antreprenori locali trec prin dificultăţi. În acelaşi timp, este important ca aceşti antreprenori să ştie că există soluţii pentru redresarea afacerii lor şi să contribuim cu toţii la o cultură antreprenorială a solidarităţii. Cred că este esenţial pentru întreaga economie ca mediul de business să ajute şi să inspire antreprenorii români să continue, chiar şi după primul eşec”, afirmă Anca Maniţiu, CEO al CIT Restructuring, parte a CITR Group.

    Studiul CITR Group arată că, deşi cifra de afaceri a companiilor de impact în 2016 a crescutla 203 mld. euro faţă de 190 mld. euro în 2015, generând profituri mai mari cu 3 mld. euro în 2016 faţă de 2015 (aproximativ 9 mld. euro în 2016 vs. 6 mld. euro în 2015), numărul de angajaţi al acestora nu a crescut proporţional. Astfel, numărul angajaţilor din companiile de impact în 2016 a crescut cu circa 6%, în timp ce numărul companiilor a crescut cu 19%. Aşadar, asistăm la o creştere a numărului de companii, cu mai puţini angajaţi per companie, în contextul în care în companiile de impact lucrează în total două milioane de angajaţi, adică 49% din totalul angajaţilor din România.

    „După ce în perioada 2013-2015, studiul CITR Group a constatat o îmbunătăţire continuă a structurii companiilor de impact, acum avem o inversare îngrijorătoare de tendinţă, deşi numărul acestora a crescut. Această inversare arată impredictibilitatea economiei româneşti, mai exact a condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea aceste companii; unele dintre acestea sunt în situaţia de a ajunge în dificultate sau chiar în insolvenţă. Avem mai multe companii de impact restructurabile şi insolvabile decât în anii trecuţi şi este necesar ca acestea să fie susţinute să depăşească dificultăţile. De multe dintre aceste companii de impact depind sectoare întregi ale economiei şi chiar economia României, în ansamblul ei”, susţine Vasile Godâncă-Herlea, CEO al CITR, parte a CITR Group.

    Dacă în 2015 ponderea primelor două sectoare economice, după cifra de afaceri din totalul afacerilor realizate de companiile de impact, era comerţ cu ridicata şi amănuntul (36%) şi industria prelucrătoare (31%), în 2016 ecartul între aceste industrii creşte semnificativ: comerţul deţine 40%, în timp ce industria prelucrătoare doar 28%.  Creşterea la nivel industrial a încetinit – cifra de afaceri a firmelor din acest sector cumulează doar 1,3% din total în 2016 faţă de 1,5% în 2015 – în timp ce agricultura şi construcţiile au înregistrat un avans semnificativ. Cele mai profitabile industrii se menţin aceleaşi ca în 2015: sănătate, IT, dar în 2016 apare şi agricultura ca o industrie cu o profitabilitate mediană ridicată, la circa 8%. Cele mai puţin profitabile sunt industria extractivă, producţia şi furnizarea de energie electrică.

    Studiul CITR Group a analizat în detaliu fiecare segment din structura companiilor de impact, repectiv cele finanţabile, restructurabile şi insolvabile. Numărul celor dintâi a crescut lent (cu 5%), în timp ce pentru celelalte categorii s-a constatat o creştere mare faţă de anul anterior: 32% la companiile restructurabile şi 46% la insolvabile.

    În categoria companiilor finanţabile, apar unele semnale de schimbare în 2016 în ceea ce priveşte tendinţa pozitivă înregistrată în perioada 2013-2015: o uşoară reducere a rentabilităţii activului imobilizat, o scădere de productivitate, o continuare a creşterii gradului de îndatorare.

    Şi la categoria companiilor restructurabile apar semnale de schimbare a trendului pozitiv al perioadei 2013-2015, constatându-se că deşi numărul de companii restructurabile creşte, activul imobilizat şi capitalurile proprii scad. În plus, îndatorarea creşte, însoţită de o productivitate în scădere.

    Companiile insolvabile şi-au îmbunătăţit indicatorii, în sensul scăderii ratei pierderii, îmbunătăţirii rentabilităţii activului total şi al celui imobilizat şi a duratei de încasare a creanţelor. Totuşi, această clasă de companii a avut cea mai mare creştere a numărului de companii.

    CITR Group a realizat a patra ediţie a studiului despre companiile de impact din România, în baza raportărilor financiare de la finalul anului 2016. În studiu au fost incluse companii care au active totale de peste un milion de euro şi nu se află în insolvenţă. Analiza include şi companii deţinute de stat, însă exclude organizaţii neguvernamentale, bănci, societăţi de asigurări, societăţi de brokeraj şi fonduri de pensii, ale căror situaţii financiare sunt diferite de celelalte companii.
     

  • EY: 85% dintre companiile româneşti îşi simt planurile de investiţii ameninţate, din cauza incertitudinii fiscale

    Procentul optimiştilor este în scădere faţă de ediţiile anterioare ale studiului, ilustrând un fond de îngrijorare alimentat de creşterea economică bazată pe consum, de presiunile inflaţioniste şi incertitudinile fiscale şi legislative, pentru a numi doar câţiva potenţiali factori care pot influenţa percepţiile oamenilor de afaceri.

    Raportul realizat de EY, în parteneriat cu DoingBusiness.ro, are la bază un sondaj online la care au răspuns 458 lideri de organizaţii din diverse sectoare ale economiei româneşti, dintre care 8% au o cifră de afaceri mai mare de 100 milioane de euro, 9% între 50-100 de milioane de euro, 34% o cifră de afaceri între 10-50 mil. euro, 44% între 1-10 milioane şi 5% sub un mil. de euro.  Răspunsurile au fost colectate cu ajutorul portalului DoingBusiness.ro.

    Avansul economic estimat de Institutul Naţional de Statistică în anul 2017 s-a ridicat la 7%, fiind stimulat mai ales de creşterea consumului, acesta contribuind cu 6,4% la creşterea PIB, în timp ce formarea brută de capital fix a avut o contribuţie de 1,2%.  Cele mai multe prognoze de creştere economică pentru 2018 se situează sub 5%: Oxford Economics se aşteaptă la o creştere de 4,8%, Comisia Europeană – 4,5%, FMI – 4,4% şi BERD – 4,2%.

    În acest context, companiile româneşti sunt mai puţin încrezătoare în evoluţia mediului economic local, comparativ cu optimismul exprimat de acestea faţă de evoluţia economiei globale: cererea de produse şi servicii (42% optimism la nivelul economiei locale versus 60% economia globală), profitabilitate (20% vs 35%), stabilitatea pieţelor (15% vs 32%), accesul la creditare (24% vs 40%), evoluţia evaluării companiilor (18% vs 31%) şi investiţiile private (22% vs 41%). Cele mai mari discrepanţe apar în cazul stabilităţii pieţei şi a evoluţiei investiţiilor, o posibilă explicaţie pentru aceasta fiind impactul instabilităţii fiscale şi legislative din România.

    În top trei priorităţi strategice şi de capital pentru consiliile de administraţie şi liderii de companii, atât la nivelul tuturor companiilor respondente, cât şi pe eşantionul companiilor mai mari, cu cifră de afaceri de peste 10 milioane de euro, se regăsesc aceleaşi deziderate: accelerarea creşterii organice şi investiţii în operaţiunile existente (74%), eliberarea de numerar şi îmbunătăţirea managementului capitalului circulant (55%) şi transformarea digitală (49%).Transformarea digitală este însă pe locul al doilea în priorităţile companiilor de peste 10 milioane EUR (cu 55% dintre opţiuni), urmată de eliberarea de numerar şi îmbunătăţirea managementului capitalului circulant.

     „Automatizarea, digitalizarea şi volatilitatea economică şi politică au dominat agenda companiilor din România în ultimul an. Aceste schimbări determină business-urile să îşi regândească viziunea legată de modelul de creştere. A fi parte din schimbare este o necesitate pentru toţi liderii de business din România”, susţine Bogdan Ion, country managing partner, EY România.

    Cele mai mari provocări în mediul de afaceri ţin de politicile publice şi de factorii controlaţi de instituţiile statului: incertitudinea fiscală şi legislativă (80% dintre respondenţi), lipsa stabilităţii politice şi de viziune a politicilor publice (69%) şi birocraţia (46%). Pentru 2018, 85% dintre oamenii de afaceri declară că incertitudinile fiscale şi legislative din ultimul an au un impact negativ direct asupra planurilor de investiţii ale companiilor pe care le conduc. Doar 13% dintre companii consideră că nu le sunt afectate investiţiile, în timp ce 2% nu pot estima impactul.

     

  • Industria auto angajează peste 150.000 de persoane şi contribuie la aproape jumătate din exporturile româneşti

    De la an la an, industria autovehicolelor se bucură de o rentabilitate puternică. În 2016 a înregistrat o rată de creştere impresionantă, + 9% faţă de 2015, iar media globală a avansat cu 1,6%. În acest ritm, se poate vorbi despre o creştere de 6 – 7 % pe an până în 2020.

    Până acum sectorul a fost condus de producătorii de automobile, unde Dacia-Renault a fost pe locul 11 la nivel european, cu aproape 360.000 de unităţi de produse în 2016. În prezent cea mai mare parte a creşterii provine de la producătorii de piese şi componente auto.

    În ceea ce priveşte piaţa furnizorilor, aceasta include atât fabrici de producţie proprii, cum ar fi Daimler, cât şi numeroşi contractori, precum Delphi, Draexlmaier, Leoni sau Continental, dar şi antreprenori locali mici, care la rândul lor sunt furnizori pentru marile companii producătoare.

    Marii jucători de pe piaţă nu sunt transparenţi în privinţa estimărilor şi datelor financiare, iar finanţarea bancare este furnizată de obicei la nivel de grup în condiţii favorabile în comparaţie cu cele locale.

    În ceea ce priveşte evoluţia pieţei interne, industria automobilelor s-a apreciat în trimestrul IV 2016 pentru autoturisme noi (-1,7% Q1-Q2 până la 32.500 unităţi), însă a scăzut puternic în general datorită încetinirii vânzărilor la mâna a doua, până la un total de 101.500 de autoturisme vândute
    (-15,2% Q1-Q2).

    Anul 2016 a fost unul din cei mai buni din ultimul deceniu, înregistrându-se o creştere a numărului de înmatriculări de vehicule de 17,4% ,ajungând la 510.000 de unităţi, dintre care automobile noi reprezintă aproximativ 22% (115.000 de unităţi).

    De asemenea, piaţa leasingului financiar a crescut cu 25% în 2016, până la două miliarde de euro, dintre care aproape 77% reprezintă automobile şi vehicule utilitare uşoare. Companiile au reprezentat 97% din totalul clienţilor de leasing financiar, urmate de persoanele fizice 2% şi 1% de sectorul public. Flota de autovehicule de leasing operaţional a crescut cu 8%, până la 60.000 de vehicule în 2016 (adică aproximativ 13% din toate înregistrările de autoturisme noi), cu aşteptări de creştere similare pentru 2017.

     

    Cifra de afaceri totală a sectorului auto în 2016 a depăşit 20 de miliarde de euro, determinată de exporturi, pe măsură ce piaţa locală este relativ mică şi se concentrează pe vehiculele second-hand.

     

    Principalele companii auto care activează în Romania sunt: Dacia (>cifră de afaceri de 4,2 miliarde euro în 2015), Ford (0,8 miliarde euro), iar din urmă vine grupul Volskwagen în calitate doar de comerciant şi distribuitor, cu o cifră de 0,4 miliare euro.

     

    Principalii producători de componente şi consumabile sunt: Continental (5 diviziuni), cu cifra de afaceri totală de 2,3 miliarde euro, Autoliv (sisteme de securitate) cu 0,7 miliarde euro, Takata (volane) – 0,5 miliarde euro, Michelin – 0,5 miliarde euro şi Delphi cu o cifra de 0,4 miliarde euro. Potrivit aceluiaşi studiu, piaţa auto este dominată de grupurile Dacia (Renault), Continental şi alte grupuri cu prezenţă globală (TRW, Bosch, Delphi, Ford şi alţii).

     

    Reprezentanţii Euler Hermes au oferit şi o analiză SWOT (puncte forte, slăbiciuni, oportunităţi şi ameninţări) a domeniului:

     

    Puncte forte

    • potenţial de creştere a volumelor, generată de cererea externă;
    • evoluţia tehnologică ar putea creşte abilitatea de ajustare a costurilor şi recuperare a profitabilităţii.

    Puncte slabe

    • ciclicitatea sectorului;
    • transparenţa limitată pe evoluţia financiară a subsidiarelor care fac parte din grupuri internaţionale.

    Oportunităţi

    • creşterea puterii de cumpărare a consumatorilor care alimentează vânzările interne de autovehicule;
    • capacităţile locale în IT ajută la dezvoltarea unor centre regionale de inginerie/IT, pentru companiile furnizorilor;
    • subvenţiile fiscale ar putea să rămână o pârghie în atragerea de noi investitori.

    Ameninţări

    • infrastructura defectuoasă reprezintă o ameninţare serioasă pentru asigurarea unor timpi rapizi de livrare, esenţiali pentru menţinerea şi atragerea de noi investiţii;
    • oferta de personal calificat rămâne limitată, în condiţiile în care cererea înregistrează creşteri constante;
    • potenţiale şocuri datorate costurilor de mediu (vezi VW), costurilor tehnice (Takata/Toyota) sau fluctuaţiilor costurilor cu materiile prime.

     

     

  • Industria auto angajează peste 150.000 de persoane şi contribuie la aproape jumătate din exporturile româneşti

    De la an la an, industria autovehicolelor se bucură de o rentabilitate puternică. În 2016 a înregistrat o rată de creştere impresionantă, + 9% faţă de 2015, iar media globală a avansat cu 1,6%. În acest ritm, se poate vorbi despre o creştere de 6 – 7 % pe an până în 2020.

    Până acum sectorul a fost condus de producătorii de automobile, unde Dacia-Renault a fost pe locul 11 la nivel european, cu aproape 360.000 de unităţi de produse în 2016. În prezent cea mai mare parte a creşterii provine de la producătorii de piese şi componente auto.

    În ceea ce priveşte piaţa furnizorilor, aceasta include atât fabrici de producţie proprii, cum ar fi Daimler, cât şi numeroşi contractori, precum Delphi, Draexlmaier, Leoni sau Continental, dar şi antreprenori locali mici, care la rândul lor sunt furnizori pentru marile companii producătoare.

    Marii jucători de pe piaţă nu sunt transparenţi în privinţa estimărilor şi datelor financiare, iar finanţarea bancare este furnizată de obicei la nivel de grup în condiţii favorabile în comparaţie cu cele locale.

    În ceea ce priveşte evoluţia pieţei interne, industria automobilelor s-a apreciat în trimestrul IV 2016 pentru autoturisme noi (-1,7% Q1-Q2 până la 32.500 unităţi), însă a scăzut puternic în general datorită încetinirii vânzărilor la mâna a doua, până la un total de 101.500 de autoturisme vândute
    (-15,2% Q1-Q2).

    Anul 2016 a fost unul din cei mai buni din ultimul deceniu, înregistrându-se o creştere a numărului de înmatriculări de vehicule de 17,4% ,ajungând la 510.000 de unităţi, dintre care automobile noi reprezintă aproximativ 22% (115.000 de unităţi).

    De asemenea, piaţa leasingului financiar a crescut cu 25% în 2016, până la două miliarde de euro, dintre care aproape 77% reprezintă automobile şi vehicule utilitare uşoare. Companiile au reprezentat 97% din totalul clienţilor de leasing financiar, urmate de persoanele fizice 2% şi 1% de sectorul public. Flota de autovehicule de leasing operaţional a crescut cu 8%, până la 60.000 de vehicule în 2016 (adică aproximativ 13% din toate înregistrările de autoturisme noi), cu aşteptări de creştere similare pentru 2017.

     

    Cifra de afaceri totală a sectorului auto în 2016 a depăşit 20 de miliarde de euro, determinată de exporturi, pe măsură ce piaţa locală este relativ mică şi se concentrează pe vehiculele second-hand.

     

    Principalele companii auto care activează în Romania sunt: Dacia (>cifră de afaceri de 4,2 miliarde euro în 2015), Ford (0,8 miliarde euro), iar din urmă vine grupul Volskwagen în calitate doar de comerciant şi distribuitor, cu o cifră de 0,4 miliare euro.

     

    Principalii producători de componente şi consumabile sunt: Continental (5 diviziuni), cu cifra de afaceri totală de 2,3 miliarde euro, Autoliv (sisteme de securitate) cu 0,7 miliarde euro, Takata (volane) – 0,5 miliarde euro, Michelin – 0,5 miliarde euro şi Delphi cu o cifra de 0,4 miliarde euro. Potrivit aceluiaşi studiu, piaţa auto este dominată de grupurile Dacia (Renault), Continental şi alte grupuri cu prezenţă globală (TRW, Bosch, Delphi, Ford şi alţii).

     

    Reprezentanţii Euler Hermes au oferit şi o analiză SWOT (puncte forte, slăbiciuni, oportunităţi şi ameninţări) a domeniului:

     

    Puncte forte

    • potenţial de creştere a volumelor, generată de cererea externă;
    • evoluţia tehnologică ar putea creşte abilitatea de ajustare a costurilor şi recuperare a profitabilităţii.

    Puncte slabe

    • ciclicitatea sectorului;
    • transparenţa limitată pe evoluţia financiară a subsidiarelor care fac parte din grupuri internaţionale.

    Oportunităţi

    • creşterea puterii de cumpărare a consumatorilor care alimentează vânzările interne de autovehicule;
    • capacităţile locale în IT ajută la dezvoltarea unor centre regionale de inginerie/IT, pentru companiile furnizorilor;
    • subvenţiile fiscale ar putea să rămână o pârghie în atragerea de noi investitori.

    Ameninţări

    • infrastructura defectuoasă reprezintă o ameninţare serioasă pentru asigurarea unor timpi rapizi de livrare, esenţiali pentru menţinerea şi atragerea de noi investiţii;
    • oferta de personal calificat rămâne limitată, în condiţiile în care cererea înregistrează creşteri constante;
    • potenţiale şocuri datorate costurilor de mediu (vezi VW), costurilor tehnice (Takata/Toyota) sau fluctuaţiilor costurilor cu materiile prime.