Adevarul este ca uneori iti pierzi, pur si simplu, mintile. Esti
poate indragostit sau poate vrei sa epatezi sau poate vrei numai sa
iti arati puterea; nici nu conteaza. Iar Homer este un biet om,
numai un biet om, cu un buget si o stampila. Si Homer Simpson
conducea un amarat de departament de salubritate a orasului (pentru
numai un episod, ce-i drept). Dar daca ar fi avut pe mana finantele
unui stat? Nu un stat american, acolo e aritmetica grea, ci, sa
zicem, o tara din estul Europei? Poate Romania?
In Romania e mai bine, Homer, e mult mai bine! Poti cheltui cat
vrei tu, cum vrei tu si nu se supara nimeni. Poate un pic Tolontan
si poate un pic mai mult FMI-ul, dar le trece. Si poti sa faci
lucruri cu adevarat mari. Pe bani buni. In Romania insi cu stampile
in loc de semnaturi incep sa faca, la nesfarsit, lucruri cu
adevarat mari, pe bani buni, care nu sunt mai niciodata terminate,
pentru ca raman fara bani. Iar daca sunt terminate, descoperim ca
sunt prost facute.
Portaluri de exemplu, subiectul ultimei perioade, reprezentarea
electronica a neputintelor Romaniei, pe 500 de milioane. Proiect
vechi pentru un jurnalist cu antecedente, proiect nou pentru altii.
Pentru ca putini mai stiu ca proiectul “e-Romania de 500 de
milioane” a fost nasit pe vremea guvernului condus de Adrian
Nastase, de ministrul de atunci Dan Nica. In luna mai 2001 guvernul
discuta “stategia pentru informatizarea societatii romanesti”,
proiect in valoare de, tineti-va bine, 900 de milioane de dolari si
care ar fi trebuit finalizat in cinci ani. O componenta a
proiectului, portalul Romania Gateway era inaugurat cu fast chiar
atunci; portalul ar fi trebuit sa ajute cetatenii sa plateasca
impozite pe internet, iar prefectii sa comunice cu primarii prin
video-conferinte. La ora actuala ro-gateway.ro, lansat cu fast in
2001 de ministrul Anca Boagiu si finantat cu 300.000 de dolari,
este un schelet intr-un dulap uitat al internetului – nu mai este
actualizat de ani de zile, iar majoritatea componentelor nu
functioneaza. Are in schimb link-uri catre alte fosile de genul
“Jiu Valley Portal” (oare nu le-a crapat capul?) care marcheaza cu
“new” nu stiu ce statistici din 2003.
In iunie 2001 “e-romania” scazuse la 500 de milioane de dolari si
insuma 24 de proiecte. In 2002, cand au mai fost aprobate o data,
proiectele crescusera la 29, desi, ciudat, valoarea ramasese tot la
500 de milioane. Nu este clar in ce masura au fost sau nu incluse
in “e-romania”, dar perioada a fost oricum prolifica pentru
proiectele de portaluri – unul pentru intrarea Romaniei in NATO,
pentru legislatie, pentru reinnoirea permiselor de conducere si nu
in ultimul rand e-tineret (lansat in septembrie 2003, astazi
nefunctional, locul 15.388.916 in alexa.com) Guvernarea Nastase a
intrat apoi, de la finele lui 2003, intr-o e-letargie, indusa
probabil de campania electorala.
Sarim direct in anul 2007 – alta crestere economica, alti oameni,
alte valori, alte pretentii: in septembrie era lansat un portal
pentru IMM finantat cu 2 milioane de euro din banii UE. Totusi,
dupa ciudata lipsa de apetenta la proiecte e-orisice a guvernului
Tariceanu, adevarata relansare a initiativelor guvernamentale in
materie de internet ii apartine ministrului comunicatiilor Gabriel
Sandu care anunta, in iunie 2009, proiectul “e-romania”.
Sincer, il banuiesc pe Gabriel Sandu ca a cautat prin arhive sau
prin hartiile lasate prin dulapuri de predecesorii sai si a gasit
dosarele lui Dan Nica, le-a scuturat de praf si molii, le-a adaptat
un pic si a transformat dolarii in euro. Rezultatul: “e-romania”
de 500 de milioane de euro. Cu aroma de déjà-vu.
Si aceasta nu este tot; pentru ca mi le-am reamintit, iata si alte
proiecte ale virtualului romanesc: de exemplu e-suceava.ro, un,
desigur, portal lansat in 2000 si finantat de BCR, care promitea
informatii, presa, acces la conturile bancare sau la magazine
on-line. S-a dovedit un proiect prea indraznet pentru vremuri,
pentru ca acum adresa te arunca intr-un imbietor cazinou online.
Altul: in 2003 patronatele din turism lansau portalul “Discover
Romania”, “gandit pentru piata americana, concretizarea
parteneriatului dintre Ministerul Turismului si patronate”. Astazi,
americanul afla de pe incremenitul “discoveringromania.ro” ca data
este 25 iunie 2003.
Este greu de contabilizat cati bani s-au cheltuit cu toate aceste
proiecte, iar ce am prezentat mai sus sunt, cred, numai o parte.
Unii vor spune ca nu au fost banii nostri, de la bugetul de stat,
si ca i-am primit de la Banca Mondiala sau UE sau cine i-a mai dat.
Gresit, pentru ca banii aceia sunt tot contributii ale oamenilor,
fie ei americani, nemti sau francezi si ar fi putut fi cheltuiti
mai cu cap, pentru proiecte cu adevarat folositoare.
Istoria de un deceniu a portalelor romanesti este poate cea mai
buna reprezentare a neputintei generalizate a romanilor de a duce
la bun sfarsit un proiect simplu, elegant, folositor. Toate
proiectele acelea, ambitioase de altfel, ar fi fost bune daca nu ar
fi baltit ani si ani in marea de incompetenta a birocratiei
romanesti, chiar intr-o perioada de crestere economica.
E-neputinta.