Soluţiile, scrie Wall Street Journal, sunt automatele de mâncare sănătoasă şi roboţii care prepară pe loc ceva de mâncare şi băuturi. Printre acestea se numără, cel puţin în SUA, Farmer’s Fridge sau Fresh Bowl, care au instalat automate cu mâncare sănătoasă în clădiri de birouri, spitale ori aeroporturi şi nu numai. Amândouă au o bucătărie centrală unde se prepară mâncarea, meniul fiind ales în funcţie de vânzări şi gândit astfel încât să nu rămână, pe cât posibil, produse de pe o zi pe alta. Fresh Bowl comercializează preparatele în recipiente de sticlă, pe care clientul le poate băga la loc în aparat după ce le-a consumat conţinutul, primind astfel reducere la următoarea achiziţie, iar Farmer’s Fridge anunţă clienţii printr-o aplicaţie unde pot găsi preparatul dorit dacă aparatul la care au încercat nu-l mai are.
Pe lângă automatele care oferă ceva gata preparat, au apărut şi roboţi specializaţi pe cafea, produse de panificaţie sau salate. Astfel, Truebird sau Briggo au instalat roboţi-cafegii, care prepară cafea de specialitate mai repede decât ar face-o angajaţii unei cafenele, iar Le Bread Xpress din San Francisco a pornit la drum cu roboţi-baghetari care între timp şi-au diversificat oferta învăţând să coacă şi croissante, tarte sau pizza. Pe lângă aceştia, mai există roboţii-salatieri Sally, lansaţi de firma Chowbotics, care sunt dotaţi cu recipiente cu diverse ingrediente, pe care le combină în salate la alegerea clientului, pe baza unui meniu.
Tag: dulciuri
-
Ghici cine serveşte la cină: roboţi şi automate
-
Povestea omului pentru care zicala ai carte, ai parte nu a însemnat nimic. El a construit un adevărat imperiu cunoscut în toată lumea având doar şase clase
Cu toate că, provenind dintr-o familie modestă, Milton Hershey nu şi-a permis să termine anii de şcoală, fiind nevoit să muncească din greu încă din copilărie, eforturile i-au fost pe deplin răsplătite. A ajuns un foarte apreciat ciocolatier şi a pus bazele uneia dintre cele mai renumite companii producătoare de dulciuri din lume, care îi poartă numele.
Milton Snavely Hershey s-a născut pe 13 septembrie 1857 în Derry Township, SUA, în familia lui Henry şi a Veronicăi Snavely Hershey. Strămoşii săi, de origine elveţiană şi germană, se stabiliseră în Pennsylvania la începutul anilor 1700. La fel ca mulţi tineri din mediul rural la acea vreme, Hershey a trebuit să ajute la munca de la ferma familiei sale. Din această cauză, a avut o educaţie foarte limitată, absolvind doar şase clase.
În 1871, el a devenit ucenic al unui tipograf din localitate, care publica un ziar german-englez. Nu i-a plăcut însă acest loc de muncă, considerând că este foarte plictisitor. A fost concediat la scurt timp după aceea. Tatăl său i-a cerut lui Ernst să-l primească înapoi, dar mătuşa şi mama lui au avut o altă idee. Ele doreau ca el să înveţe să fabrice bomboane. Aşadar, mama sa a aranjat ca Hershey, în vârstă de 14 ani, să fie ucenic la un cofetar pe nume Joseph Royer din Lancaster, Pennsylvania.
În următorii patru ani, Hershey a învăţat meşteşugul de a crea dulciuri. În 1876, s-a mutat în Philadelphia pentru a începe prima sa afacere în domeniu. A călătorit apoi la Denver şi, găsind de lucru la o cofetărie locală, a învăţat cum să realizeze caramele folosind lapte proaspăt. A plecat apoi la New Orleans şi la Chicago în căutarea de oportunităţi, dar în 1883 s-a întors în Lancaster. A împrumutat bani de la bancă pentru a porni compania Lancaster Caramel, care a devenit rapid un succes. El a folosit reţeta de caramel pe care o obţinuse în călătoriile anterioare pentru a face bomboane.
De asemenea, tot din călătoriile sale anterioare, a aflat că cel mai profitabil este să vândă caramelele în vrac. Compania a prins avânt după ce un englez venit în vizită în Lancaster „s-a îndrăgostit” de bomboanele lui Hershey şi a făcut o comandă mare, livrată în Marea Britanie. Hershey a putut să-şi achite datoria la bancă şi a rămas cu suficienţi bani pentru a cumpăra mai multe ingrediente şi echipamente. Până la începutul anilor 1890, Compania Lancaster Caramel a crescut, angajând peste 1.300 de angajaţi în cele două fabrici.
Pe 25 mai 1898, Hershey s-a căsătorit cu Catherine Elizabeth „Kitty“ Sweeney. Deoarece Hershey şi soţia sa nu au putut avea copii, au decis să îi ajute pe alţii, deschizând o şcoală industrială în anul 1900. Cu timpul, antreprenorul a devenit cunoscut pentru actele sale filantropice.
După o călătorie la Chicago, lui Hershey i-a fost stârnit interesul pentru ciocolată. În cele din urmă şi-a asumat un risc major şi a vândut compania Lancaster Caramel pentru un milion de dolari, astfel încât să pună bazele companiei de ciocolată Hershey.
Încântat de potenţialul pe care îl oferea, ciocolata cu lapte fiind la acel moment un produs de lux, Hershey a hotărât să dezvolte o nouă formulă pentru ciocolata cu lapte, accesibilă publicului american. Folosind veniturile din vânzarea companiei Lancaster Caramel din 1900, Hershey a cumpărat iniţial terenuri agricole la aproximativ 50 de kilometri nord-vest de Lancaster, deoarece a putut obţine cantităţi mari de lapte proaspăt necesar pentru a perfecţiona ciocolata fină. După o serie de încercări şi eşecuri, şi-a creat propria formulă pentru ciocolata cu lapte. Prima tabletă de ciocolată Hershey a fost produsă în 1900. La 2 martie 1903 a început construcţia pentru ceea ce urma să devină cea mai mare fabrică producătoare de ciocolată din lume. Unitatea a fost finalizată în 1905 şi folosea cele mai noi tehnici de producţie în masă.
În 1912, antreprenorul a rezervat bilete pentru a se îmbarca alături de soţia sa pe Titanic. Şi-au anulat rezervările în ultimul moment din cauza unor probleme de afaceri care necesitau prezenţa lui Hershey, scăpând ca prin urechile acului de tragedia care a lovit călătorii de la bordul navei. În timpul celui de-al doilea război mondial, compania a dezvoltat o ciocolată specială care nu se topea, pentru trupele din marină. Până la sfârşitul războiului, fabrica Hershey producea 24 milioane de tablete de ciocolată pe săptămână pentru raţiile soldaţilor. Antreprenorul a murit de pneumonie la Spitalul Hershey pe 13 octombrie 1945, la vârsta de 88 de ani, fiind îngropat în cimitirul care îi poartă numele şi pe care îl cumpărase pentru 1 dolar.
La Şcoala Hershey, pe care a fondat-o, există o statuie din bronz a lui Milton Hershey, care ţine în braţe un băiat orfan. Sub statuie se află aceste cuvinte: „Faptele sale sunt monumentul său. Viaţa lui este inspiraţia noastră“. 13 septembrie, ziua de naştere a lui Hershey, a fost aleasă Ziua Internaţională a Ciocolatei. Pe 13 septembrie 1995, Serviciul Poştal al Statelor Unite a emis o ştampilă de 32 de cenţi pentru Milton S. Hershey, care îl onorează pentru activitatea filantropică. În 2018, compania Hershey a avut venituri de 7,8 miliarde de dolari şi o echipă de peste 15.000 de angajaţi. -
Un economist şi un IT-ist au renunţat la corporaţie şi îşi petrec aproape tot timpul în bucătărie. După mai puţin de un an de activitate, vor ajunge la venituri de 50.000 de euro
Ea este economist, iar el e IT-ist. Dar au ajuns să-şi petreacă cea mai mare parte parte a timpului în bucătărie, de unde se nasc cele mai aromate reţete.
„Făceam de ani buni brioşe din plăcere, experimentam încercând să găsim reţeta perfectă de aluat”, povestesc cei doi antreprenori din Iaşi.
Demersurile pentru începerea unui business cu aceste mici plăceri (ne)vinovate au fost făcute în urmă cu trei ani, când Maria şi Ionuţ Baltag au angajat o firmă de branding care să le găsească numele perfect pentru ceea ce voiau ei să facă. „Mufftangeria” a fost deschisă efectiv însă abia în iulie 2019.„Avem două tipuri de produse, brioşe dulci şi brioşe sărate. Brioşele sărate au apărut din joacă, am făcut un aluat simplu şi l-am combinat cu ce aveam în frigider la momentul respectiv. Apoi am început să căutăm diverse combinaţii şi aşa au ieşit reţetele de brioşe sărate.”
Au investit 15.000 de euro din economii în echipamente, accesorii pentru gătit, semnalistică şi toate dotările necesare spaţiului de producţie. După deschiderea unităţii din Iaşi, Maria şi Ionuţ Baltag au primit şi o finanţare de 200.000 de lei (peste 43.000 de euro) prin programul Start-Up Nation.Banii i-au folosit pentru echiparea cu mai multe cuptoare şi pentru trei aparate de tip vending machine care vor fi amplasate în oraş şi unde se vor pune în vânzarea brioşele sub brandul Mufftangerie. „Pe 15 iulie am vândut prima brioşă. Fiind primul an de activitate, încă încercăm să schiţăm planurile pentru sfârşitul anului. În ultimul trimestru, dorim să ne extindem şi în alte zone, prin amplasarea unor vending machines. Vrem să ajungem la o cifră de afaceri de 50.000 de euro în 2019”, spun cei doi antreprenori.
Brioşele sunt făcute chiar de ei, în laboratorul care însoţeşte spaţiul de vânzare, iar preţurile variază între 5 şi 10 lei. De pildă, toate brioşele dulci costă 5 lei bucata, iar cele sărate pot fi 7 lei (Jumbo) sau 10 lei (Giant), în funcţie de dimensiune. Brioşele dulci vin în combinaţii diverse, cu ciocolată neagră, fructe sau dulceaţă.
„Oamenii sunt mereu grăbiţi, caută să mănânce un prânz rapid, pe fugă, aşa că mizăm pe ideea de fast food sănătos. Promovăm branduri locale de băuturi şi lactate ce merg servite foarte bine cu brioşele noastre. Sunt făcute cu drag, sunt fresh, nu folosim adaosuri, potenţiatori, produse congelate sau premixuri”, mai spun Maria şi Ionuţ Baltag.
ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.
Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.
Fika 18 – producţie de croissante (Bucureşti)
Fondatori: Armand Sima şi Cătălina Opriş
Investiţie iniţială: 84.000 de euro
Prezenţă: Bucureşti
The Sisters Flower Studio – atelier floral (Cluj-Napoca)
Fondatori: Lucia Sigmirean şi Andreea Popa
Investiţie iniţială: 5.000 de euro
Cifră de afaceri în 2018: 100.000 de euro
Prezenţă: Cluj-Napoca
Atelierul de Tarte – bistro-braserie axat pe producţia şi vânzarea de tarte (Bucureşti)
Fondatori: Radu Darie şi Dragoş Blănariu
Investiţie iniţială: 60.000 de euro
Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 800.000 de euro
Prezenţă: Bucureşti
Evertoys – închiriere de jucării, jocuri şi cărţi
Fondatori: Tiberiu Lupu, Emil Olteanu, Alina Marian
Investiţie iniţială: 50.000 de euro
Cifră de afaceri în 2018: 100.000 de lei (aproape 22.000 de euro)
Prezenţă: naţională
Doamne Fereşte – producţie de sosuri şi muştaruri (Iaşi)
Fondatori: Roxana Jora şi Ioan Dan Niculescu
Investiţie iniţială: câteva mii de euro
Cifră de afaceri în 2018: 20.000 de euro
Prezenţă: HoReCa -
De la o mică afacere cu prăjituri la un business de aproape 1,5 milioane de euro
Alina Sudriu a lansat Grace Couture Cakes la finalul anului 2012, ca atelier şi furnizor pentru prăjituri şi torturi personalizate, lucrate doar la comandă, pentru evenimente private şi coporate. În perioada 2014-2015, activitatea businessului a fost extinsă în zona evenimentelor, fiind dezvoltată gama de produse şi lansându-se colecţiile” proprii de torturi şi prăjituri, precum şi colecţii anuale pentru decorarea torturilor de nuntă.
În anul 2016 compania a făcut primul pas în retail, prin deschiderea primului cake-shop Grace − o insulă la parterul Băneasa Shopping City, iar în anul următor a fost lansat cel de-al doilea magazin, de data aceasta stradal, în Piaţa Dorobanţi. Anul acesta, la sfârşitul lunii februarie, a fost deschisă cea de-a treia locaţie din Bucureşti, la parterul centrului comercial Promenada Mall. Magazinul de tip insulă are o suprafaţă de 16 metri pătraţi, iar investiţia iniţială de 35.000 euro pentru amenajarea spaţiului a fost completată ulterior de o investiţie de 15.000 euro pentru extinderea spaţiului şi capacităţii de producţie în laborator.
În 2018 businessul a înregistrat o cifră de afaceri de 1,42 milioane de euro, cumulate pe partea de evenimente şi retail. Pentru anul acesta, reprezentanţii Grace Couture se aşteaptă la venituri de 1,60-1,65 mil. euro, bazându-şi estimările pe „o tendinţă de stagnare sau uşoară scădere a veniturilor în zona de evenimente şi o creştere a celor provenite din retail în cele trei cake shopuri Grace Couture Cakes din Bucureşti”. În primul semestru din 2019 businessul a înregistrat o creştere de 10% comparativ cu primul semestru din 2018.
Dacă în urmă cu şapte ani afacerea a pornit cu un singur angajat, în prezent businessul are 61 de angajaţi, „unii dintre cei buni specialişti din industrie”, după cum îi descrie fondatoarea businessului. Proporţia este egală între numărul celor care fac parte din echipa atelierului destinat evenimentelor (producţie şi servicii) şi cei care fac parte din echipa cake shopurilor (producţie, vânzări, logistică).
De-a lungul celor şapte ani de activitate, Alina Sudriu spune că cele mai mari provocări au venit din zona de producţie şi servicii pentru evenimente. „Vorbim despre produse şi servicii personalizate, premium, într-un domeniu care presupune, pe lângă un produs de calitate, şi creativitate, inventivitate, adaptabilitate şi lucrul cu oamenii.” Dincolo de acestea, adaugă ea, sunt însă provocările de business, cu care se confruntă foarte multe afaceri de producţie într-un domeniu de nişă, precum găsirea personalului calificat la un standard înalt.
Cel mai recent pariu al companiei este lansarea proiectului de franciză Grace Couture Cakes la nivel naţional. „Practic, suntem în căutarea unor parteneri locali pentru businessul de retail: deschiderea de cake shopuri în Cluj-Napoca, Timişoara, Oradea, Iaşi şi Constanţa. Este un pas pe care îl evaluăm deja de mai mult de doi ani şi la care am lucrat în ultimele 9 luni alături de o echipă de consultanţi, pentru a găsi formula perfectă”, explică Alina Sudriu.
Decizia a venit ca o provocare provocare „care ne-a plăcut: aceea de a găsi un «model» de francizare potrivit. Am primit cereri, chiar de la lansarea Grace Couture Cakes, de la clienţi care au crezut în brand şi şi-au dorit să investească în el, însă am făcut acest pas atunci când am ştiut cum putem crea un model de franciză în succesul căruia credem. Este un domeniu nou. De fapt este o nişă nouă, pentru că vorbim despre un produs care se încadrează, la nivel internaţional, în zona de haute-patisserie.”
Care este însă profilul partenerului pe care îl caută reprezentanţii Grace Couture Cakes? „Căutăm, în prima etapă în Cluj şi Timişoara, un partener local cu experienţă în business sau spirit antreprenorial, care cunoaşte piaţa şi oportunităţile ei şi înţelege potenţialul nişei.” Potrivit Alinei Sudriu, proiectul de franciză a fost conceput pentru a porni, iniţial, cu gama de retail, urmând ca în pasul doi aceasta să poată fi completată şi dezvoltată ulterior cu intrarea pe zona de evenimente locale, cu gamele de produse din cake shop personalizate, precum şi colaborarea cu atelierul din Bucureşti pentru evenimente de amploare.
„Deşi Grace Couture Cakes a început ca furnizor pentru evenimente, atât studiile, cât şi experienţa ne-au arătat că este mai uşor scalabilă partea de cake shop”, adaugă ea. Investiţia iniţială într-un cake shop Grace Couture Cakes în sistem franciză porneşte de la 55.000 euro, iar spaţiile vizate sunt fie de tip insulă, cu suprafaţa de 12-15 mp, în centre comerciale de top, fie spaţii stradale, cu suprafaţa cuprinsă între 30-40 mp, în zone cu trafic pietonal. „Dorim să ne extindem în oraşe care au, pe termen mediu, potenţial pentru deschiderea de minimum două locaţii Grace Couture Cakes.”
În ultimii doi ani, fondatoarea Grace Couture spune că a remarcat o rafinare a gusturilor consumatorilor: „Clienţii ştiu exact ce caută, în special în ceea ce priveşte calitatea produsului şi a ingredientelor folosite. În plus, am observat o deschidere pentru a încerca gusturi şi combinaţii noi de arome şi texturi, iar puterea de cumpărare, remarcată în acest sector, este în creştere.” În ceea ce priveşte piaţa, spune că în domeniul furnizării de prăjituri şi torturi pentru evenimente au apărut multe ateliere noi, astfel încât s-a ajuns la o saturaţie pe această nişă, nou-intraţii nereuşind să aducă cu adevărat un element nou, de diferenţiere, mizând în schimb pe calitate mai joasă şi un preţ mai mic. „În zona de retail schimbările au fost mici şi au venit mai degrabă de la branduri de nişă, cu un produs de calitate şi o poziţionare corectă.”
Potrivit Alinei Sudriu, piaţa locală a deserturilor artizanale se află la un nivel comparabil cu celelalte pieţe europene, atunci când vine vorba despre calitatea produselor. „Găsim în Bucureşti deserturi realizate din ingrediente premium, aceleaşi din Paris de exemplu, şi există interes pentru a urma tendiţele. Instagram facilitează intrarea pe piaţa din România a ultimelor «craze-uri» globale din domeniu, în special cele ce ţin de forme şi decor.” Fondatoarea Grace Couture preconizează că, urmând tendinţa actuală, în următorii ani piaţa va evolua tot mai mult spre produse de calitate, din ingrediente premium.
Carte de vizită de antreprenor:
Alina Sudriu, fondatorul businessului Grace Couture Cakes, a studiat Facultatea de Administrarea Afacerilor în Limba Englezã şi programul de master Strategic Marketing din cadrul ASE. În 2006, s-a angajat în cadrul unei companii de produse electronice ca office assistant.
În noiembrie 2012 a lansat Grace Couture Cakes, primul atelier couture de cofetărie din Bucureşti, cu o investiţie de 30.000 de lei.
Fiica sa, Ana Grace, a fost cea care a inspirat numele brandului. -
Dispută între Franţa şi autorităţile europene pe seama unui aditiv din dulciuri
Conform Politico, Parisul a impus, începând cu anul viitor, propriile restricţii asupra E171, care sunt mai dure decât cele care se aplică în restul uniunii, fapt care a determinat autorităţile de reglementare să reacţioneze, susţinând că măsura afectează piaţa unică europeană, făcând imposibilă vânzarea aceloraşi produse în toate ţările.
Problema ar trebui să fie soluţionată în această lună, când EFSA va finaliza cel mai recent raport privind dioxidul de titan.
Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene Anca Paduraru a declarat că, atunci când aceste rezultate vor deveni disponibile, Comisia va “revizui situaţia şi va lua în considerare următoarele etape, împreună cu statele membre, în conformitate cu legislaţia UE aplicabilă”.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Povestea lui John Cadbury, antreprenorul care a fondat unul dintre cele mai cunoscute branduri de ciocolată din lume
John Cadbury s-a născut pe 12 august 1808 în Birmingham, Marea Britanie, în familia lui Richard Tapper Cadbury şi a soţiei sale, Elizabeth Head. A urmat cursurile şcolii Joseph Crosfields Quaker în Harshill, Warwickshire, însă nu şi-a continuat pregătirea cu studii superioare şi nu a urmat niciun stagiu militar, deoarece făcea parte din gruparea religioasă protestantă a quakerilor, care impunea anumite restricţii,
De aceea, la fel ca mulţi alţi quakeri ai timpului, Cadbury şi-a canalizat eforturile spre business şi, în 1824, a deschis o băcănie în Birmingham, unde vindea, printre altele, ceai, cafea, cacao şi ciocolată de băut. Şapte ani mai târziu, antreprenorul a cumpărat un depozit cu patru etaje, pe care l-a transformat în unitate de producţie. În 1847, businessul s-a mutat într-o nouă fabrică din centrul Birminghamului, care avea conexiune cu canalul de navigaţie al oraşului, şi de aici cu toate celelalte porturi din Marea Britanie, facilitând astfel comerţul produselor Cadbury.
În 1826, antreprenorul s-a căsătorit cu Priscilla Ann Dymond, care a murit doi ani mai târziu. El s-a recăsătorit în 1932 cu Candia Barrow şi au avut şapte copii: Ioan, Richard, Maria, George, Joseph, Edward şi Henry.
În 1847, compania a produs primul baton de ciocolată Cadbury. Între timp, fratele antreprenorului, Benjamin, s-a alăturat la rândul său businessului, până în 1860, când cei doi fraţi şi-au dizolvat parteneriatul. În 1861, după moartea soţiei sale, John s-a retras de la conducerea companiei, ca urmare a stării sale de sănătate care se înrăutăţea treptat, funcţia fiind preluată de fiii săi Richard şi George.
Aceştia au investit fiecare în business câte 4.000 de lire sterline (echivalentul a 600.000 de lire sterline de astăzi), pe care îi primiseră moştenire de la mama lor. În 1879, ei au dezvoltat Bournville, un aşa numit sat-model (concept apărut la sfârşitul sec. XVIII, când industriaşii au început să construiască în preajma centrelor muncitoreşti un tip de comunitate ideală pentru a le oferi angajaţilor condiţii mai bune de trai), în prezent o suburbie importantă a oraşului Birmingham. În această suburbie, de pildă, nu era permisă comercializarea alcoolului în baruri sau puburi; rezidenţii s-au luptat pentru a menţine acest lucru, în martie 2007 câştigând o bătălie în instanţă cu cel mai mare lanţ de supermarketuri din Marea Britanie, Tesco, pentru a împiedica vânzarea de alcool în magazinul local al retailerului.
Bournville a devenit totodată şi principalul centru de fabricaţie din Marea Britanie a produselor Cadbury.
John Cadbury a murit pe 11 mai 1889. În 1905, Cadbury a lansat unul dintre produsele sale cele mai cunoscute, ciocolata Dairy Milk, în acelaşi an fiind creat primul logo al companiei. În 1920, producătorul britanic de ciocolată s-a extins şi în afara graniţelor, deschizând prima fabrică internaţională în Tasmania, Australia, urmată la scurt timp de alte unităţi de producţie în Canada, Irlanda şi Africa de Sud. Tot atunci a fost creat noul logo, reprezentat de semnătura fondatorului. Compania a fuzionat în 1919 cu J. S. Fry & Sons, apoi cu Schweppes, în 1969. În 2010, Cadbury a fost achiziţionată în întregime de Mondelēz International (fostă Kraft Foods). În prezent, este al doilea cel mai mare producător de dulciuri din lume, după Mars, şi operează în peste 40 de ţări, cu fabrici în circa 15 ţări, cele mai mari pieţe de desfacere fiind Marea Britanie, Australia, India şi China. În 2016, compania a înregistrat venituri de 3 miliarde de dolari. -
Cum şi-a petrecut concediul Ufuk Tandoğan, CEO, Garanti Bank România: “Călătoria ca experienţă de învăţare” – VIDEO
Ambele destinaţii sunt perfecte pentru vacanţele în familie, pentru că au de toate şi împacă astfel toate gusturile – de la ape limpezi la munţi acoperiţi de păduri de pini, de la plaje şi lagune la morminte antice şi locuri pline de istorie.
Tot în această vară intenţionez să descopăr şi alte locuri frumoase din România, care a devenit de şase ani, de când am fost numit CEO al Garanti Bank, a doua mea casă. Bucovina este unul din locurile mele preferate, pentru că este un loc atât de plin de istorie, biserici vechi superbe, peisaje impresionante, podgorii vaste. Are câte puţin din toate. Braşov – oraşul şi judeţul – îi urmează îndeaproape. Există, de asemenea, două ţări pe care sper că voi ajunge să le vizitez cândva – China şi Cuba.
Întotdeauna mă întorc acasă cu tot felul de produse locale, de la dulciuri la vinuri. Îmi place să merg prin vii, să vorbesc cu viticultorii despre familie, soiuri de struguri şi peisaje, pentru că vinul este aproape întotdeauna produs în locuri care îţi taie răsuflarea.
Călătoria însăşi este o experienţă de învăţare. S-ar putea să sune ca un clişeu, dar este adevărat − călătoriile te fac să ieşi în afara zonei tale de confort, îţi lărgesc orizonturile şi servesc ca o reamintire constantă că trăim într-o economie globală. Cu ocazia călătoriilor în ţări străine, necunoscute, putem deprinde tot felul de abilităţi. De exemplu, din tocmeala cu unii vânzători putem învăţa câte ceva despre arta negocierii. Din pierderea trenului sau a avionului putem învăţa câte ceva despre răbdare. Ambele sunt abilităţi pe care le putem deprinde şi din călătoriile cu familia şi prietenii, plus încă una, aceea de a împăca pe toată lumea. Toate aceste lecţii pot fi utile apoi în afaceri.
Care sunt lucrurile pe care le luaţi întotdeauna în concedii?
Nu plec niciodată în vacanţă fără iPadul meu, nişte cărţi bune şi câteva trabucuri de calitate. Am pe lista de lecturi biografia lui Alan Greenspan. Consider că este foarte relaxant să fii pe plajă şi să citeşti o carte bună în timp ce asculţi valurile. Pantofii de alergare se află, de asemenea, printre lucrurile pe care mă asigur că le am în bagaj. Îmi place să alerg dimineaţa. Îmi dă o stare bună şi mă încarcă cu energie pentru întreaga zi. Deoarece îmi place să fac o mulţime de poze şi videoclipuri, mă asigur că am întotdeauna cu mine baterii externe.Care sunt locurile din oraşul în care trăiţi în care vă place să petreceţi timp?
Ceea ce am descoperit după şase ani de locuit în România este că eclectismul surprinzător al Bucureştiului este caracteristic şi pentru zona restaurantelor. Unele dintre locurile mele preferate în Bucureşti sunt restaurantele şi cafenelele din zona lacului Herăstrău, unde mâncărurile tradiţionale româneşti se amestecă cu bucătăria internaţională. -
Cum arată moştenitorii imperiului de miliarde de dolari al lui Ralph Lauren – FOTO
David Lauren lucrează în marketing la Ralph Lauren Corporation, Andrew Lauren este producător de film, iar Dylan şi-a deschis un magazin de dulciuri. Numit Dylan’s Candy Bar, acesta ar fi cel mai mare magazin de dulciuri din lume, potrivit reprezentanţilor magazinului. A fost deschis în New York, în 2001.
Dylan nu îşi arată vârsta şi a fost numită în 2007 una dintre cele mai stilate persoane din New York de revista US Weekly – lucru deloc surprinzător, în contextul în care tatăl său este un designer cunoscut în toată lumea.
-
Cum şi-a petrecut concediul Ufuk Tandoğan, CEO, Garanti Bank România: “Călătoria ca experienţă de învăţare”
Ambele destinaţii sunt perfecte pentru vacanţele în familie, pentru că au de toate şi împacă astfel toate gusturile – de la ape limpezi la munţi acoperiţi de păduri de pini, de la plaje şi lagune la morminte antice şi locuri pline de istorie.
Tot în această vară intenţionez să descopăr şi alte locuri frumoase din România, care a devenit de şase ani, de când am fost numit CEO al Garanti Bank, a doua mea casă. Bucovina este unul din locurile mele preferate, pentru că este un loc atât de plin de istorie, biserici vechi superbe, peisaje impresionante, podgorii vaste. Are câte puţin din toate. Braşov – oraşul şi judeţul – îi urmează îndeaproape. Există, de asemenea, două ţări pe care sper că voi ajunge să le vizitez cândva – China şi Cuba.
Întotdeauna mă întorc acasă cu tot felul de produse locale, de la dulciuri la vinuri. Îmi place să merg prin vii, să vorbesc cu viticultorii despre familie, soiuri de struguri şi peisaje, pentru că vinul este aproape întotdeauna produs în locuri care îţi taie răsuflarea.
Călătoria însăşi este o experienţă de învăţare. S-ar putea să sune ca un clişeu, dar este adevărat − călătoriile te fac să ieşi în afara zonei tale de confort, îţi lărgesc orizonturile şi servesc ca o reamintire constantă că trăim într-o economie globală. Cu ocazia călătoriilor în ţări străine, necunoscute, putem deprinde tot felul de abilităţi. De exemplu, din tocmeala cu unii vânzători putem învăţa câte ceva despre arta negocierii. Din pierderea trenului sau a avionului putem învăţa câte ceva despre răbdare. Ambele sunt abilităţi pe care le putem deprinde şi din călătoriile cu familia şi prietenii, plus încă una, aceea de a împăca pe toată lumea. Toate aceste lecţii pot fi utile apoi în afaceri.
Care sunt lucrurile pe care le luaţi întotdeauna în concedii?
Nu plec niciodată în vacanţă fără iPadul meu, nişte cărţi bune şi câteva trabucuri de calitate. Am pe lista de lecturi biografia lui Alan Greenspan. Consider că este foarte relaxant să fii pe plajă şi să citeşti o carte bună în timp ce asculţi valurile. Pantofii de alergare se află, de asemenea, printre lucrurile pe care mă asigur că le am în bagaj. Îmi place să alerg dimineaţa. Îmi dă o stare bună şi mă încarcă cu energie pentru întreaga zi. Deoarece îmi place să fac o mulţime de poze şi videoclipuri, mă asigur că am întotdeauna cu mine baterii externe.Care sunt locurile din oraşul în care trăiţi în care vă place să petreceţi timp?
Ceea ce am descoperit după şase ani de locuit în România este că eclectismul surprinzător al Bucureştiului este caracteristic şi pentru zona restaurantelor. Unele dintre locurile mele preferate în Bucureşti sunt restaurantele şi cafenelele din zona lacului Herăstrău, unde mâncărurile tradiţionale româneşti se amestecă cu bucătăria internaţională.
